Energia eoliană nu și-a atins obiectivele stabilite pentru 2024. Costurile mari împiedică dezvoltarea sectorului

Alexandru Gologan Data publicării:
eoliene offshore
Foto: Profimedia

Promotorii energiei eoliene își vor rata obiectivele setate anul acesta pe măsură ce dezvoltarea proiectelor întâmpină probleme logistice.

Energia eoliană a devenit o componentă importantă a strategiilor guvernamentale privind dezvoltarea surselor regenerabile, ca parte a procesului de decarbonizare a industriei globală de electricitate.

După aproape un an de proiecte anulate, defecţiuni la turbine şi abandonarea contractelor de închiriere, industria eoliană offshore are şanse reduse de a-și atinge obiectivele ambiţioase. Ratarea ţintelor propuse va încetini eforturile de combatere a schimbărilor climatice.

„Suntem destul de departe de ce ne dorim. În prezent parcurile eoliene offshore au un cost mediu global de 230 de dolari pentru un Megawatt-oră (MWh), în creştere cu 30% până la 40% faţă de situaţia din urmă cu doi ani şi de trei ori mai mult decât costul mediu de 75 de dolari pentru un MWh, în cazul facilităţilor onshore”, declară Soren Lassen, director de cercetare pe industria eoliană offshore, potrivit Reuters.

Creşterea costurilor a descurajat deja unele companii. BP a anunţat luna trecută că analizează vânzarea unei participaţii la divizia sa de energie eoliană offshore iar grupul Equinor a abandonat investiţiile în Vietnam, Spania şi Portugalia. În paralel, GE Vernova, unul din cei mai mari furnizori de turbine eoliene nu mai preia noi comenzi.

Țintele propuse nu sunt nici pe jumătate finalizate

Anul trecut, guvernele din întreaga lume au stabilit ca obiectiv triplarea consumului de energie regenerabilă până în 2030, ceea ce potrivit estimărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Regenerabilă (IRENA), ar însemna creşterea capacităţilor eoliene offshore până la 494 GW la finalul deceniului, de la 73 GW în prezent.

În 2024 sectorul energiei eoliene offshore din SUA a fost afectat de anularea unor proiecte şi contracte, suspendarea licitaţiilor guvernamentale şi un accident grav la primul mare proiect comercial din această ţară. Acum industria este îngrijorată că succesorul lui Biden, preşedintele ales Donald Trump, îşi va respecta promisiunile din campanie şi va dezmembra progresele industriei eoliene offshore, posibil prin amânarea licitaţiilor.

Specialiștii estimează că SUA vor atinge doar jumătate din ţinta propusă, în condiţiile în care au în funcţiune capacităţi de doar 200 de Megawaţi, iar obiectivul pentru 2030, stabilit încă din anul 2021, este de 30 de Gigawaţi.

Situaţia este comparabilă în Europa, unde ţările cu cele mai ambiţioase obiective privind energia eoliană offshore, Marea Britanie, Germania şi Ţările de Jos, să ajungă la doar 60% până la 70% din ţintele naţionale. De asemenea, inclusiv ţările cu obiective mai puţin ambiţioase, precum Belgia, Danemarca sau Irlanda, vor rata ţintele.

În Asia doar China continuă dezvoltarea proiectelor eoliene

Tendinţa globală este confirmată inclusiv de China, ţară care în 2022 a devenit lider mondial în sectorul energiei eoliene offshore. Beijingul a impulsionat sectorul cu subvenţii şi costuri reduse de finanţare. Majoritatea jucătorilor din sector sunt firme de stat şi au acces la componente produse local.

În 2023, China a fost responsabilă pentru mai mult de jumătate din capacităţile de energie eoliană offshore instalate la nivel mondial, cu 6,3 GW, iar specialiștii estimează că gigantul asiatic va instala între 11 şi 16 GW, anual, în următorii doi-trei ani.

Şi alte ţări din Asia, inclusiv Vietnam, Japonia, Coreea de Sud şi Taiwan, au încercat să îşi extindă capacităţile de energie eoliană offshore dar se confruntă şi ele cu explozia costurilor şi incertitudini pe partea de reglementare.

Guvernele din Europa, cele două Americi şi Asia au încercat să sprijine sectorul energiei eoliene offshore cu ţinte naţionale şi atragerea unor dezvoltatori cu resurse financiare consistente. Dar majorarea costurilor, întârzierile în procesul de realizare a proiectelor şi investiţiile limitate în lanţurile de aprovizionare au încetinit instalarea de noi turbine în largul mării.