După berze, pelicani și acvile, specialiștii de la Societatea Ornitologică Română au instalat transmițătoare satelitare și pe cea mai periclitată specie de gascâ din lume – gâsca cu gât roșu.
Ornitologii din trei ţări, printre care şi România, au stat la pândă pe frig şi ploaie, zile în şir, pe malul lacului Durankulak din Bulgaria. Cu ajutorul unor tunuri cu plase, ei au capturat 80 de gâşte cu gât roşu, fără să le rănească.
„Facem acest studiu de cercetare privind gâştele cu gât roşu pentru a studia migraţia lor, unde se opresc, când ajung în România şi unde prefera să se hrănească şi să doarmă”, a declarat cercetătorul Emil Todorov.
Înainte să fie eliberate, păsărilor li s-au montat inele colorate pe picior, pentru a fi identificate cu uşurinţă. Două dintre gâştele cu gât roşu, botezate Darko şi Decebal, au de atunci şi un emiţător GPS.
Deşi a primit un nume dacic, Decebal a preferat să rămână în Bulgaria, în timp ce Darko a zburat până la Brăila.
„La fiecare trei zile primim date despre unde se află cele două gâşte, cum se hrănesc, ce fel de hrană preferă şi asta ne ajută să găsim cele mai bune măsuri pentru conservarea mediului pentru ele”, explică Emil Todorov.
La acest lucru pot contribui şi fermierii români, ba chiar în schimbul unei sume generoase, provenită din fonduri europene.
(SURSA FOTO: Societatea Ornitologică Română)
„Pe lângă faptul că este una dintre cele mai periclitate specii din lume, este și o gâscă care aduce foarte mulți bani. Numai în 2012-2013 pe măsurile de agromediu de la UE au venit 16 miloane de euro. Asta înseamnă o medie de 8 milioane de euro pe an pentru fermierii romani”, a declarat Ovidiu Bufnilă, purtător de cuvânt al Societății Ornitologice Române.
În prezent, în lume mai există doar 50.000 de gâşte cu gât roşu.