Uniunea Europeană vrea să fie mai competitivă și mizează pe redresarea economică. Care sunt riscurile?
Uniunea Europeană (UE) se concentrează obsesiv pe a deveni mai competitivă, însă nimeni nu știe dacă acest lucru este realizabil sau dacă alte politici vor rezista acestui obiectiv. Politicienii caută soluții și descoperă o Europă tot mai îmbătrânită, mai puțin dinamică și mai puțin inovatoare ca niciodată. Ei pariază totul pe redresarea economiei, chiar dacă ar însemna să renunțe la obiectivele anterioare care au construit UE, precum protejarea mediului, apărarea drepturilor omului sau menținerea bunăstării.
Ceea ce Uniunea Europeană numește „competitivitate”, respectiv a face UE la fel de productivă, bogată și dinamică precum Statele Unite, în timp ce rămâne în fața Chinei, reprezintă viziunea Ursulei von der Leyen pentru al doilea mandat la președinția Comisiei Europene, scrie Politico.
Deși această problemă a fost discutată în ultimele două decenii, urgența sa este acum evidentă. Volkswagen, gigantul din sectorul auto, a anunțat că ia în considerare închiderea primei fabrici pe teritoriul Germaniei în istoria sa de 90 de ani. Apoi, deschiderea unei fabrici de microcipuri în Magdeburg, Germania, a fost amânată după ce Intel a întâmpinat dificultăți financiare.
Revigorarea perspectivei economice tot mai fade a UE a devenit o misiune disperată pe măsură ce situația economică se înrăutățește.
Nu există alternativă
Întrebarea este dacă această concentrare unilaterală pe revitalizarea economiei europene va veni cu prețul tuturor celorlalte măsuri care au făcut UE specială.
„Găsesc extrem de îngrijorător faptul că accentul pe competitivitate în noua Comisie ar putea risca să eclipseze atât drepturile sociale, cât și mediul”, a declarat Tilly Metz, europarlamentar din Luxemburg din partea Verzilor.
Noua prioritate a Ursulei von der Leyen pentru economie, după o perioadă de crize consecutive, a fost clară atunci când a ținut un discurs în fața Parlamentului European în iulie, declarând că se va axa pe „prosperitate și competitivitate”.
Acordarea portofoliilor pentru noii comisari europeni în această săptămână a subliniat această schimbare.
De exemplu, Teresa Ribera din Spania, vicepreședinta executivă pentru o tranziție curată și justă, va fi responsabilă și pentru politica în domeniul concurenței. Henna Virkkunen, responsabilă pentru democrație, va fi și vicepreședinta executivă pentru suveranitate tehnologică și securitate. Maroš Šefčovič este comisar atât pentru comerț, cât și pentru transparență, și așa mai departe.
Mesajul este clar: Valdis Dombrovskis, comisarul pentru economie și productivitate, poate avea formal acel rol, dar responsabilitățile economice vor fi răspândite pe scară largă.
„Titlurile pe care le-am văzut pentru diferitele portofolii sunt oarecum îngrijorătoare”, a declarat Isabelle Barthes, secretar general adjunct al sindicatului european IndustriAll. Roxana Mînzatu, din România, este responsabilă cu „oameni, competențe și pregătire”. „Pregătirea în loc de angajare? Și drepturi sociale?” a întrebat Barthes, referindu-se la titlul anterior al poziției.
Prioritățile non-economice nu se află pe primele locuri în agendă. După pandemie, oficialii care lucrau în domeniul sănătății sperau ca domeniul lor să primească un impuls. Dar, odată cu numirea lui Olivér Várhelyi din Ungaria la portofoliul sănătate și bunăstarea animalelor— un politician apropiat de prim-ministrul pro-rus Viktor Orbán și în afara sferei UE — este clar că acest lucru nu va fi cazul.
Problema germană
Cu toate acestea, poate Comisia, brațul executiv al UE care poate propune legi, dar nu are multe dintre puterile care revin guvernelor naționale, să aducă cu adevărat impulsul de care are nevoie Europa?
Economia germană, cea mai mare din UE, nu a crescut deloc în 2023 și este pe cale să se contracte anul acesta, cu potențialul de a trage tot continentul în jos.
Diferența tehnologică față de SUA continuă să crească. Anul trecut, Nvidia, producător de microcipuri din California, a intrat în rândul companiilor americane evaluate la peste 1.000 de miliarde de dolari, una dintre cele opt astfel de companii.
Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene, care a redactat un raport despre competitivitate pentru a ghida strategia Ursulei von der Leyen în următorii cinci ani, a remarcat că în ultima jumătate de secol nicio companie europeană nu a depășit valoarea de 100 de milioane de euro.
UE rămâne nesemnificativă în comparație cu aceste forțe economice uriașe. Bugetul central anual al blocului reprezintă aproximativ 1% din PIB — sau între 160 miliarde și 190 miliarde de euro. Comparativ, cheltuielile pentru programul de ajutor alimentar al SUA au totalizat aproximativ 110 miliarde de euro.
Investiții, dar de unde?
Mario Draghi a cerut mobilizarea sectorului public și privat pentru a aduce 800 de miliarde de euro pe an în noi investiții, dar nu este clar de unde vor veni acești bani.
De fapt, conform propriilor reguli ale UE privind cheltuielile guvernamentale, unele dintre cele mai mari economii din bloc sunt pe cale să intre într-o perioadă de reducere a costurilor, ceea ce nu va face altceva decât să afecteze și mai mult economia.
UE trebuie să „abordeze nemulțumirile în creștere de acasă”, a spus Elizabeth Kuiper, șefa programului pentru Europa socială și bunăstare la think tank-ul European Policy Centre.
Dar dacă Bruxelles-ul pariază totul pe economie fără să aibă rezultate, s-ar putea să amplifice nemulțumirile care au permis partidelor populiste să câștige un procent record de voturi la alegerile pentru Parlamentul European din acest an.
Creșterea verde
Von der Leyen este fermă că va menține tranziția verde — obiectivul de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050 și de a crea o industrie, tehnologie și transporturi sustenabile — ca prioritate majoră, numindu-l „fundalul major al tuturor lucrurilor pe care le facem”.
Și este adevărat că numirea Teresei Ribera, șefa competitivității și tranziției, în a doua cea mai importantă poziție în cadrul Comisiei poate fi văzută ca o măsură a importanței pe care o acordă acestui subiect.
O interpretare mai cinică este că atenția Riberei va fi divizată între protejarea mediului și sarcina de a reglementa aspectele competivității.
Linia oficială este că nu există un compromis între creștere și mediu și există dovezi că o creștere verde este posibilă. Un raport al Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat a constatat că sectorul energiei verzi din China valora 1,6 trilioane de dolari în 2023, reprezentând 40% din întreaga creștere a PIB-ului în acel an.
Dar în Europa, decarbonizarea nu a venit fără provocări. Potrivit think tank-ului energetic Ember, prețul emisiilor de carbon reprezintă puțin sub o treime din costul final al energiei electrice în bloc.
Încă mai este mult de lucru pentru a defini „competitivitatea” la nivel european. Transformarea acestui concept într-un beneficiu, fără a pierde esențialul, este și mai provocator.
