Visul verde al Europei se împiedică de un cablu. Vântul și soarele produc gratis pentru o rețea metalică pe bani
Rețeaua electrică europeană este fundația pe care trebuie să se sprijine tranziția verde prin care trece Uniunea Europeană. Ar trebui să susțină zeci de milioane de vehicule electrice, pompe de căldură și să distribuie energia de la noile centrale eoliene și solare.
Însă multe rețele au o vechime de zeci de ani și trebuie adaptate de la modelul tradițional al centralelor mari, pe combustibili fosili, la generarea de energie eoliană și solară. Iar asta costă enorm.
Europa va trebui să investească 584 de miliarde de euro pentru a-și extinde și moderniza rețelele electrice până la sfârșitul deceniului, potrivit estimărilor Comisiei Europene. Cea mai mare parte, de 425 de miliarde de euro, va fi investită în rețelele de distribuție.
Ember, un think-tank independent, arată că oficialii europeni au subevaluat nevoile de investiții. Și asta deoarece în multe țări nu există o aliniere între programele de dezvoltare a rețelelor și țintele naționale.
Astfel, 11 din cele 26 de planuri naționale examinate se bazează pe o dezvoltare mai redusă a capacităților de producție eoliană și solară decât obiectivele guvernamentale. Solarul tinde să fie mai afectat, capacitatea sa fiind subestimată cu un total de 60 GW în cele 11 țări, iar capacitățile eoliene cu 27 GW.
Acest lucru pare să fie, în primul rând, o consecință a procesului de planificare a dezvoltării rețelei, care a rămas în urmă cu actualizările politicii energetice.
În vreme ce e limpede că planurile de dezvoltare a rețelelor sunt deja în urma angajamentelor politice, tendințele din piața le depășesc pe ambele. Dezvoltarea capacităților de generare a energiei verzi accelerează atât de rapid încât depășește chiar și cele mai ambițioase obiective ale politicii europene.
Experții Ember au comparat capacitățile de producție eoliene și solare prevăzute în planurile de dezvoltare a rețelelor cu perspectivele pieței de la asociațiile WindEurope și SolarPower Europe.
19 din cele 23 de planuri de dezvoltare examinate subevaluează creșterea producției de energie solară în raport cu scenariul de bază al SolarPower Europe, cu un total de 205 GW până în 2030. În ceea ce privește producția de energie eoliană, aceasta este subestimată de zece state față de scenariul WindEurope, cu un total de 17 GW.
România este printre țările în care planurile operatorului sistemului de transport a energiei electrice nu țin cont nici de țintele naționale, nici de prognozele industriei. Datele organizației independente arată că atunci când a făcut planurile pentru extinderea și modernizarea rețelei electrice naționale, Transelectrica a estimat că producția de energie regenerabilă va fi în 2030 cu zece până la 50 la sută sub obiectivul Guvernului, atât în cazul producției de energie eoliană cât și în cazul energiei solare.
În plus, previziunile privind capacitatea de producție a energiei solare sunt cu 13 GW mai mici decât estimările SolarPower Europe. În cazul energiei eoliene, diferența dintre estimările producătorilor și previziunile Transelectrica este de 1,4 GW. Mai simplu spus, turbinele eoliene și panourile solare vor produce mai multă energie electrică decât va putea transporta rețeaua.
Din cauza subdimensionării rețelelor electrice, centralele solare și eoliene nou construite ar putea aștepta luni de zile pentru a fi conectate la rețea. Astfel, previziunile adecvate care stau la baza modernizării rețelelor sunt esențiale pentru a garanta că electricitatea din regiunile cu potențial regenerabil mare poate fi transportată către zonele unde e cerere.
Dar subevaluarea nevoilor de investiții nu este singura problemă care pune în pericol extinderea și modernizarea rețelelor electrice.
Europa se confruntă cu o penurie de transformatoare, scrie Euractiv. Acestea cresc sau scad tensiunea și sunt peste tot în rețelele electrice. Asociația industrială Eurelectric estimează că în Uniunea Europeană și Norvegia sunt instalate aproximativ 4,5 milioane de transformatoare.
Experții spun că de la companii din industrie care își electrifică procesele de producție și până la dezvoltatorii de proiecte de energie regenerabilă, toată lumea are nevoie de transformatoare. Prin urmare, timpii de execuție, care înainte erau de nouă până la 12 luni, s-au dublat.
Iar lipsa transformatoarelor poate cauza întârzieri de până la doi ani în dezvoltarea unor parcuri eoliene offshore în Germania, de exemplu, și ar putea pune în pericol obiectivele climatice ale UE.
Întârzierile sunt doar jumătate din problemă – prețurile mari sunt alta.
Prețul cuprului a depășit 10.000 de dolari pe tonă, după o creștere de 17% doar în acest an. Acesta este un metal vital pentru tranziția energetică, având în vedere că este folosit pentru a produce cablurile utilizate la vehiculele electrice, energiile regenerabile şi extinderea reţelelor electrice.
Astfel, doar în cazul transformatoarelor costul materiilor prime a cauzat o creștere de 75% până la 100% a prețurilor. Iar aceste costuri suplimentare vor fi transferate până la urmă către consumatori.
