Premierul Croației: Nu cred că atitudinea României în cazul Ierusalimului ar submina politica UE
Industria apărării este esenţială pentru lumea în care trăim şi creşterea cheltuielilor în domeniu este pe val. Statele NATO trebuie să îşi modernizeze capacităţile militare şi să le aducă la un nivel cât mai ridicat, iar în interiorul UE se discută despre întărirea securităţii. Prin urmare, statele vând şi cumpără, după caz şi necesităţi. Premierul Croaţiei, Andrej Plenković, a fost recent în România şi a vorbit în exclusivitate pentru Digi24 şi despre acest subiect din agenda vizitei sale.
„Credem că statutul Ierusalimului trebuie să fie definit prin negocieri și credem că rezultatul realist al acestui lucru ar fi și ar trebui să fie Ierusalimul drept capitala atât a statului Israel, cât și a statului Palestina.” Declaraţia a fost făcută de şefa diplomaţiei Uniunii Europene, Federica Mogherini, în ziua în care SUA şi-au inaugurat noua ambasadă în Oraşul Sfânt. Poziţia exprimată de Mogherini este reprezentativă pentru întreagul bloc comunitar, dar patru state membre, printre care şi România, arată că sunt dispuse să rupă unitatea acestei decizii europene. Croaţia, ultima ţară intrată în UE a ales să meargă în rând cu toţi ceilalţi membri. L-am întrebat pe premierul croat, aflat în vizită la noi, cum vede această decizie.
Cristina Cileacu: Vizita dvs în România coincide cu un moment destul de intens în politica noastră internă, datorat deciziei unor autorităţi de la noi de a urma o altă cale faţă de decizia deja luată de UE privind mutarea unor ambasade din Tel Aviv, la Ierusalim. Croaţia respectă decizia UE și întrebarea mea este cum se vede în ţara dvs această mișcare, mă refer la atitudinea diferită?
Andrej Plenković: În primul rând, cred că există sentimentul unei unităţi în general printre ţările UE referitor la linia politicii faţă de Israel şi Ierusalim. Deciziile individuale sunt lăsate câteodată la nivelul statelor membre, şi cred că e o chestiune pe care instituţiile române şi partidele politice vor trebui să o dezbată între ele.
Cristina Cileacu: Dar nu ar fi esenţa politicii europene că dacă toţi membrii decid ceva, atunci ar trebui să respecte toţi acele decizii?
Andrej Plenković: Văd multe exemple din ţara mea când această direcţie nu a fost respectată.
Cristina Cileacu: Diferenţele de opinie și atitudine între membrii UE se adâncesc. Mă refer la chestiuni legate de statul de drept, migraţia, zona euro, şi acum mutarea ambasadelor în Israel... Putem numi acest fapt un fel de dispută între statele din Est și cele din Vest, în interiorul UE?
Andrej Plenković: Nu neapărat. Ceea ce este important să înţelegem e că proiectul european a primit o singură lovitură serioasă, mai gravă, care după părerea mea a fost decizia cetăţenilor Marii Britanii de a vota pentru Brexit şi a ieşi din Uniunea Europeană. Acest lucru a fost, după mult, mult timp cea mai gravă problemă politică care subminează acest proiect, pentru că UE nu va mai fi aceeaşi fără un membru permanent al Consiuliului de Securitate ONU, o putere nucleară printre actualele state membre, un lider comercial în lume cu legături speciale cu SUA şi una din cele mai puternice ţări pe planul apărării şi securităţii. Aceasta este marea problemă. Alte chestiuni, de multe ori foarte dezbătute în presă, sunt, după părerea mea, comparând pe o scară de 100, agreate de noi în proporţie de 99,6 şi 0,4 în care există diferenţe vizibile şi care atrag multă atenţie. Deci proiectul este stabil, există nuanţe, şi câteodată statele membre insistă, mai ales dacă e un domeniu în care sunt implicaţi, să aibă dreptul la o poziţie diferită. Dar nu cred că acest lucru ar submina politica UE, de exemplu când am dezbătut de curând agenda liderilor, în cadrul întâlnirii de la Sofia am discutat relaţiile cu Iran, relaţiile cu SUA. Există o poziţie comună asupra Iran, asupra acordului nuclear iranian, de a-l menţine, vrem să menţinem poziţia comună faţă de SUA şi de a găsi o soluţie pragmatică după ce administraţia preşedintelui Trump a luat anumite măsuri.
