Regionalizarea a fost un proces de durată în Europa
Ţările foste comuniste au făcut regionalizarea în etape, care au durat ani de zile, dar regionalizarea României se face cu o întârziere de mai bine de un deceniu.
„Sunt puţin surprins că România face abia acum regionalizarea. Aceasta a fost tendinţa anilor '90 în partea noastră de continent”, a declarat pentru Digi24 expertul polonez Tomasz Pisula.
Experienţa celorlalte foste ţări comuniste din Uniunea Europeană arată că procesul este unul de durată. „A fost o dezbatere extrem de lungă (n.r. - în Cehia); deşi discuţia despre regionalizare a început în 1992, legea descentralizării a fost adoptată abia în 1997, iar apoi regiunile au luat fiinţă în 2000”, explică ambasadorul Cehiei la București, Jiri Sitler.
La rândul său, într-un interviu pentru Digi24, Gerhard Stahl, secretar general al Comitetului Regiunilor, atrăgea atenția că descentralizarea este un proces istoric îndelungat. „Este un proces care durează uneori generaţii. Şi care nu este niciodată cu adevărat încheiat, pentru că se schimbă realităţile economice şi mobilitatea cetăţenilor creşte”, a spus Gerhard Stahl. Ea îşi arată efectele în timp, mai spune reprezentantul Comitetului Regiunilor. Însă unul dintre beneficiile imediate ar fi gestionarea fondurilor europene.
Descentralizarea a mai însemnat o bună absorbţie a fondurilor europene. A fost motivul principal al celui de-al doilea val al reformei administrative în Polonia, arată Tomasz Pisula.
Cât salvează regiunile banii europeni?
Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia au o rată de atragere a fondurilor europene de peste 60%, în timp ce România se situează acum la doar 13%.
Dar banii europeni nu sunt suficienţi autorităţilor regionale. Ultimul raport privind regionalizarea în Uniunea Europeană, întocmit de Comitetul Regiunilor, arată că majoritatea finanţării la nivel regional vine din trasferurile de la bugetul naţional. Autorităţile locale nu au posibilitatea de a colecta ele taxe şi impozite decât în mai puţin de jumătate din ţările Uniunii. Experţii susţin că o descentralizare reală nu poate avea loc fără descentralizarea fiscală.
„Trebuie stabilite domeniile în care aplică politici fiscale, ce impozite vor fi colectate de stat, în ce procent, ce procent revine regiunii din banii colectaţi, ce domenii de impozitare are şi ce procente. (...) Este un angrenaj care trebuie să aibă precizia unui ceas elveţian, unde fiecare piesă din angrenaj trebuie să îşi asume responsabilitatea”, subliniază Ramon Luis Valcarcel, preşedinte Comitetului Regiunilor.
Regionalizarea are nevoie de dezbatere şi de implicarea cetăţenilor. Însă în majoritatea ţărilor foste comuniste s-a întâmplat la fel ca la noi: a fost un subiect de dezbateri politice şi academice. „Există cazuri în care consultarea cetăţenilor a ajutat la susţinerea unui nou proces de descentralizare şi sunt exemple în care referendumul este un bun instrument de mobilizare pentru descentralizare. Există însă şi exemple în care referendumul creează noi conflicte. Pentru ca există comunităţi care nu sunt pregătite să fie parte a unui proces de regionalizare”, a declarat pentru Digi24 Gerhard Stahl.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
