România este codașa topului celor mai atractive destinații europene pentru investiții. Ne penalizează infrastructura și lipsa unui plan
România este o țară atractivă pentru investitori. Este o vorbă pe care ne-o aruncă guvernanții din când în când. Dar cât este de atractivă, de fapt, mai ales dacă ne uităm și la țările cu care ne comparăm mai mereu?
Anul trecut, investițiile străine directe (ISD) în România au fost de 6,58 de miliarde de euro, în scădere cu o treime față de recordul de 10,03 miliarde de euro înregistrat în 2022, arată datele BNR.
În plus, un raport EY publicat în urmă cu câteva zile arată că în 2023 au fost anunțate 60 de proiecte ISD, care au creat 5.935 de locuri de muncă. Adică 99 de locuri de muncă pe proiect. Și aici avem o scădere, de la cele 69 de proiecte din anul anterior, iar specialiștii companiei de consultanță pun asta în special pe seama războiului din Ucraina care afectează investițiile în țările vecine.
România se află însă abia pe locul 17 în topul destinațiilor pentru proiectele de investiții din 20 de țări luate în calcul. Iar Ungaria și Polonia, la care ne raportăm mereu, sunt în fața noastră.
Datele EY arată că Ungaria a avut 77 de proiecte, care au generat 11.349 de locuri de muncă. Și, spre deoasebire de România, numărul proiectele de investiții a crescut, deși și Ungaria este la graniță cu Ucraina.
În ceea ce privește Polonia, aceasta este la mare distanță. 229 de proiecte de investiții au fost anunțate în această țară în 2023, ceea ce o plasează pe locul șase în topul destinațiilor europene preferate de investitorii străini, în spatele Franței, Marii Britanii, Germaniei, Turciei și Spaniei.
Dar cum au reușit acest lucru?
Ungaria s-a deschis către Est. Este de notorietate că Budapesta menține legături economice puternice cu Rusia, în ciuda criticilor cancelariilor occidentale. Dar mai importante din punct de vedere economic sunt legăturile tot mai strânse cu China.
Din investițiile străine de peste 13 miliarde de euro atrase anul trecut, 7,6 miliarde de euro au venit din China, aproape două miliarde de euro din Coreea de Sud și mai puțin de un miliard de euro din Germania.
Iar bateriile și mașinile electrice sunt la baza acestei deschideri către Est, care atrage mai degrabă invidia decât aprobarea celorlalte state membre UE. În prezent, sunt 36 de astfel de fabrici construite, în construcție sau planificate în Ungaria.
La nici 40 de kilometri de România, în Debrecen, CATL, cel mai mare producător de baterii din lume, își face o fabrică, chiar lângă noua uzină BMW. Tot aici mai sunt o fabrică de catozi, una de componente pentru baterii și încă un producător de baterii. În sudul Ungarei a început și BYD construcția unei „gigafabrici” de mașini electrice.
Oficialii maghiari spun că companiile chinezești au fost atrase de faptul că Ungaria se află în centrul Europei, în imediata apropiere a celor mai mari jucători din industria auto. Au ajutat, evident, infrastructra excelentă, stimulentele guvernamentale generoase, forța de muncă ieftină și înlesnirile și sprijinul acordate de autoritățile locale pentru achiziția terenurilor.
Astfel nu e de mirare că Ungaria se una dintre cele doar trei țări europene care vor fi vizitate de președintele chinez Xi Jinping în această lună.
În Polonia, investițiile străine directe au totalizat 28,2 miliarde de euro, în scădere cu 16,3% comparativ cu anul anterior. Adică sunt de două ori mai mari decât cele ale Ungariei și de patru ori mai mari decât cele ale României. Spre deosebire de Ungaria, cea mai mare parte a banilor a venit din Țările de Jos, Marea Britanie, Spania și Germania.
Multă vreme, Polonia a fost un fel de frate mai mic pentru industria germană. A fost un pilon cheie a lanțului de aprovizionare auto german, producând motoare, anvelope și scaune auto, printre altele.
Cu toate acestea, autoritățile din Varșovia și-au dorit ca țara să înceapă să facă produse cu valoare adăugată mai mare. Așa că au lansat o ofensivă pentru a atrage investiții străine în tehnologii noi. Iar strategia a dat rezultate. Intel a anunțat la începutul anului trecut o investiție de 4,6 miliarde de dolari într-o fabrică de cipuri, iar guvernul încearcă să atragă și TSMC, cel mai mare producător de cipuri din lume.
De asemenea, Polonia și-a asigurat înaintea altora investiții în „gigafabrici” de baterii și a devenit al doilea cel mai mare producător de baterii litiu-ion din lume, dar încă la foarte mare distanță de China.
Varșovia a profitat și de context pentru a atrage investitori. Europa Centrală și Est a devenit o destinație populară la nivel global pentru firmele care vor să aducă producția mai aproape de piețele de desfacere după pandemia de COVID. Iar Polonia este principala beneficiară.
În plus, din cauza războiului, multe firme occidentale din sectoare precum auto, materiale de construcții, mobilă și agroalimentare și-au mutat o parte sau întreaga producție din Ucraina în Polonia.
Desigur, și România atrage din ce în ce mai multe investiții străine, chiar dacă anul trecut a fost unul de scădere. Un studiu EY de la finalul anului trecut arăta că 63% dintre respondenți intenționează să își stabilească sau să își extindă operațiunile în România. În plus, a crescut de la 7% la 14% procentul de lideri executivi care intenționează să angajeze investiții în valoare de peste 100 milioane de euro, deși majoritatea (72%) intenționează să investească mai puțin de 10 milioane de euro.
Dar lipsesc investițiile de anvergură, precum cea în fabrica Nokian, și mai ales cele în noi tehnologii.
Asta deși România are o serie de avantaje, precum o piața relativ mare, de aproximativ 20 de milioane de locuitori, forță de muncă calificată și ieftină, dependență energetică redusă și aproape o sută de parcuri industriale care oferă acces la utilități și scutiri de impozite pe proprietate și clădiri.
România are însă restanțe la alte capitole. Printre cele mai importante sunt infrastructura proastă și corupția. De asemenea, imprevizibilitatea legislativă și fiscală ține departe investitorii. Iar un exemplu aici este impozitul minim pe cifra de afaceri, care reduce competitivitatea firmelor.
Totodată, România nu are o strategie de țară, prin care să dezvolte puternic anumite sectoare, așa cum au făcut Polonia și Ungaria.
