Astronomii cred că au rezolvat misterul din spatele unei stele neobișnuit de strălucitoare. Nu a fost vizibilă până acum din cauza unei alte stele, care a provocat o eclipsă cu durata de 7 ani, relatează CNN.
Anastasios Tzanidakis, doctorand la Universitatea din Washington, și profesorul asistent de cercetare astronomică James Davenport căutau „stele care se comportă ciudat” atunci când au primit o alertă despre o potențială ciudățenie stelară de la sonda spațială Gaia.
Observatorul spațial, lansat de Agenția Spațială Europeană în 2013, are misiunea de a crea cea mai precisă hartă 3D a galaxiei Calea Lactee de până acum. Astronomii s-au concentrat pe Gaia17bpp, o stea care a crescut treptat în luminozitate pe o perioadă de 2,5 ani.
Rezultatele investigației și analizei lor asupra stelei, împărtășite marți la cea de-a 241-a întâlnire a Societății Americane de Astronomie din Seattle, au dezvăluit că steaua în sine nu s-a schimbat. În schimb, vedeta are un însoțitor ciudat, responsabil pentru ceea ce cercetătorii estimează a fi o „eclipsă de șapte ani”.
„Credem că această stea face parte dintr-un tip extrem de rar de sisteme binare, între o stea mai mare – Gaia17bpp – și o mică stea însoțitoare, care este înconjurată de un disc expansiv de material și praf”, a spus Tzanidakis.
„Pe baza analizei noastre, aceste două stele se orbitează reciproc pe o perioadă de timp excepțional de lungă – până la 1.000 de ani. Așadar, să prinzi această stea strălucitoare eclipsată de tovarășul ei prăfuit este o ocazie unică într-o viață de om”, a adăugat el.
Sonda Gaia a început să observe steaua în 2014. Cercetătorii au reunit toate observațiile Gaia asupra stelei și au urmărit alte observații ale Gaia17bpp care au fost luate de telescopul Pan-STARRS1 din Hawaii și de misiunea WISW/NEOWISE a NASA, începând cu 2010.
Comparând imaginile stelei Gaia17bpp, cercetătorii au stabilit că luminozitatea stelei a scăzut cu 4,5 ordine de mărime, adică de 45.000 de ori. A rămas așa timp de 7 ani, din 2012 până în 2019.
Astronomii și-au dat seama că au reușit să observe steaua la sfârșitul unei eclipse care a durat ani de zile.
Nicio altă stea situată lângă Gaia17bpp nu a prezentat o diminuare de această magnitudine. Echipa a căutat, de asemenea, printr-un catalog digital de plăci astro-fotografice de la Universitatea Harvard, datând din anii 1950.
„În Peste 66 de ani de istorie observațională, nu am găsit alte semne de diminuare semnificativă a luminozității la această stea”, a spus Tzanidakis.
Deci, ce sa întâmplat cu Gaia17bpp? Pe baza datelor disponibile în prezent, această stea pare să aibă un însoțitor care se mișcă lent și care este înconjurat de un disc mare de material.
„Dacă acel material ar fi în sistemul solar, s-ar extinde de la Soare până pe orbita Pământului sau mai departe”, a spus Tzanidakis.
Deși Gaia17bpp este singura stea despre care se știe să aibă o eclipsă atât de lungă, nu este singurul sistem binar în care o stea o estompează pe alta. Astronomii sunt, de asemenea, intrigați de Epsilon Aurigae, o stea care experimentează o eclipsă la fiecare 27 de ani, dar identitatea efectivă a stelei însoțitoare rămâne un mister.
Steaua gigantică Betelgeuse a atras, de asemenea, atenția astronomilor când luminozitatea ei a scăzut dramatic la sfârșitul anului 2019, provocând speculații că va exploda într-o supernova. În schimb, steaua era estompată de un nor uriaș de praf cosmic.
În cazul Gaia17bpp, companionul stelar care produce praf ar putea fi o mică stea moartă numită pitică albă. Gaia17bpp și misteriosul său partener cosmic sunt atât de îndepărtați unul de celălalt, încât o altă eclipsă va avea loc abia peste câteva sute de ani.
Editor : M.B.
