Provocările economice ale Uniunii Europene: Revenirea lui Trump la Casa Albă complică jocul
Donald Trump se pregătește să revină la Casa Albă în câteva săptămâni, în timp ce economia Europei înregistrează un declin tot mai profund. Fundamentul pe care se bazează prosperitatea Uniunii Europene (UE) nu doar că prezintă fisuri, ci riscă să se prăbușească, avertizează analiștii.
Economia Europei a demonstrat o reziliență remarcabilă în ultimele decenii, susținută de extinderea spre Est a blocului și de cererea puternică din Asia și SUA pentru bunurile sale. Totuși, pe măsură ce boom-ul economic de lungă durată al Chinei se diminuează, iar tensiunile comerciale cu Washingtonul afectează relațiile transatlantice, vremurile bune par să fi trecut.
Pe lângă China, Canada și Mexic, Trump își îndreaptă atenția asupra Europei. Pe lângă impunerea de noi tarife pentru produse precum vinurile din Bordeaux și costumele Brioni, noul președinte american va cere din nou țărilor NATO, de data aceasta oficial, să își crească cheltuielile pentru apărare.
Capitalele europene, care deja se luptă să controleze deficite bugetare în creștere, se vor confrunta presiuni financiare mai mari, fapt ce ar putea declanșa mai multă instabilitate politică și socială, scrie Politico.
Unde e inovația?
Recesiunile și războaiele comerciale pot veni și pleca, însă ceea ce face ca acest moment să fie atât de periculos pentru prosperitatea continentului este adevărul inconfortabil: UE a devenit un „deșert” al inovației.
„Trecem printr-o perioadă de schimbări tehnologice rapide, conduse în special de progresele în inovația digitală, iar, spre deosebire de trecut, Europa nu mai este în fruntea progresului”, a declarat președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, în noiembrie.
Lagarde a avertizat că modelul social european ar putea fi în pericol dacă nu-și schimbă cursul rapid: „Altminteri, nu vom genera bogăția necesară pentru a acoperi cheltuielile crescânde pentru securitate, combaterea schimbărilor climatice și protejarea mediului.”
Mario Draghi, fost premier italian și bancher central, a fost și mai tranșant: „Este o provocare existențială.”
Infrastructură deficitară
Dacă Trump își respectă promisiunea de a impune tarife de până la 20% pe importurile de pe continent, industria europeană ar primi o lovitură puternică.
Europa exportă bunuri în valoare de peste 500 de miliarde de euro anual către SUA, cea mai importantă destinație pentru produsele sale. Totuși, liderii UE nu par să se pregătească pentru noul mandat al lui Trump.
„Eșecul liderilor Europei de a învăța lecțiile din ultimul mandat al lui Trump ne bântuie acum”, spune Clemens Fuest, președintele Institutului Ifo din München.
Chiar dacă Trump ar putea deschide negocieri comerciale mai largi pentru a evita un nou val de tarife, industria europeană este în continuare sceptică, având în vedere antecedentele.
În 2018, Trump a impus taxe pe oțelul și aluminiul european, care sunt încă în vigoare. Președintele Joe Biden a suspendat aceste tarife până în martie 2025.
Bancherii centrali europeni avertizează deja că un nou val de tarife ar putea agrava inflația și submina fundamental comerțul global. „Dacă Guvernul SUA își respectă această promisiune, am putea vedea un punct de cotitură semnificativ în modul în care se desfășoară comerțul internațional”, a declarat recent Joachim Nagel, președintele Bundesbank.
Problemele de bază
Deși Uniunea Europeană se concentrează asupra lui Trump și asupra a ceea ce ar putea face în continuare, când vine vorba de economia Europei, viitorul președinte american nu reprezintă principala problemă.
Dacă Europa ar avea o bază economică mai solidă și ar fi mai competitivă, în raport cu SUA, Trump ar avea puțin spațiu de manevră.
Progresul pe care Europa l-a pierdut în raport cu SUA, în termeni de competitivitate economică, este vizibil. De exemplu, diferența în PIB-ul pe cap de locuitor s-a dublat la 30%, în principal din cauza creșterii mai lente a productivității în UE.
O cauză a productivității scăzute din Europa poate fi reprezentat de eșecul sectorului corporativ de a inova.
Companiile de tehnologie americane, de exemplu, alocă de peste două ori mai mult în cercetare și dezvoltare (R&D) decât firmele europene de tehnologie, conform Fondului Monetar Internațional (FMI). În timp ce companiile americane au înregistrat o creștere a productivității de 40% din 2005 în prezent, productivitatea în sectorul tehnologic european a stagnat.
Acest decalaj este evident și pe piața bursieră: în timp ce evaluările bursiere din SUA s-au triplat din 2005, cele din Europa au crescut cu doar 60%.
„Europa rămâne în urmă în tehnologiile emergente care vor stimula creșterea (economică n.r.) viitoare”, a declarat Christine Lagarde în discursul său de la Paris.
La un summit UE de la Lisabona, în 2000, liderii au decis să transforme „economia Europei în cea mai competitivă din lume”. Un pilon-cheie al așa-numitei Strategii de la Lisabona era „un salt decisiv în investițiile pentru educație superioară, cercetare și inovație.”
Un sfert de secol mai târziu, Europa nu numai că nu și-a atins obiectivul, dar a rămas mult în urma SUA și Chinei.
Uniunea Europeană nu a atins obiectivul de a cheltui 3% din PIB-ul blocului pe R&D, principalul motor al inovației economice. De fapt, cheltuielile pentru astfel de cercetări, atât de către companiile europene, cât și de sectorul public, rămân la aproximativ 2%, exact ca în anul 2000.
Universitățile din Europa ar putea stimula inovația și cercetarea, dar și aici continentul este un jucător secundar. Dintre cele mai bune universități globale evaluate de Times Higher Education, doar o instituție din UE — Universitatea Tehnică din München — s-a clasat în primele 30.
În sectorul cercetării și dezvoltării, Europa a fost destul de constantă. În 2003, cei mai mari investitori corporativi din UE erau Mercedes, Volkswagen și Siemens, gigantul german de inginerie. În 2022, aceștia erau Mercedes, Volkswagen și Bosch, producătorul german de piese auto.
Dar, deși Europa reprezintă mai mult de 40% din cheltuielile globale de R&D în sectorul auto, producătorii Germaniei au ratat cumva trenul vehiculelor electrice.
Dominanța sectorului auto german este în pericol, întrucât reticența sa de a investi în mașini electrice i-a determinat pe alții – în special Tesla și o serie de producători chinezi – să ocupe golul. În timp ce aceste companii au investit masiv în tehnologia bateriilor și au obținut brevete valoroase, germanii au lucrat la perfecționarea motorului diesel.
Criza din industria auto germană este doar vârful aisbergului. Țara se luptă cu o serie de alte provocări complexe, precum îmbătrânirea populației și o lipsă de muncitori calificați. Probleme prezente, de altfel, în toată UE.
