Timp de mii de ani, Luna i-a inspirat pe oameni de la distanță, cu toate că luminosul far de pe cerul nopții era prea departe pentru a fi explorat. Situația s-a schimbat, însă, pe data de 13 septembrie 1958, atunci când nava spațială Luna 2 a fostei Uniuni Sovietice a atins suprafața satelitului natural al Pământului, scrie CNN.
Sonda lunară sovietică a produs un crater când a atins suprafața Lunii undeva între regiunile Mare Imbrium și Mare Serenitatis, potrivit NASA.
Acel moment crucial a marcat începutul explorării Lunii de către oameni, iar unii oameni de știință propun acum ca acel moment să reprezinte și începutul unei noi epoci geologice – o perioadă de timp din istorie – numită „Antropocenul lunar”, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Geoscience.
„Ideea este cam la fel ca discuția despre Antropocenul de pe Pământ – explorarea măsurii în care oamenii au afectat planeta noastră”, a spus autorul principal al studiului, Justin Holcomb, cercetător postdoctoral de la Universitatea din Kansas.
„Consensul este că Antropocenul a început la un moment dat în trecut pe Pământ, fie că acum sute de mii de ani ori în anii '50. În mod similar, pe Lună, noi susținem că Antropocenul lunar a început deja, dar vrem să prevenim pagubele masive sau întârzierea recunoașterii ei până când vom putea măsura un halou lunar semnificativ provocat de activitățile umane, [moment] care ar veni prea târziu.”
Ideea recunoașterii unei astfel de epoci vine într-un moment în care agențiile spațiale civile și alte entități comerciale din domeniu sunt tot mai interesate de întoarcerea omului pe Lună.
Autorii studiului susțin că mediul lunar, modificat deja de oamenii care l-au explorat la începutul erei Antropocenul lunar, va fi schimbat în moduri și mai drastice pe măsură ce misiunile spațiale către Lună se înmulțesc.
Luna este plină de urme ale explorării umane
De la aselenizarea navei Luna 2, mai mult de 100 de alte nave s-au prăbușit sau au aterizat lin pe Lună, iar oamenii au perturbat suprafața Lunii în cel puțin 58 de alte locații, potrivit studiului.
Aselenizarea este un proces extrem de dificil cel mai bine demonstrat de numeroasele cratere provocate de prăbușirea navelor spațiale trimise de om pe Lună.
Odată cu primul om care a pășit pe Lună – Neil Armstrong în 1969 – o mulțime de obiecte au fost abandonate acolo de cei 12 astronauți NASA care au explorat suprafața Lunii, inclusiv componente ale navelor spațiale, steaguri, fotografii, mingi de golf, pungi cu excremente umane și texte religioase.
De pe Pământ, Luna pare neschimbată. Totuși, declararea oficială a unei epoci a Antropocenului lunar ar arăta clar că Luna se schimbă din cauza explorării umane în moduri care în mod normal nu s-ar întâmpla, spun cercetătorii.
Nu doar suprafața Lunii este afectată de impactul oamenilor, ci și delicata sa exosferă compusă din praf, gaz și gheață aflate în permanență în umbră, care sunt vulnerabile și ar putea fi perturbate de viitoarele misiuni lunare.
Noua cursă spațială pentru (re)cucerirea Lunii
O nouă cursă spațială se încinge pe măsură ce tot mai multe țări își propun să trimită roboți, dar și oameni, pe Lună pentru a explora zone mai puțin studiate și dificil de accesat.
Misiunea Chandrayaan-3 a Indiei a produs un moment istoric în 2023 când a aterizat cu succes pe suprafața Lunii, după ce navele Luna 25 a Rusiei și HAKUTO-R a companiei japoneze Ispace s-au prăbușit.
Anul acesta, mai multe misiuni se vor îndrepta spre Lună, inclusiv sonda de aselenizare „Moon Sniper” a Japoniei, a cărei aterizare este programată pentru data de 19 ianuarie.
Soarta navei Peregrine lansată săptămâna trecută de compania Astrobotic Technology rămâne necunoscută, cu toate că un lucru este sigur: nu va ateriza pe Lună, așa cum era programat.
NASA încearcă să trimită din nou oameni pe Lună în 2026 prin programul Artemis. Printre planurile ambițioase ale agenției spațiale americane se numără construirea de habitate pe Lună unde astronauții să își poată desfășura activitățile pe termen lung. China plănuiește și ea să trimită oameni pe Lună.
„În contextul unei noi curse spațiale, peisajul lunar va fi complet diferit în 50 de ani”, a spus Holcomb. „Mai multe țări vor fi prezente, ceea ce va aduce numeroase provocări. Obiectivul nostru este să spulberăm mitul lunar-static și să evidențiem importanța impactului nostru, nu doar în trecut, dar și cel curent și din viitor.”
„Încercăm să inițiem discuții despre impactul nostru pe suprafața Lunii înainte de a fi prea târziu.”