Peste 20% din suprafața arabilă a țării este calamitată. "Secetă e prea puțin spus, e o catastrofă". Fermierii intră în faliment
Seceta extremă a pus pe butuci munca multor români din sudul și mai ales din estul țării, unde sute de fermieri au intrat în faliment, iar alte sute sunt la limita incapacității de plată și se zbat să-și achite datoriile la furnizorii de semințe, îngrășăminte și ratele la mașinile agricole. Oficialii de la Agricultură admit că ar putea fi vorba de aproximativ 2 milioane de hectare calamitate în proporție de 50-100%. Suprafața arabilă a României era în 2021 de 8,6 milioane de hectare, deci mai mult de 23% din suprafața agricolă este calamitată parțial sau total. Ca o imagine a dezastrului, an de an s-a pierdut atât de multă apă din sol, încât nu doar la suprafață, dar și la peste un metru adâncime pământul este uscat.
Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, promite sprijin de până la 200 de euro pe hectar, în condițiile în care costurile de înființare a culturii se ridică la cel puțin 1.000 de euro, la care se vor adăuga alte costuri, pentru tocarea culturii care a fost arsă literalmente de soare înainte de a produce măcar un știulete.
Florin Barbu este generos, dar încă nu se știe de unde ar urma să scoată 200 de milioane de euro, o sumă foarte mare pentru bugetul României, care e pe primul loc la deficitul bugetar din UE. Poate doar din alte împrumuturi externe, luate deja acum la cele mai mari dobânzi din UE.
Aflați la sfârșitul săptămânii trecute într-o vizită „de lucru” în Galați și Vrancea, nemediatizată, Florin Barbu și premierul Marcel Ciolacu au făcut o serie de promisiuni fermierilor prezenți la întâlnire, inclusiv privind despăgubirile de 200 de euro pentru fiecare hectar calamitat 100%, respectiv eterna promisiune că suprafața agricolă irigată a țării se va mări an de an.
Fermierii reuniți în Asociația Cultivatorilor de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) Vrancea le-au cerut oficialilor despăgubiri de minimum 3.000 de lei/hectar, echivalentul a minimum 600 de euro/hectar. O altă cerere a fost aceea de a suspenda orice tragere cu rachete antigrindină în județul Vrancea, deoarece acele rachete fac ca norii de ploaie să dispară, iar asta într-o zonă cu mare deficit pluviometric. Fermierii au decis să strângă semnături pentru închiderea sistemului antigrindină din județ.
Florin Barbu le-a pomenit de un document semnat tot săptămâna trecută, la cererea ACCPT Prahova, prin care în acest județ se suspendă orice tragere de rachete antigrindină, până se realizează – nu e clar de către cine – un studiu privind eficiența sau lipsa de eficiență a acestora. În Europa Centrală și de Vest nu se mai fac astfel de trageri de decenii, după ce studii relevante au arătat că nu sunt eficace, grindina tot apare și afectează și regimul pluviometric. Deci, studii există, sunt documente europene, doar să le solicite Ministerul Agriculturii.
Unul dintre cele mai afectate județe este Vrancea, care nu are aproape deloc irigații, iar în zonă, din ultimii cinci ani, patru au fost secetoși sau extrem de secetoși. Fermierii și specialiștii agronomi spun că, pentru ca o cultură de porumb să se dezvolte și să producă măcar cinci-șase tone de boabe (care ar acoperi la limită costurile, cu un profit de câteva procente, dacă prețul e cel puțin de 1 leu/kg), este nevoie de un nivel al precipitațiilor de minimum 250-270 mm pe hectar și pe an.
Or, în Vrancea, dar și în Vaslui sau Iași, media ultimilor patru ani este sub acest nivel, uneori de doar 230 mm/hectar/an, în medie. Ca o imagine a dezastrului, an de an s-a pierdut atât de multă apă din sol, încât nu doar la suprafață, dar și la peste un metru adâncime pământul este uscat.
Răzvan Avram este unul dintre fermierii afectați de secetă, dar care încă rezistă și mai are și ceva irigații. El ne-a descris situația din Vrancea, pe scurt, dur, la obiect. „Apocalipsă, asta spun fermierii vecini cu mine. Secetă e prea puțin spus, e o catastrofă în cazul multor fermieri mici și mijlocii, care doar cultivă terenul și nu au și sector de zootehnie, cum am eu, dar nu mă laud, deoarece am fost și eu grav afectat lipsa de precipitații. Dar să zicem că mai compensează câte ceva la culturile irigate. Însă și aici sunt probleme. Prin 2019, dacă săpam la 2 metri adâncime dădeam de apă. Știți cât a coborât pânza freatică de atunci și până acum? Cu 12 metri! Deci, ca să dăm de un pic de apă săpăm cel puțin 12 metri. Pe o rază de zeci de kilometri toate fântânile au secat.”
Fermierul spune că fenomenul de falimentare a fermelor agricole se extinde an de an, iar ferme mici, familiale, de 100-300 hectare, dispar, deoarece proprietarii nu le mai pot susține, au datorii mari la bănci și furnizori. „Un fermier vecin m-a rugat anul trecut să-i preiau ferma de 200 de hectare pe gratis. El și soția sunt sub povara datoriilor și simpla continuare a activității i-ar îngloda și mai mult. Anul acesta, un fermier mai mare, care are peste 1.000 hectare în lucru a anunțat că-și lasă ferma gratis cui vrea s-o preia, că el nu mai poate continua. Iar exemple sunt cu zecile doar în ultima perioadă. Pot spune că, din păcate, în prezent, în Moldova sunt sute de fermieri care au intrat oficial în faliment, iar alte sute sunt în pragul prăbușirii și știu asta, nemaivorbind de cei care sunt tot acolo, dar nu vor să admită încă. Singura salvare care ar mai fi este extinderea reală a sistemului de irigații în Moldova. Asta nu se poate face peste noapte, așa că, din păcate, falimente vor mai urma. Unii vecini au ajuns să-mi mulțumească pentru că le toc gratis porumbul pentru furaj, ca ei să nu mai cheltuiască bani pe asta”, a recunoscut trist Răzvan Avram.
Estimările comercianților de cereale europeni, inclusiv cei de la COCERAL, indică o recoltă de aproximativ 10 milioane de tone de grâu, în scădere de la 10,4 milioane de tone anul trecut, dar oricum mult peste consumul intern. Fermierii din Moldova au fost afectați de secetă și la această cultură, cei mai mulți recoltând între 500 și 2.000 kg de grâu/hectar, în condițiile unei producții medii normale de peste 5.000 kg de grâu/hectar.
Prețul la grâu pe bursele europene a ajuns săptămâna trecută la 217 euro/tonă, adică 1.085 lei/tonă, dar în Portul Constanța grâul se preia sub 980 lei/tonă. La porumb, producția estimată pentru acest an este de 11 milioane de tone, dar ar fi putut fi mult mai mare, dacă această cultură nu ar fost calamitată aproape în totalitate în fermele din Vrancea, Vaslui, Iași. Cotațiile la bursa Euronext pentru porumb au ajuns la 220 euro/tonă, adică 1.100 lei/tonă și rămâne de văzut cu cât se va livra din Portul Constanța, după începerea recoltării la nivel național.
