Țările sărace au nevoie de un trilion de dolari anual, până în 2030, pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice
Țările sărace și în curs de dezvoltare au nevoie de 1 trilion (1.000 de miliarde) de dolari anual pentru finanțarea climatică până în 2030, cu cinci ani mai devreme decât sunt dispuse țările bogate să accepte, potrivit unui nou studiu.
Dacă finanțarea se întinde până în 2035, statele vulnerabile s-ar confrunta cu mult mai multe provocări, în condițiile în care au nevoie de bani pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a face față fenomenelor meteorologice extreme, a transmis Grupul Independent de Experți la Nivel Înalt pentru Finanțare Climatică, un grup de economiști de renume, potrivit The Guardian.
Studiul a fost publicat joi dimineață, în timp ce liderii din aproape 200 de țări discutau intens despre cât de mulți bani ar trebui să ofere țările dezvoltate și bogate și câți ar putea veni din alte surse, la Summitul Cop29 din Azerbaidjan. Liderii mondiali, care au participat la deschiderea conferinței de la Baku, și-au delegat miniștrii și oficialii de rang înalt să creeze un nou plan global privind finanțarea climatică, care ar trebui finalizat săptămâna viitoare.
Însă există încă multe neînțelegeri între țările bogate și cele sărace, inclusiv privind suma de bani care ar trebui oferită și de unde să provină. Discuțiile se concentrează pe un obiectiv de cel puțin 1 trilion de dolari anual pentru finanțarea climatică destinată țărilor mai sărace până în 2035. Această sumă provine dintr-un studiu anterior al grupului (IHLEG), un grup de economiști, care a constatat în 2022 că este nevoie de aproximativ 2,4 trilioane de dolari anual.
Cel puțin jumătate din această sumă ar putea proveni din bugetele proprii ale țărilor sărace, studiul original estimând că aproximativ 1 trilion de dolari anual ar trebui să provină din surse externe, inclusiv ajutorul internațional din partea țărilor mai bogate.
Raportul avertizează că, până în 2035, țările în curs de dezvoltare, cu excepția Chinei, vor avea nevoie de 1,3 trilioane de dolari anual. Însă așteptarea până în 2035 pentru atingerea obiectivului de 1 trilion de dolari ar crea probleme în viitor, au spus economiștii.
Lordul Stern a spus: „Cu cât aștepți mai mult, cu atât va fi mai scump. Această sumă de 1 trilion de dolari până în 2030 este absolut realizabilă pentru țările bogate, dar necesită un angajament real și acțiune rapidă.”
El a spus că aproximativ jumătate din această sumă ar putea proveni din investiții din sectorul privat, aproximativ 250 miliarde de dolari de la bănci, precum Banca Mondială, iar restul din diverse surse, inclusiv granturi directe din țările dezvoltate către cele vulnerabile, din partea Fondului Monetar Internațional și noi forme de impozitare, cum ar fi taxele pe aviație și transportul maritim.
„Țările dezvoltate ar trebui să accepte logica acestei analize”, a insistat el. „Amânarea nu ajută.”
Mohamed Adow, directorul organizației Power Shift Africa, axată pe schimbările climatice și energie, a spus despre raport: „Este bine să vedem economiști respectați subliniind necesitatea unor trilioane pentru finanțarea climatică. Arată că cererile țărilor în curs de dezvoltare la Cop29 sunt legitime și subliniază importanța unui acord solid în ceea ce privește finanțarea climatică aici la Baku.”
El a adăugat: „În timp ce finanțarea privată are un rol în construirea de noi surse de energie regenerabilă, aceasta a eșuat lamentabil în a aborda nevoile de adaptare ale comunităților vulnerabile. De aceea, este vital să obținem un angajament de finanțare publică bazată pe granturi, pentru a aborda problemele pe care finanțarea privată, orientată spre profit, nu le poate rezolva.”
Finanțarea pentru țările sărace este cea mai mare sursă de conflict la Summitul Cop29. Conform Acordului de la Paris din 2015, țările bogate au o obligație față de țările sărace, iar anul acesta trebuie să stabilească un „nou obiectiv colectiv cuantificat” (NCQG) privind modul în care își vor îndeplini responsabilitățile.
Țările mai bogate sunt de acord să ofere o parte din bani, dar își doresc și ca sectorul privat să se implice. Unele țări propun noi taxe sau impozite pentru a asigura o parte din fondurile necesare. Țările bogate vor, de asemenea, ca statele petroliere și marile economii emergente cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră, precum China, să contribuie. Primele schițe ale unui posibil acord arată că țările sunt departe de a ajunge la un consens pe subiectele cheie.
Yalchin Rafiyev, negociatorul șef al țării gazdă, al cărui rol este să găsească compromisuri între guverne, a spus pentru The Guardian că discuțiile se desfășoară conform așteptărilor în această etapă incipientă. „Facem progrese”, a spus el.
Discuțiile au fost impulsionate de un anunț din partea Băncii Mondiale și a altor bănci multilaterale de dezvoltare privind dublarea angajamentelor lor esențiale pentru finanțarea climatică, la 120 miliarde de dolari anual până în 2030. Rafiyev a spus: „Am lucrat foarte mult pentru a convinge băncile să ofere mai multă finanțare. Este un angajament puternic.”
Însă un executiv de rang înalt dintr-o instituție publică de finanțare a declarat pentru The Guardian că această sumă nu este suficientă.
