Ce se va întâmpla în spațiu cu maşina lui Elon Musk?
De aproape 24 de ore, mașina Tesla Roadster de culoarea vișinei putrede a lui Elon Musk zboară prin spațiu purtată de Falcon Heavy, cea mai puternică rachetă existentă în prezent, lansată cu succes marți seara, în ideea de a orbita în jurul Soarelui. E o călătorie ce ar putea dura un miliard de ani și mulți se întreabă ce se va întâmpla cu mașina electrică a fondatorului SpaceX.
O decapotabilă roşie pluteşte în spaţiu. În spatele ei, se vede planeta noastră. La volan, un costum de astronaut. Are centura de siguranţă pusă, desigur. Până ieri, am fi putut spune că aşa ceva nu e nimic mai mult decât o imagine editată. Dar aceasta e acum realitatea! Pentru că racheta Falcon Heavy a dus în spaţiu maşina personală a lui Elon Musk - O Tesla Roadster care costă 100.000 de dolari. Iar un manechin îmbrăcat în costum de astronaut, botezat Starman, după piesa cu acelaşi nume a regretatului David Bowie, a fost aşezat la volan. După lansare, din boxe s-a auzit în spaţiu tot o melodie a celebrului artist.
Legat de Bowie, există puţină confuzie cu privire la ce piesă a regretatului artist e cântată în buclă la bordul maşinii roşii, dacă e Space Oddity (în traducere, Ciudăţenia spaţială) sau, după cum spun alte surse, melodia aleasă ar fi fost Life on Mars (Viaţă pe Marte). O piesă potrivită, dat fiind că Musk vrea să ajungă cu rachetele sale pe Marte. Tot în maşină se află şi seria Fundaţia, a lui Isaac Asimov. Pe bord, e scris mesajul „Nu te panica”, celebra sintagmă din Ghidul Autostopistului Galactic, o altă referinţă în domeniul ştiinţifico-fantastic.
Primul test al mașinii lui Musk a fost să treacă cu succes de lansare și de graviatația Pământului. Era posibil ca mașina să sfârșească în flăcări, să devină doar o bucată de metal contorsionat care cade înapoi pe Pământ.
Dar nu s-a întâmplat așa, din moment ce camerele de la bord au putut transmite live din spațiu. Următoarea provocare pentru soarta lui Tesla Roadster ar putea fi cam de aceeași natură. Exista posibilitatea ca Space X să se apropie prea mult de orbita lui Marte și să se prăbușească pe Planeta Roșie.
Și dacă, totuși, totul va merge bine? E posibil ca o mașină electrică să petreacă în spațiu un miliard de ani?
„Nu mi-aș face griji pentru vidul propriu-zis”, spune William Carroll, chimist la Universitatea Indiana și expert în materiale plastice și molecule organice. Oamenii au făcut tot felul de experimente în legătură cu efectele traumatice ale vidului, dar asta are mai degrabă legătură cu presiunea internă a organismului nostru în lipsa atmosferei, și nu cu vidul propriu-zis. Mașinile nu au o astfel de presiune internă. În mod sigur, nu vor mai funcționa airbag-urile și nu va mai exista presiune în roți.
Însă adevăratele forțe care literalmente vor face bucățele mașina în spațiu, în decurs de sute de milioane de ani, sunt alte obiecte solide întâlnite și, cel mai semnificativ, radiațiile.
Să spunem că mașina ar fi scutită de coliziuni majore, dar, pe termen lung, este puțin probabil ca vehiculul să poată evita ciocnirile cu micrometeoriții. Iar cel mai rău îi vor face radiațiile.
Pe Pământ, puternicul scut magnetic și atmosfera protejează semnificativ ființele umane (și mașinile Tesla) de radiațiile periculoase ale Soarelui și ale razelor cosmice. Obiectele care plutesc în spațiu nu se bucură, însă, de această protecție. „Toate materialele organice vor fi degradate de diferitele tipuri de radiații pe care le întâlnesc”, spune profesorul Carroll. În acest caz, materialele organice nu înseamnă numai acele părți ale mașinii care provin de la animale, cum ar fi pielăria sau tapiseria, ci și toate materialele plastice și chiar cadrul ei din fibră de carbon, toate acele componente formate pe baza unor legături între atomi de carbon sau carbon-hidrogen. Energia radiației stelare poate face ca aceste legături să se rupă, iar mașina ar putea ajunge bucățele, ca și cum ar fi ciopârțită cu un cuțit.
Radiațiile vor rupe legăturile chimice la întâmplare, făcând ca materialele organice – fie că este vorba de pielea de pe scaune, de cauciucuri sau vopsea, poate chiar cadrul din fibră de carbon – să se decoloreze, să se scorojească și în final să desprindă bucățele în spațiu. Iar în lipsa oricărei protecții în fața Soarelui, procesul va fi mai rapid. Profesorul Carroll spune că aceste materiale vor rezista maximum un an.