Industria apărării produce profituri foarte mari şi este în consecinţă un domeniu pe care tot mai multe state încearcă să îl dezvolte. Cheltuielile de minimum 2% din produsul intern brut pe care le fac aliaţii NATO şi discuţiile despre întărirea capacităţilor de apărare a UE promit un teren fertil pentru creşterea industriei. Croaţia consideră România o ţară foarte importantă şi vizitele recente făcute de preşedintele şi premierul croat la noi, vin să reconfirme acest fapt. Unde este locul României în acest tablou?
Cristina Cileacu: Aţi vorbit depre apărare și vedem că în UE se discută mult despre întărirea apărării în interiorul Uniunii. Cum se potrivește acest lucru cu participarea la cheltuielile pentru NATO?
Andrej Plenković: În primul rând, abia pregătim următorul summit NATO de la Bruxelles, în iulie. Am vizitat recent NATO, m-am întâlnit cu secretarul general şi am discutat rolul Croaţiei în NATO şi compatibilitatea cooperării NATO, dar şi cooperarea regională, în special în structura cooperării care se află în elaborare la nivel UE. Croaţia a aderat la această cooperare, participăm în 5 domenii diferite în care vrem să ne aducem propria contribuţie, nu ca o ţară-lider, ci ca una care un interes puternic de a participa la aceste proiecte. Noi credem că bugetele naţionale pentru apărare ar trebui majorate, guvernul meu a făcut acest lucru de două ori, mergem spre ţelul ideal de 2%. Nu se va întâmpla peste noapte, dar tendinţele sunt bune. Am luat o decizie strategică de a achiziţiona avioane de luptă F-16 de la Israel. Aţi făcut acelaşi lucru mai devreme, din Portugalia, asta înseamnă că acum suntem în familia industriei aviatice americane şi a Lockheed-Martin, ceea ce în mod sigur va contribui la cooperarea în domeniul apărării. Deci, ca o ţară care îşi va menţine capacităţile în forţele aeriene, ţară care este deja interoperabilă cu aliaţii NATO şi participă la diferite misiuni, fie în Polonia, Lituania, alte misiuni globale în Kosovo, KFOR, Afganistan, prezenţa în diferite coaliţii ONU-NATO-UE sau altele, vrem să fim exportator de securitate, pentru că am simţit în anii 1990 cum e să fie beneficiarul securităţii în aceste sisteme.
Cristina Cileacu: Și cum o să cooperaţi cu România în domeniul apărării?
Andrej Plenković: Dorim în primul rând o cooperare structurală în interiorul UE şi NATO la nivel bilateral, cu atenţie în principal pe industriile de apărare. Industria noastră este foarte solidă, 98% din producţia noastră este exportată, companiile noastre participă la expoziţii, voi vizita la una curând împreună cu adjunctul meu şi ministrul apărării. Obiectivul principal este să vedem cum putem găsi oportunităţi pentru transferul de know-how şi oportunităţi concrete de afaceri care vor îmbunătăţi nivelul industriei de apărare în ambele ţări.
Cristina Cileacu: Vă întreb mai direct: cine cumpără şi cine vinde?
Andrej Plenković: Cred că există şanse pentru ambele.
Cristina Cileacu: Aţi vorbit cu preşedintele, prim-ministrul României şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Care au fost subiectele pe care le-aţi discutat?
Andrej Plenković: În primul rând, am avansat mult pe planul întăririi relaţiilor bilaterale. La această oră asistăm la cea mai intensă perioadă a schimburilor la cel mai înalt nivel, al îmbunătăţirii relaţiilor la nivel de sector, al comerţului, care a ajuns la 330 milioane de euro, prietenii noştri români au vizitat Croaţia în număr de 110 mii anul trecut şi probabil mai mulţi anul acesta, am semnat o scrisoare de intenţie pentru îmbunătăţirea cooperării în apărare şi securitate, am discutat posibilităţile de lărgire a cooperării în energie, a prezenţei companiilor croate pe piaţa dvs, unele sunt foarte prezente aici, fac o treabă bună, acelaşi lucru este valabil şi pentru companiile române din Croaţia. Avem un interes strategic de a menţine o cooperare bună şi stabilă care va atrage pe viitor şi alte state ne-membre UE. Vrem să sprijinim eforturile României în relaţiile speciale cu Republica Moldova, vrem ca Moldova să fie şi ea printre ţările care se apropie de UE, ca şi perspectivele europene pentru Ucraina şi stabilizarea ei. Acestea au fost elementele principale. Ceea ce vom face pe viitor va fi cooperarea dunăreană, Iniţiativa celor Trei Mări, a preşedinţiilor şi o mai largă cooperare multilaterală. Pentru noi, prioritatea comună este Schengen, ambele ţări vor să fie membri Schengen.
