Totul se rezumă la bani: Ce va aduce COP29 pentru țările în curs de dezvoltare?
Anul acesta, mai mult ca niciodată, Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2024 (COP29) se concentrează pe bani și pune accentul pe cât de mult sprijin pot primi țările în curs de dezvoltare pentru a combate consecințele tot mai dramatice ale schimbărilor climatice.
Într-un an în care milioane de oameni au fost afectați de dezastre naturale și fenomene climatice extreme, COP29 are loc în Azerbaidjan, un stat petrochimic foarte puțin interesat să renunțe la combustibilii fosili. De altfel, Azerbaidjanul are un potențial enorm de energie regenerabilă, dar aproximativ 60% din veniturile statului provin din combustibili fosili și plănuiește să „crească semnificativ” producția de petrol și gaze în anii următori.
„În calitate de conducător al unei țări bogate în combustibili fosili, bineînțeles că vom apăra dreptul acestor țări de a continua investițiile și producția”, a declarat președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, în aprilie, la o întâlnire pregătitoare a COP29.
Cuvintele lui Ilham sugerează agenda pe care țara ar putea să o stabilească în calitate de gazdă a conferinței care reuni lideri din aproape 200 de țări la Baku pentru a negocia acțiuni climatice.
Țările dezvoltate versus cele în curs de dezvoltare
Pe lângă reducerea emisiilor, țările se confruntă cu o altă provocare majoră în negocieri: a încheia un acord privind nivelul de sprijin financiar pe care țările în curs de dezvoltare ar trebui să-l primească pentru a face față consecințelor schimbărilor climatice.
Țările bogate, inclusiv SUA și Japonia, precum și statele membre ale Uniunii Europene, s-au angajat anterior să mobilizeze 100 miliarde de dolari (93,3 miliarde de euro) anual până în 2020 pentru a sprijini națiunile în curs de dezvoltare. Obiectivul a fost atins pentru prima dată în 2022, însă, până acum, o proporție semnificativă a finanțării a venit sub formă de împrumuturi cu dobândă mare, atrăgând critici dure.
Niklas Höhne, expert în politici climatice la Institutul German New Climate, crede că s-ar putea ajunge la un acord asupra unei sume între 200 și 700 miliarde de dolari în Azerbaidjan.
„Ar fi o înțelegere financiară corectă între țările mai bogate, responsabile de schimbările climatice, și țările mai sărace, care suferă cel mai mult de pe urma acestora”, a spus Höhne, potrivit DW.
Națiunile în curs de dezvoltare, inclusiv India și multe țări africane, au cerut în mod repetat finanțare anuală de până la un trilion de dolari – o creștere de zece ori față de angajamentul actual. Națiunile industrializate au respins aceste cifre, numindu-le nerealiste, și vor ca China și statele din Golf, bogate în petrol, să contribuie.
Cine suportă costurile?
De la Revoluția Industrială, care a început în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea și a marcat momentul în care oamenii au început să ardă combustibili fosili în cantități mari, țările bogate au contribuit cel mai mult la încălzirea globală. Însă China, de exemplu, a devenit recent unul dintre cei mai mari poluatori globali, deși, în documentele oficiale, este etichetată drept o țară în curs de dezvoltare, ceea ce înseamnă că, teoretic, poate primi finanțări climatice alături de statele mai sărace care au contribuit puțin la criza climatică.
Emiratele Arabe Unite (EAU), care au găzduit conferința din 2023, sunt, de asemenea, considerate oficial o țară în curs de dezvoltare. Analiștii au văzut angajamentul din 2023 al statului petrochimic de a oferi finanțare țărilor mai sărace drept o rază de speranță că națiunile în curs de dezvoltare mai bogate ar putea fi dispuse să împartă responsabilitatea financiară.
Cu toate acestea, planeta continuă să se încălzească. Umanitatea este pe cale să depășească radical obiectivul Acordului de la Paris din 2015, care impunea menținerea încălzirii globale sub 1,5 grade Celsius comparativ cu timpurile preindustriale, dacă utilizarea combustibililor fosili nu este redusă rapid și drastic.
Politicile actuale ar duce la o încălzire globală de aproximativ 3,2 grade Celsius până la sfârșitul secolului.
Reducerea emisiilor
„Există o mare discrepanță între retorică și realitate atunci când vine vorba de alinierea politicilor la obiectivul de 1,5 grade Celsius și apoi de a nu îndeplini una dintre sarcinile centrale”, a spus Alden Meyer, analist senior în politici climatice internaționale la E3G, un think tank european.
Uniunea Europeană, în special, face presiuni pentru ca finnațarea pentru țările în curs de dezvoltare să fie legată de o mai mare protecție a mediului. În același timp, EAU, Azerbaidjan și gazda summitului de anul viitor, Brazilia, au planuri de a extinde producția de combustibili fosili, a continuat Meyer. Tendințe similare pot fi observate în SUA, Canada, Norvegia, Australia și Regatul Unit.
Semnatarii Acordului de la Paris trebuie să prezinte și noi obiective climatice anul viitor, dar majoritatea nu au creat încă o schiță, conform lui Höhne.
Meyer se așteaptă ca agenda COP să includă cereri ca națiunile industrializate să dubleze finanțarea pentru adaptarea la schimbările climatice. Măsurile de adaptare ar putea include sisteme de avertizare timpurie pentru furtuni sau inundații, spații verzi pentru combaterea căldurii în orașe sau protecție îmbunătățită pentru centralele electrice în zone predispuse la furtuni sau inundații. O creștere la aproximativ 40 miliarde de dolari anual se află în negocieri.
Discuțiile sunt programate să abordeze dezvoltarea și implementarea fondului nou creat pentru pierderi și daune, cu negocieri așteptate pentru majorarea finanțării de la angajamentul inițial de aproximativ 800 milioane de dolari.
În 2023, cele mai grave 9 dezastre naturale legate de schimbările climatice din țările în curs de dezvoltare au cauzat daune de aproximativ 37 miliarde de dolari, conform Fundației Heinrich Böll, un think tank legat de Partidul Verde german. Observatorii spun că dezbaterea privind participarea Chinei și a statelor bogate în petrol la fondul pentru pierderi și daune va reveni în prim-plan la COP29.
Rezultatele alegerilor din SUA și războiul din Ucraina: Este obiectivul de 1,5°C încă realizabil?
Anul acesta, disputa pe tema finanțării este amplificată de dificultățile economice cu care se confruntă gospodăriile din cauza efectelor pandemiei de COVID-19, precum și de instabilitatea economică și războiul Rusiei în Ucraina, care a dus la creșteri uriașe ale cheltuielilor militare globale.
Realegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA, cea mai mare economie din lume și al doilea cel mai mare poluator, va avea, de asemenea, un impact asupra negocierilor și reprezintă un motiv de îngrijorare pentru susținătorii acțiunilor climatice.
În timpul primului său mandat, Trump a pus sub semnul întrebării schimbările climatice, a anulat o serie de legi de mediu și a retras SUA din Acordul de la Paris. În timpul campaniei sale recente, a declarat clar că, dacă va câștiga, va continua să promoveze politicile pentru combustibilii fosili și va încerca să-i determine și pe alții să iasă din Acordul de la Paris.
„În general, mă aștept să fie o întâlnire plină de conflicte în Baku”, a spus Meyer.
