Astronomii au putut să testeze teoriile lui Einstein studiind modul în găurile negre interacționează una cu cealaltă. Au studiat două găuri negre – una este un adevărat colos care cântărește de 18 miliarde de ori masa Soarelui nostru; cealaltă nu este chiar atât de mare, având masa „doar” de 150 de milioane de ori mai mare decât a Soarelui, relatează BBC.
Oamenii de știință au reușit să prezică cu exactitate interacțiunile lor, incluzând efectele de deformare a acestora în spațiul-timp și presupunând că gaura neagră mai mare are o „suprafață” netedă.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Perechea de găuri negre, cunoscută sub denumirea de JO 287, se află la aproximativ 3,5 miliarde de ani-lumină de pe Pământ.
Oamenii de știință au observat de mult o strălucire bruscă din acest sistem, care apare de două ori la fiecare 12 ani. Puseul de energie este echivalent cu un trilion de sori care se aprind în același timp în galaxia gazdă a găurilor negre.
Cea mai bună explicație pentru acest comportament extraordinar este că obiectul mai mic se prăbușește regulat printr-un disc de gaz și praf care gravitează în jurul tovarășului său mai mare, încălzind aceste materiale la temperaturi extrem de ridicate.
Dar aceste puseuri este nu sunt regulate. Uneori, episoadele de strălucire din intervalul de 12 ani apar la doar un an distanță, alte ori, la 10 ani distanță.
Este, spun cercetătorii, o dovadă a complexității orbitei pe care o parcurge gaura neagră mai mică în jurul partenerei sale și pe care echipa de cercetare a reconstituit-o, creând un model extrem de sofisticat.
„Orbita găurii negre mai mici se modifică, de aceea, timpii impactului variază”, a explicat profesorul Mauri Valtonen de la Universitatea din Turku, Finlanda.
„În 1996, aveam deja un model care prevedea mai mult sau mai puțin ce se va întâmpla. Dar a devenit din ce în ce mai precis”, a adăugat el. Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Unul dintre parametrii importanți actualizați este energia care radiază din acest sistem sub formă de unde gravitaționale. Aceste ondulări din structura spațiului-timp - o consecință a teoriei relativității a lui Einstein - sunt generate de corpuri în accelerație, iar în circumstanțele dimensiunii uriașe a perechii JO 287 acestea au o influență semnificativă asupra modului de funcționare a sistemului.
Cel mai important test al modelului a avut loc la 31 iulie anul trecut, când apariția celui mai recent puseu a fost identificată la o distanță de 2,5 față de ce anticipaseră calculele.
Evenimentul a fost surpins de telescopul Spitzer al NASA. A fost un noroc, pentru că JO 287 se afla pe partea îndepărtată a Soarelui și, prin urmare, nu putea fi observată de la instalațiile de la sol.
Spitzer, aflat la 160 de milioane de kilometri de Pământ, se afla însă într-o poziție de observație ideală.
„Când am verificat pentru prima dată vizibilitatea JO 287, am fost șocat să aflu că a devenit vizibil pentru Spitzer chiar în ziua în care se preconiza că va avea loc următorul puseu”, a spus dr. Seppo Laine, cercetătorul care a supravegheat telescopul.
„A fost un mare noroc că am putut surprinde punctul culminant al acestui puseu cu Spitzer, pentru că niciun alt instrument nu era capabil să facă asta în acel moment”, a adăugat el.
O altă calibrare a modelului a implicat introducerea detaliilor despre caracteristicile fizice ale găurii negre mai mari. Mai exact, rotația sa.
Oamenii de știință, inclusiv celebrul Stephen Hawking, care a murit în 2018, au dezvoltat o teoremă potrivit căreia suprafața unei găuri negre de-a lungul axei sale de rotație este simetrică, fără denivelări.
Observarea JO 287 pare să confirme această teorie, Dacă ar fi existat nereguli grave, calendarul prevăzut al pulsurilor nu ar fi funcționat atât de bine.
Profesorul Achamveedu Gopakumar, de la Institutul de Cercetări Fundamentale din Tata, India, a lucrat la adăugarea undelor gravitaționale la model împreună cu studentul Lankeswar Dey.
Profesorul a vorbit despre fericirea pe care a simțit-o atunci când a văzut datele colectate de telescopul Spitzer. Acum așteaptă cu nerăbdare ca Event Horizon Telescope să surprindă JO 287. Este vorba despre telescopul care a produs prima imagine a unei găuri negre, anul trecut.
„EHT a observat sursa atât în 2017, cât și în 2018. Celelalte campanii sunt suspendate din cauza coronavirusului și sperăm să obținem o vizualizare în timpul campaniei din 2021”, a spus el.
Următoarele pulsuri vor avea loc în 2022, apoi în 2033 și 2034.
