Oamenii de știință au creat cărămizile „crescute” din urină umană

O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Cape Town din Africa de Sud, în căutarea unor materiale de construcţii durabile şi cu un impact redus asupra mediului înconjurător, a inventat primele cărămizi prietenoase cu mediul, ''crescute'' din urină umană, o reuşită pe care o consideră ''uimitoare'', relatează Agerpres.

Aceste ''bio-cărămizi'', o invenţie de talie mondială, ar putea înlocui cărămizile obişnuite din lut sau din beton, speră cercetătorii.

Folosind o tehnică inspirată din formarea naturală a scoicilor, aceşti specialişti - doi studenţi şi un profesor - au reuşit să dezvolte prototipuri de cărămizi de un nou tip, fabricate în şase până la opt zile.

Un studiu de fezabilitate a fost lansat anul trecut, datorită unei subvenţii acordată de Consiliul de cercetare în domeniul apelor, un organism guvernamental sud-african, pentru utilizarea urinei sintetice şi apoi a celei umane.

"Întotdeauna am fost curios să ştiu dacă putem utiliza urina astfel", a declarat Dyllon Randall, profesorul care l-a supravegheat pe unul dintre cei doi studenţi. ''Răspunsul este simplu: da, este posibil'', a adăugat el.

''În fapt, am fabricat prima bio-cărămidă pe bază de urină reală'', a subliniat cercetătorul.

''Acest proces este uimitor pentru că, de fapt, creştem cărămizi la temperatura mediului ambiant", a declarat el amuzat.

Cercetătorii au reuşit să producă acest tip de "bio-cărămidă" la capătul unui an de experimente de laborator. Amestecând urină, nisip şi bacterii, ei au utilizat un proces natural - precipitarea microbiană a carbonatului - pentru a fabrica aceste cărămizi.

Cercetarea se află deocamdată în faza incipientă. Pentru a realiza o cărămidă este nevoie de până la 30 de litri de urină. Materia primă este colectată printr-un pisoar special, montat în toaletele la care au acces studenţii de sex masculin ai universităţii.

Primele trei cărămizi realizate prin acest proces au fost expuse. Blocurile gri au un aspect şi o greutate similare cu cele ale cărămizilor obişnuite. Materialul seamănă din toate punctele de vedere cu calcarul.

Suzanne Lambert, care urmează cursuri de inginerie civilă şi face parte din echipa de cercetători, a lăudat modul în care au fost copiate "procesele naturale". ''Acest procedeu imită modalitatea în care se formează coralii şi procesele naturale de fabricare a cimentului", a subliniat ea.

Fără CO2

Cărămizile obişnuite sunt fabricate în cuptoare în care sunt arse la temperaturi de 1.400 de grade Celsius, un procedeu prin care sunt eliminate în atmosferă cantităţi semnificative de dioxid de carbon (CO2).

"Bio-cărămizile" sunt "cultivate" în nisip, unde sunt semănate bacterii pentru producerea unei enzime numită urează. Aceasta reacţionează cu ureea prezentă în urină şi rezultă un compus asemănător cimentului care se asociază cu nisipul. Produsul obţinut astfel poate fi turnat în mulaje şi uscat la temperatura camerei fără a fi necesară utilizarea unui cuptor, nerezultând astfel gaze cu efect de seră.

"Folosim urina, de obicei considerată un deşeu, într-un proces în totalitate durabil", a subliniat Randall.

Iar pentru cei care îşi fac griji că zidurile vor avea un miros urât, izul de amoniac generat de urină dispare în decurs de câteva zile, în timpul procesului de uscare.

Rezistenţa materialului poate fi ajustată în funcţie de nevoile specifice ale unei construcţii, a subliniat Vukheta Mukhari, cel de-al doilea student participant la cercetare. "Bio-cărămizile" produse până în prezent s-au dovedit a fi "la fel de puternice ca şi cărămizile de pe piaţă", a spus el.

"Bio-cărămizile" sunt fabricate deja în Statele Unite, însă din urină sintetică. Cele produse în Africa de Sud sunt primele obţinute pe bază de urină umană.

Preţul acestui material inovator se va dovedi decisiv în competiţia cu tipul convenţional de cărămizi. Însă, este deocamdată prea devreme pentru a face estimări în acest sens. "Suntem foarte departe de comercializare", a admis Randall care este de părere că procesul de fabricaţie poate fi îmbunătăţit.

''În prezent avem nevoie de 20 până la 30 de litri (de urină) pentru a crea o cărămidă de dimensiuni standard. Pare efectiv mult, însă urina este alcătuită în proporţie de aproximativ 90% din apă", a amintit el.

''Suntem în căutare de modalităţi de reducere a cantităţii de urină necesară pentru o cărămidă şi sunt sigur că în câţiva ani vom avea rezultate mult mai bune'', a adăugat Randall.