EXCLUSIV. Sfat de la Bruxelles pentru autorități: Riscul regionalizării - o descentralizare incompletă din cauza polemicilor
În schimb, dacă proiectul este coerent, iar noile autorităţi regionale primesc şi bani, odată cu noile atribuţii, există mari şanse ca regionalizarea să fie un succes.
În calitate de înalt funcţionar în instituţiile Uniunii Europene, Gerhard Stahl a urmărit procesul de descentralizare din ţările foste comuniste.
„Nu este uşor să oferi servicii publice bune şi să dezvolţi o bună administraţie. Pentru că trebuie să combinăm interese foarte diferite. (...) Pentru că acesta este, în fapt, criteriul final (n.r. pentru regionalizare): ca schimbările să ducă la dezvoltarea economică şi la îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale cetăţenilor”, declară Gerhard Stahl în interviul pentru Digi24. „Schimbarea are nevoie de nişte condiţii: trebuie să facă o ofertă, să arate că noile structuri sunt eficiente şi că pot avea rezultate economice bune. Dar totodată trebuie comunicată cetăţenilor”, subliniază Gerhard Stahl.
Oficialul european susţine că orice proces de regionalizare necesită timp, iar experienţa altor ţări a arătat că au existat situaţii în care descentralizarea a fost făcută doar pe jumătate. Asta se întâmplă, mai spune Gerhard Stahl, atunci când distribui competenţe către noile autorităţi, fără a le oferi finanţarea şi instrumentele necesare; „Trebuie să fii coerent şi să le permiţi celor cărora le distribui noi puteri să aibă competenţe, resurse şi instrumente. (...) Cheia succesului este un proiect bun, care neapărat trebuie să fie coerent. Iar asta e greu uneori, din cauza vieţii politice”.
Criteriile etnice, excluse la regionalizare
Şi politicienii sunt doar începutul. Orice proiect serios de regionalizare trebuie să-i convingă pe cetăţeni care trebuie să beneficieze de pe urma lui. Şi nu neapărat printr-un referendum, crede Gerhard Stahl. În plus, şi minorităţile trebuie avute în vedere în procesul de regionalizare, însă regiunile nu trebuie desenate pe criterii etnice. „Nu putem avea structuri administrative bazate pe aşezarea arbitrară a unora dintre minorităţile noastre”, spune secretarul general al Comitetului Regiunilor.
El are un sfat şi pentru autorităţile române, care derulează întreg procesul de regionalizare: „O lecţie învăţată din experienţele trecute ar fi că procesul necesită un anumit interval de timp până când este acceptat de către toţi. Nu opriţi descentralizarea din cauza discuţiilor referitoare la acest proces, schimbările drastice creează întotdeauna dubii şi întrebări. Dacă este un proiect coerent, lasaţi-i timpul necesar, argumentaţi în favoarea lui, pentru că anumite schimbări îşi arată beneficiile după o anumită perioadă de timp”.
Interviul integral cu Gerhard Stahl, secretar general al Comitetului Regiunilor:
Care ar trebui să fie criteriile în funcţie de care să se facă descentralizarea şi regionalizarea?
Descentralizarea ajută la îmbunătăţirea a trei aspecte din viaţa unei ţări: democraţia, dezvoltarea şi, în mod evident, ajută la transferul de putere între autorităţile publice. Acestea sunt principiile care trebuie respectate. Asta înseamnă că noile structuri apărute în urma descentralizării trebuie să fie suficient de responsabile în faţa cetăţenilor - asta este democraţia, să formeze o administraţie competentă, autorităţi care să ofere servicii cetăţenilor şi, în mod evident, trebuie să ducă la dezvoltarea economică. Aceste este, în fapt, criteriul final: ca schimbările trebuie să ducă la dezvoltrea economică şi la îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale cetăţenilor.
