Unde au dormit și ce au mâncat ostaticii Hamas. Oamenii eliberați au început să facă dezvăluiri despre condițiile îngrozitoare
Data actualizării: Data publicării:
Scaune de plastic pe post de paturi, mese constând doar din pâine și orez și ore întregi așteptând permisiunea de a merge la baie. Foștii ostatici ai Hamas care se întorc în Israel după șapte săptămâni de captivitate au început să facă dezvăluiri despre condițiile în care au fost ținuți, scrie Times of Israel.
Cei 58 de ostatici eliberați în urma armistițiului în ultimele trei zile sunt încă în spitale și au stat departe de ochii publicului.
La aproape două luni după ce teroriștii Hamas au târât în Gaza cel puțin 240 de persoane de toate vârstele, după masacrul sângeros din 7 octombrie, cei mai mulți dintre cei eliberați par să fie în stare de sănătate stabilă.
Informațiile despre ținerea lor în captivitate au fost strict controlate, dar membrii familiei ostaticilor eliberați au început să facă publice detalii despre experiențele celor dragi.
Merav Raviv, ale cărei trei rude au fost eliberate vineri de Hamas, a spus că i-au povestit că mâncau în principal orez și pâine. Ea a spus că vărul și mătușa ei, Keren și Ruthie Munder, au slăbit fiecare în jur de șapte kilograme în cele șapte săptămâni de captivitate. Raviv a declarat că rudele ei au dormit pe scaune, într-o cameră care semăna cu o zonă de recepție. Uneori trebuiau să aștepte ore întregi înainte de a li se permite să meargă la baie.
Adva Adar, nepoata lui Yaffa Adar, în vârstă de 85 de ani, a spus că și bunica ei a slăbit. „Și-a numărat zilele cât a fost în captivitate”, a spus Adar. „S-a întors și a spus: „Știu că sunt acolo de 50 de zile”.'
Adar a spus că atunci când a fost luată ostatică, bunica era că membrii familiei ei erau morți, iar apoi a aflat la știri că ei au supraviețuit atacului. După ce a fost eliberată a aflat însă că teroriștii îi devastaseră casa. „Pentru o femeie de 85 de ani, e casa în care ți-ai crescut copiii, unde ai amintirile tale, albumele foto, hainele tale”, a spus Adar. „Acum nu mai are nimic și, la bătrânețe, trebuie să o ia de la capăt. Mi-a spus că îi este greu”.