Statele Unite vor să întrerupă dominația Rusiei pe piața energiei nucleare. Moscova deține cele mai mari rezerve de uraniu îmbogățit
La scurt timp după ce Vladimir Putin a ordonat invadarea Ucrainei în 2022, Statele Unite au interzis toate importurile de petrol, gaze naturale lichefiate și cărbune de proveniență rusă. Însă nu toate sursele de energie au fost cuprinse în sancțiunile impuse de Washington și de aliații săi europeni. Dimpotrivă, puterile occidentale au avut grijă să nu întrerupă fluxul de materii prime și servicii de la gigantul nuclear de stat al Rusiei, Rosatom și filiala sa, Tenex.
Războiul declanșat de Rusia în Ucraina a expus multe vulnerabilități în aprovizionarea cu energie din SUA și Europa. În sectorul nuclear, mai mult de o cincime din combustibilul pe bază uraniu îmbogățit, folosit la alimentarea flotelor nucleare din ambele regiuni, provine din Rusia. Totodată, războiul a coincis și cu sporirea accentuată a cererii de energie nucleară ca alternativă la combustibilii fosili.
Luna trecută, Statele Unite s-au numărat printre cele 21 de țări, alături de Regatul Unit, Franța și Japonia, care s-au angajat că-și vor tripla capacitatea nucleară până în 2050. Problema majoră pentru SUA este că sunt singurul stat din lume care și-a privatizat sectorul atomic. Nord-americanii se alimentau din Japonia, însă după accidentul de la Fukushima din 2011, nu și-au mai revenit nici până în prezent. Dovadă, teama Washingtonului că Moscova ar putea întrerupe oricând livrările s-a transpus în acumularea de rezerve suficiente în ultimii doi ani.
„Aveam un lanț de aprovizionare uriaș înainte ca accidentul de la Fukushima să distrugă piața”, a declarat pentru Financial Times, Daniel Poneman, fost director al Centrus Energy Corp, o companie americană din sectorul energiei nucleare.
Cutremurul și tsunamiul care au lovit coasta de est a Japoniei reprezintă cel mai mare dezastru nuclear din secolul 21.
Retragerea bruscă a investițiilor a declanșat o criză pentru multe companii private care furnizează uraniu și servicii auxiliare, necesare pentru alimentarea reactoarelor din atomocentrale. Brusc, după acest eveniment, a crescut dependență de Rusia. De exemplu, Tenex deține monopolul vânzărilor comerciale ale unui tip de uraniu slab îmbogățit numit Haleu, necesar pentru alimentarea celei mai recente generații de reactoare.
SUA vrea să-și dezvolte industria autohtonă
Planul nord-americanilor de a dezvolta o industrie proprie a atras sprijinul Franței, Canadei, Japoniei și Regatului Unit, care s-au angajat printr-o finanțare comună de 4.2 miliarde de dolari să stimuleze capacitatea de îmbogățire și conversie la nivel global.
Oficialii americani intenționează să construiască noi reactoare nucleare și explorează implementarea reactoarelor cu module mici (RMM), despre care susțin că sunt mai sigure și mai eficiente decât tehnologia existentă. Investitori celebri, precum Bill Gates sau Sam Altman, susțin start-up-urile care dezvoltă RMM.
Cererea de uraniu și combustibil nuclear a crescut, de asemenea, pentru că SUA, Marea Britanie și alte câteva țări occidentale au prelungit durata de viață a reactoarelor nucleare existente, chiar dacă Rusia și China se întrec pentru a construi noi unități.
Washingtonul încearcă să-și refacă lanțul de aprovizionare cu energie atomică
Lanțul de aprovizionare cu combustibil nuclear începe cu exploatarea și măcinarea minereului de uraniu. Producția americană de minereu a atins apogeul în anii 1980. În timp ce unele zăcăminte neexploatate rămân, industria americană s-a străduit să concureze cu rivalii de peste mări printr-o strategie de prețuri mici.
Centralele atomice din Statele Unite importă acum cea mai mare parte a uraniului pe care îl folosesc, din cauza faptului că cea mai puternică țară din lume are o capacitate de îmbogățire internă limitată. Mai mult de o cincime din combustibilul folosit de cele 93 de reactoare nucleare din SUA este furnizat prin contracte de îmbogățire cu furnizorii ruși, în principal Rosatom. Uniunea Europeană este și mai dependentă de companie din cauza celor 18 reactoare de fabricație rusă din Finlanda, Slovacia, Ungaria și Republica Cehă, care s-au bazat până de curând pe combustibil rusesc.
„Tehnologiile nucleare tind să blocheze relațiile diplomatice într-un mod în care alte surse de energie nu o fac. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de aliați. Pentru a construi un lanț de aprovizionare rezistent și eficient din punct de vedere economic, trebuie să dezvoltăm o industrie durabilă în timp. Există surse alternative de extracție în lume, cum ar fi Australia și Canada, dar cea mai slabă verigă a lanțului de aprovizionare nucleară este uraniul îmbogățit”, explică cercetătorul Kevin Book.
Sectorul nuclear global este în plină expansiune, cu 60 de reactoare în construcție și alte 100 planificate, iar Rusia și China sunt lideri detașați la acest capitol. China și-a construit capacitatea de îmbogățire pentru a-și satisface propriile nevoi, iar acest lucru a făcut din Rusia un jucător dominant, cu aproape jumătate din capacitatea comercială a lumii. Există doar doi furnizori occidentali importanți de servicii de îmbogățire, Orano din Franța și Urenco, un consorțiu din Marea Britanie, Germania și Olanda.
Exporturile nucleare din Rusia generează vânzări anuale în SUA cu puțin sub 1 miliard de dolari, în principal din uraniu, servicii de îmbogățire și conversie, potrivit analiștilor. Aceasta este doar o fracțiune din zecile de miliarde de dolari pe care firmele rusești le generează pentru regimul Putin. Experții din industrie avertizează că tipul de relații pe termen lung pe care Rosatom le dezvoltă cu guvernele străine atunci când realizează reactoare, îi dă Moscovei un instrument puternic de control. De asemenea, ridică îngrijorări cu privire la proliferarea armelor nucleare în statele autoritare.