Aşa este, însă descentralizarea este întotdeauna un proces foarte politizat. Care credeţi că ar fi riscurile pe care un astfel de proces trebuie să le evite?
Se poate folosi experienţa altor state. Nu este uşor să oferi servicii publice bune şi să dezvolţi o bună administraţie. Pentru că trebuie să combinăm interese foarte diferite. Aşa că trebuie să ne uităm la ce s-a întâmplat în Uniunea Europeană, în diferite state membre. Şi vom descoperi că tradiţia centralizării o au, mai mult sau mai puţin, toate statele UE. Iar aceste state centralizate şi-au pierdut, în timp, capacitatea de a oferi acele servicii de care este nevoie, fiindca am devenit o societate deschisă, cu tot mai puţine bariere naţionale. Iar într-o societate deschisă, trebuie să dai mai multe competenţe actorilor descentralizaţi. Nu mai este necesar să avem răspunsuri comune pentru ţări mari. Trebuie să permiţi ca responsabilii politici să dea un răspuns şi să creeze politici pe măsura nevoilor regionale.
Însă dacă privim, aşa cum spuneţi, la exemplele din Europa, constatăm că le este foarte greu autorităţilor centrale să renunţe la puteri în favoarea celor regionale.
Schimbarea este întotdeauna dificilă. Schimbarea are nevoie de nişte condiţii: trebuie să facă o ofertă, să arate că noile structuri sunt eficiente şi că pot avea rezultate economice bune. Dar totodată trebuie comunicată cetăţenilor. Pentru că cetăţenii sunt puţin mai conservatori. Trebuie ca noua propunere să aibă coerenţă şi trebuie explicat cetăţenilor de ce este bună schimbarea. Iar asta este o provocare şi am văzut în anumite ţări nu a fost uşor să i se răspundă. Dacă te uiţi spre Marea Britanie constaţi că a fost mai uşor cu descentralizarea Scoţiei şi a fost mai dificilă în Anglia, unde oamenii nu au înţeles în aceeaşi măsură beneficiile. Prin urmare, cheia este comunicarea şi coerenţa propunerii de descentralizare. Pentru că ceea ce nu ar fi deloc bine este să faci o descentralizare pe jumătate şi asta s-a întâmplat adesea. Să păstrezi, prin urmare, controlul central asupra autorităţilor regionale, dar să le spui regiunilor că se pot dezvolta, că pot face politici, în timp ce autorităţile locale sunt încă sub controlul celor centrale. Asta nu este o propunere serioasă de descentralizare. Trebuie să fii coerent şi să le permiţi celor cărora le distribui noi puteri să aibă competenţe, resurse şi instrumente.
Vorbiţi despre cetăţeni. Cât de implicaţi trebuie să fie ei în tot acest proces?
Depinde de cultura fiecarei ţări. Nu există un răspuns universal valabil. Există cazuri în care consultarea cetăţenilor a ajutat la susţinerea unui nou proces de descentralizare şi sunt exemple în care referendumul este un bun instrument de mobilizare pentru descentralizare. Există, însă, şi exemple în care referendumul creează noi conflicte. Pentru ca există comunităţi care nu sunt pregătite sa fie parte a unui proces de regionalizare. Cheia ramâne un proiect bun, care neapărat trebuie să fie coerent. Iar asta e greu uneori, din cauza vieţii politice. Dar dacă există coerenţă între atribuţii, bani şi instrumente, atunci rămâne doar sa convingi cetăţenii ca procesul este spre binele lor şi ar trebui susţinut.
România are o minoritate naţională concentrată în centrul Transilvaniei. Cât de important trebui să fie criteriul etnic în regionalizare?
