„Ungaria nu a avut succes în regionalizare pentru că nu am avut o tradiţie a descentralizării. Şi pentru că administraţia centrală nu vrut cu adevărat descentralizarea”, a explicat Ilona Pálné Kovács, directorul Centrului pentru Studii Regionale al Academiei Ungare.
A fost „boala” tuturor administraţiilor centrale, care nu au vrut să transfere, în realitate, atribuţii autorităţilor locale, consideră expertul. Pe de altă parte, şi ele au considerat că au de pierdut în urma regionalizării.
„Preşedinţii judeţelor, unităţile teritoriale de bază în Ungaria, având afilieri politice, nu au fost atât de entuziaşti în susţinerea ideei de de regionalizare. Atunci când creezi șapte regiuni, multe judeţe dispar şi politicieni locali îşi vor pierde poziţiile”, a subliniat Kovács.
Adevărata regionalizare şi descentralizare s-ar fi putut face odată cu desenarea sistemului de management a fondurilor europene. El a fost însă relativ centralizat, o variantă încurajată şi de Comisia Europeană. Noua Constituţie ungară, adoptată în 2011 şi intrată în vigoare în 2012, prevede o diviziune teritorială a ungariei în judeţe, oraşe şi sate, cu administrare locală independentă.
Însă noua lege a administraţiei publice, adoptată în 2011, reduce competenţele administraţiei locale, astfel că sistemul a devenit mai centralizat chiar decât cel de la începutul anilor '90.