Mai întâi se vor dezintegra materialele organice. Tot ce nu e din materie organică (fără atomi de carbon) va rezista mai mult, dar într-un final chiar și parbrizul (întărit cu plastic) se va deteriora. Părțile din fibră de carbon, mai viguroase, vor rezista cel mai mult, dar și ele se vor distruge în cele din urmă. Ce va mai rămâne atunci din Roadster? Probabil cele mai solide părți neorganice: cadrul de aluminiu, diverse materiale metalice, orice parte din sticlă, în cazul în care care va rezista impactului cu meteoriții (Nu, sticla nu se va topi, acesta e un mit, spune profesorul Carroll).
Cu ce vor semăna Roadster-ul și chiar racheta, după un milion de ani? Nimeni nu poate spune, iar răspunsul depinde și de cine va mai fi atunci capabil să le recunoască și să facă diferența, spun, cu umor, cercetătorii.
Reacția lui Musk după lansarea rachetei
În orice caz, Elon Musk a făcut o demostraţie de forţă cu Falcon Heavy. A fost o lansare care ar putea să redefinească zborul spaţial din perspectiva costurilor. A fost un experiment reuşit, obţinut după şapte ani de proiectare. Musk a vrut să demostreze că poate și a reuşit asta. În plus, a profitat să facă şi puţin spectacol trimițând racheta cu o încărcătură simoblică: maşina sa personală. O maşină care va deveni, deci, gunoi. Gunoi spaţial plutitor.
Racheta a costat aproximativ 90 de milioane de dolari (spre comparație, potrivit economica.net, metroul de Drumul Taberei a înghiţit până acum 350 de milioane de euro, din care UE a decontat 50%.)
Falcon Heavy are o înălţime de 70 de metri, iar puterea de propulsie este echivalentă cu cea a 18 avioane Boeing 747. Poate să ridice în aer o încărcătură de două ori mai mare decât capacitatea celei mai mari rachete operaţionale în prezent, una operată în comun de Lockheed Martin şi Boeing. Şi nu capacitatea este diferenţa. SpaceX poate face zboruri la un sfert din costurile acestor competitori. Practic, compania lui Musk face un salt în faţa rivalilor, iar pentru a rămâne în joc trebuie să se adapteze.
„Încă încerc să-mi dau seama de cele întâmplate, deoarece totul mi se pare suprarealist. A fost epic. Cred că, probabil, a fost cel mai emoţionant lucru pe care l-am văzut vreodată”, a mărturisit Elon Musk, după lansarea Falcon Heavy.
La câteva minute după lansare, două dintre propulsoarele auxiliare reutilizabile s-au detaşat de racheta principală, aşa cum era planificat, şi au revenit singure la sol. Propulsorul central nu a reuşit însă să aterizeze pe o navă-robot, în mijlocul oceanului, aşa cum era planul. Dacă şi această recuperare va fi bifată în testele viitoare, atunci jocul este total rescris. Musk spunea în urmă cu aproximativ un an că 70% din costul unei lansări este reprezentată de propulsoare. Iar recuperarea lor înseamnă economii de milioane de dolari.
Succesul noii lansări şi costurile mici pot oferi un avantaj pentru contractele cu NASA, armata americană sau companii comerciale. Planul lui Musk a fost să facă zborul spaţial eficient financiar şi pare să îi reuşească. Orice plan al său este cu gândul la costuri. Iar Falcon Heavy nu face excepţie. Racheta este în esenţă formată dintr-un grup de trei Falcon 9s puse la un loc. Şi funcţionează. Tot programul care a dus la crearea şi testarea ei a costat vreo 500 de milioane de dolari. De cealaltă parte, o rachetă comparabilă de la NASA are un preţ estimat la 1 miliard de dolari.
Patronul SpaceX şi Tesla nu o să-şi mai vadă niciodată automobilul trimis în spaţiu, în schimb, dacă maşina va fi descoperită de extratereştri, aceştia pot citi la bord mesajele „Don't panic!” (Nu te panica!) şi „Made on Earth by humans” (Construită pe Pământ de oameni).
Falcon Heavy va ajunge la 400 de milioane de kilometri distanţă de Pământ. Prin lansarea sa, compania SpaceX face un pas înainte pentru planurile companiei de a trimite oameni pe Marte până în 2024.
Nu ştim ce va întâlni în calea sa decapotabila roşie care se plimbă prin spaţiu, dar ştim că testul cu rachetă a mers un pic mai bine decât trebuia. Adică maşina a ajuns mai departe în sistemul solar decât era în plan. A ratat traiectoria către orbita lui Marte şi se îndreaptă către Centura de Asteroizi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