Cred că Europa este o comunitate fascinantă, oameni din medii diferite trăiesc împreună. De aceea etnicitatea nu este o condiţie pentru a fi parte a unei comunităţi mai largi. Însă ea reprezintă experienţe culturale foarte interesante. Trebuie găsit un echilibru: există regiuni cu minorităţi, dar nu sunt organizate în funcţie de acestea. Le oferi drepturi, în special pe acela de a-şi dezvolta identitatea culturală. Trebuie să combini eficienţa - şi pentru asta ai nevoie de o anumită dimensiune a regiunilor, nu le poţi desena în funcţie de minorităţi - cu drepturile pe care le acorzi. Un sistem care le garantează identitatea. Este fascinant să vezi că regiunile în care s-a reuşit acest echilibru sunt foarte moderne. Şi pot vorbi aici despre regiunea Schleswig-Holstein, unde minoritatea daneză, care este mică în comparaţie cu populaţia germană, este atât de atractivă pentru germani încât aceştia vor să-şi trimită copiii la şcolile daneze, considerate mai moderne.
Minoritatea maghiară din România vorbeşte adesea despre autonomie şi nu numai despre cea culturală.
Nu putem avea structuri administrative bazate pe aşezarea arbitrară a unora dintre minorităţile noastre.
Cât de dificil le-a fost regiunilor să treacă prin această criză economică generalizată în Europa? A ajutat descentralizarea în această perioadă? Sau a existat tendinţa de a centraliza deciziile în această perioadă?
Descentralizarea a ajutat foarte mult regiunile în a-şi dezvolta propria putere. Poţi vedea asta în Spania, care a intrat în Uniunea Europeană şi apoi a avut o dezvoltare de succes înainte de marea criză financiară. Ceea ce vedem acum, şi asta este o provocare pentru politicile economice, este o renaţionalizare a acestora. Pentru că, dacă descoperim dintr-o dată că în regiuni companiile trebuie să plătească dobânzi mai mari, doar pentru că sunt parte a unei ţări, atunci vorbim despre o renaţionalizare economică.
Regiunile din ţările Europei Occidentale au acum o tradiţie în descentralizare şi experienţă în a găsi modalităţi proprii de finanţare, dar când vorbim despre regiunile noilor state ale UE, care au fost foarte centralizate, este mai dificil să te gândeşti la o descentralizare fiscală. Apare întrebarea dacă ştiu unde şi cum să găsească sursele de finanţare.
Descentralizarea este un proces istoric lung. Este un proces care durează uneori generaţii. Şi care nu este niciodată cu adevărat încheiat, pentru că se schimbă realităţile economice, mobilitatea cetăţenilor creşte, iar politicile trebuie să evolueze.
Credeţi că o redistribuire incompletă a atribuţiilor la nivel regional, o descentralizare incompletă, aşa cum arată o opinie a Comitetului Regiunilor că s-a întâmplat în unele ţări care au aderat la UE începând cu 2004, a împiedicat o mai bună dezvoltare a acestor ţări sau a afectat democraţia acestor ţări?
Ceea ce putem observa este că ţările care au reuşit să găsească o corerenţă a procesului de descentralizare au putut avea o ofertă mai bună pentru cetăţeni în termeni de dezvoltare economică şi de responsabilitate democratică. Situaţia este diferită de la ţară la ţară. Ceea ce poate spune Comitetul Regiunilor este că, în general, descentralizarea, dacă a fost făcută cu succes şi cu acordul cetăţenilor, a dat cele mai bune răspunsuri.
Ce sfat le-aţi da autorităţilor de la Bucureşti, implicate acum în procesul de redesenare a regiunilor în România?
O lecţie învăţată din experienţele trecute ar fi că procesul necesită un anumit interval de timp până când este acceptat de către toţi. Nu opriţi descentralizarea din cauza discuţiilor referitoare la acest proces, schimbările drastice creează întotdeauna dubii şi întrebări. Dacă este un proiect coerent, lasaţi-i timpul necesar, argumentaţi în favoarea lui, pentru că anumite schimbări îşi atrată beneficiile după o anumită perioadă de timp.
Interviu realizat de Anne-Marie Blăjan
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
