Gaura din stratul de ozon al Pământului, care era la un moment dat cel mai de temut pericol de mediu cu care se confrunta omenirea, urmează să fie complet vindecată în cea mai mare parte a lumii în două decenii, după acțiunile decisive ale guvernelor de a elimina treptat substanțele care epuizează stratul de ozon, arată o nouă evaluare a ONU, citată de The Guardian.
Pierderea stratului de ozon, care risca să expună oamenii la razele ultraviolete dăunătoare de la soare, este pe cale să fie complet recuperată până în 2040 în întreaga lume, cu excepția regiunilor polare, potrivit raportului. La poli va fi nevoie de ceva mai mult timp. Stratul de ozon își va reveni complet până în 2045 peste Arctica și până în 2066 peste Antarctica.
În urma alarmei legate de pierderea de ozon, în anii 1980, stratul de ozon s-a îmbunătățit constant în urma protocolului de la Montreal din 1989, un acord internațional care a ajutat la eliminarea a 99% din substanțele chimice care epuizează stratul de ozon, cum ar fi clorofluorocarburile (CFC) care erau utilizate ca solvenți și agenți frigorifici.
Potrivit ONU, acțiunile întreprinse pentru vindecarea stratului de ozon au îmbunătățit răspunsul la criza climatică. CFC-urile sunt, de asemenea, gaze cu efect de seră, iar utilizarea lor continuă necontrolată ar fi ridicat temperatura globală cu până la 1 grad Celsius până la jumătatea secolului.
Acțiunea privind ozonul creează un precedent pentru acțiunile climatice”, a spus Petteri Taalas, secretarul general al Organizației Meteorologice Mondiale, care a dezvăluit luni raportul de etapă, realizat la fiecare patru ani.
„Succesul nostru în eliminarea treptată a substanțelor chimice care consumă ozon ne arată ce se poate și trebuie făcut de urgență pentru a renunța la combustibilii fosili, a reduce gazele cu efect de seră și, astfel, a limita creșterea temperaturii”, a adăugat Taalas.
Răspunsul global unificat la CFC arată că acordul de la Montreal ar trebui considerat „cel mai de succes tratat de mediu din istorie și oferă încurajare țărilor lumii pentru a decide un țel în baza căruia să acționeze”, potrivit lui David Fahey, un om de știință la National Oceanic and Atmospheric Administration, care este autorul principal al noii evaluări.
Progresul nu a fost întotdeauna fără probleme – în 2018, oamenii de știință au detectat o creștere a utilizării CFC, care a avut loc în China și care, în cele din urmă, a fost remediată. Pe de altă parte, înlocuirea CFC-urilor cu un alt grup de substanțe chimice industriale, hidrofluorocarburile (HFC), a fost problematică, deoarece HFC-urile sunt gaze cu efect de seră, necesitând un alt acord internațional, încheiat la Kigali, pentru a reduce utilizarea acestora.
Fahey a spus că CFC-urile încă rămân în atmosferă timp de aproximativ un secol.
„Este ca și cum ai aștepta ca vopseaua să se usuce, trebuie doar să aștepți ca natura să-și facă treaba și să elimine aceste substanțe chimice”, a spus el.
Provocarea când vine vorba de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon, este și mai mare, a spus el, deoarece acestea rămân în atmosferă mult mai mult timp și, spre deosebire de CFC-urile care au fost produse de doar câteva companii, emisiile provenite de la combustibilii fosili sunt mult mai răspândite și încorporate în aproape toate activitatățile.
„CO2 este o altă categorie când vine vorba de longevitate, ceea ce este îngrijorător”, a spus el.
Acesta este primul raport care analizează impactul potențial asupra stratului de ozon al geoingineriei solare, o intervenție climatică propusă în care particulele reflectorizante, cum ar fi sulful, sunt pulverizate în masă în atmosferă pentru a devia lumina soarelui și, prin urmare, a reduce încălzirea globală.
Practica controversată, pe care guvernul SUA dorește să o cerceteze, are potențialul de a reduce temperaturile globale, dar ar putea avea „consecințe nedorite, inclusiv efecte asupra ozonului”, arată raportul, deși recunoaște că există „multe lacune de cunoștințe și incertitudini care împiedică o evaluare mai clară în acest moment”.
Editor : M.B.