„Spațiul a devenit prea aglomerat”. Cum a ajuns Elon Musk să fie acuzat că pune în pericol viitoarele lansări spațiale

Numărul tot mai mare de sateliți și cantitatea de „gunoi spațial” de pe orbitele joase terestre încep să creeze tot mai multe probleme zborurilor spațiale. Decizia lui Elon Musk de a lansa mii de sateliți în următorii ani „aglomerează” și mai mult orbita Pământului, iar pentru companiile concurente devine tot mai greu să găsească noi „culoare” pentru rachetele care lansează sateliți. Oamenii de știință avertizează că momentul în care vom avea o coliziune în spațiu este doar „o chestiune de timp”, se arată într-un articol CNN.

Practic, spațiul din jurul Pământului a devenit cea mai mare groapă de gunoi a omenirii, iar anul trecut Agenția Spațială Europeană anunța că va trimite un robot specializat în „curățarea” gunoiului extraterestru.

Cele mai recente date arată că pe orbita joasă a Pământului - spaţiul din jurul planetei noastre care se întinde până la altitudinea de 2.000 de kilometri - se află peste 3.000 de sateliţi inoperabili şi zeci de milioane de bucăţi ori fragmente din alte echipamente spaţiale lansate de-a lungul timpului. Fiecare astfel de fragment orbitează planeta cu viteze de ordinul zecilor de mii de kilometri pe oră.

Orice impact cu un astfel de obiect, la astfel de viteze, ar fi devastator pentru un satelit ori rachetă.

Iar numărul de obiecte aflate în spațiu continuă să crească, odată cu salba miilor de sateliți Starlink pe care Elon Musk îi lansează în cadrul proiectului Space X.

În plus, compania lui Elon Musk plănuiește să lanseze în anii următori undeva între 12.000 și 40.000 de sateliți - de cinci ori mai mult decât toți sateliții pe care umanitatea i-a lansat în spațiu din 1957, odată cu prima lansare a lui Sputnik, și până în prezent.

„Această situație are un impact major asupra noastră”, a declarat pentru CNN, Peter Beck, CEO Rocket Lab. „Rachetele pe care le lansăm își croiesc cu greu drumul prin această constelație de sateliți”, a spus Beck.

Cei de la Rocket Lab vor și ei să-și lanseze propriii sateliți. Din 2018 și până în prezent compania a lansat 55 de sateliți pentru cercetare sau în scopuri comerciale.

Beck a spus că, înainte de lansările de sateliți ai lui Musk, compania sa dispunea de o fereastră de lansare de 30 de minute, programată într-o zi clară, iar satelitul ajungea fără probleme pe orbită.

În prezent, compania are la dispoziție șase ferestre de lansare diferite între care trebuie să aleagă, „deoarece acum trebuie să lansăm prin trena de sateliți” ai lui Musk, după cum a spus reprezentantul Rocket Lab.

Cât de greu e să facem „curat” în spațiu

Oamenii de știință avertizează de zeci de ani asupra pericolului pe care gunoiul spațial îl prezintă pentru misiunile spațiale.

Încă din anul 1978, cercetătorul NASA Donald Kessler a avertizat asupra pericolului unei astfel de ciocniri în spațiu.  Cunoscută în prezent sub denumirea „sindromul Kessler”, teoria susține că orbita terestră va ajunge, într-o bună zi, mult prea aglomerată și „poluată” atât de sateliți, cât și de așa-numitele „gunoaie spațiale”, practic, fragmente ori obiecte provenite de la diversele echipamente spațiale lansate de-a lungul timpului. Această „aglomerare” va face ca viitoarele misiuni spațiale să fie tot mai dificil, dacă nu imposibil, de pus în practică.

Astfel, o simplă ciocnire a unui fragment spațial cu un satelit ar putea declanșa o reacție în lanț cu efecte catastrofale asupra vieții pe Pământ. Ciocnirea s-ar produce la viteze de zeci de mii de kilometri pe oră și ar genera sute, dacă nu mii, de alte fragmente care vor continua să se deplaseze la viteze similare. Aceste fragmente ar putea, la rândul lor, să lovească alți sateliți sau obiecte și tot așa, până când orbita joasă terestră ar deveni suprasaturată de un număr incontrolabil de proiectile care să facă inoperabili toți sateliții de la respectiva altitudine.

Cei de la Space X spun că sateliții lor au capacitatea de „a manevra” din calea unui astfel de obiect. De asemenea, sateliții lui Musk orbitează la altitudini mai joase decât zonele aglomerate, aflate, conform NASA, la circa 600 - 1.000 de kilometri.

Însă, conform lui Moriba Jah, cercetător la University of Texas din Austin, tot ce zboară sub 1.200 de kilometri se află în „zona de pericol”.

În ciuda eforturilor Agenției Spațiale Europene, de a trimite un „robot” să curețe gunoiul din spațiu, o astfel de acțiune este aproape imposibil de întreprins la scară largă. Și ar putea dura ani, dacă nu secole, până când gunoiul spațial să cadă, natural, de pe orbită și să ardă la reintrarea în atmosferă.

Jah a creat o bază de dată care urmărește posibilele ciocniri în spațiu: fiecare punct arată obiectele care se află la o distanță mai mică de 10 kilometri unele de altele, la fiecare 20 de minute.

În ultimul an, „punctele” au devenit atât de multe încât e imposibil să le mai diferențiezi.

Cercetătorul speră ca reprezentanții companiilor comerciale, precum SpaceX ori Rocket Lab, să prezinte, în timp real, poziția rachetelor și a sateliților, pentru a ajuta la realizarea unor predicții cât mai precise.

Nicio companie nu a acceptat să facă acest lucru.

Chiar dacă, până în prezent nu s-a întâmplat, omul de știință avertizează că este doar o „chestiune de timp” până când ne vom confrunta cu o ciocnire în spațiu.

Editor : Mihnea Lazăr