Cristina Cileacu: Aţi discutat cu președintele nostru despre Iniţiativa celor Trei Mări. Care sunt obiectivele Croaţiei pentru summitul din acest an, care se va ţine la București?
Andrej Plenković: Iniţiativa celor 3 mări este în mare parte complementară cu aceste eforturi. Faptul că România are acces la Marea Neagră, că Finlanda este la Marea Baltică, Croaţia este la Adriatică, avem un trio la preşedinţie, practic un triunghi care cuprinde toate ţările central şi est europene. Toţi avem aceleaşi obiective. Ne dezvoltăm şi ne apropiem de Vest mai rapid, pe plan economic, al infrastructurii, al drepturilor sociale, al salariilor, al nivelului de trai al populaţiei... o cooperare mai bună în domeniul energetic, a infrastructurii, o abordarea mai strategică a noii Europe în proiectul european. Aşa văd Iniţiativa celor Trei Mări ca şi o parte complementară a efortului nostru actual în UE. Guvernul meu va lua toate măsurile necesare pentru a întocmi agenda, de aceea cred că summitul, organizat aici în România, în septembrie, va fi o şansă să dăm un nou impuls cooperării tuturor ţărilor care fac parte din iniţiativă.
Reforma Uniunii Europene este discutată intens în ultimii ani, dar şi în acest caz, este uşor de spus şi greu de făcut. Statele din Est vor, pe bună dreptate, să aibă un cuvânt de spus în formularea schimbărilor pentru UE. Statele din Vest le reamintesc constant că democraţia arată într-un singur fel şi că modificările valorilor de bază ale statului de drept nu înseamnă reformă.
Cristina Cileacu: Germania şi Franţa, cele mai importante şi mai puternice ţări din UE sunt văzute ca noii arhitecţi ai noi Uniuni Europene, ai noilor reforme din UE. Dar faptul că democraţiile încep să fie înţelese în moduri diferite, mai ales în colţul nostru de Europă, cum vor sta toţi la aceeaşi masă şi vor vorbi ca să ducă la capăt schimbări reale?
Andrej Plenković: Comparativ cu atmosfera care exista în UE, să zicem, din iunie 2016, când referendumul a avut loc (n.r. Brexit), a fost o perioadă de scădere, dar apoi, în cursul lui 2017 era un spirit mai optimist. Era caracterizat de două evoluţii electorale importante. Prima a fost alegerea preşedintelui Macron, care a venit cu un nou entuziasm, nu doar pentru Franţa, dar şi pentru proiectul european, iar a doua, realegerea cancelarului Merkel. O combinaţie de entuziasm, stabilitate şi soliditate a proiectului, împreună cu o abordare pragmatică a celorlalţi actori. Acum avem probleme foarte importante pentru România, ca parte a trio-ului cu Croaţia, România preşedinte UE în 2019 iar Croaţia în prima jumătate a lui 2020, încheierea negocierilor asupra acordului-cadru, noi alegeri pentru Parlamentul European, negocierile pentru finalizarea Brexitului, alegerile pentru noile instituţii europene, Parlament, CE, Consiliul Europei şi începutul unui nou deceniu. Acestea sunt problemele adevărate, şi din punctul meu de vedere, dintr-o perspectivă politică, ca lider al unui partid membru al Partidului Popular European, cea mai mare şi mai puternică familie politică, întotdeauna accentuez necesitatea întăririi credibilităţii partidelor "principale". Pentru că ele sunt cele care au creat proiectul european, ele ar trebui să-l ducă mai departe şi să explice cetăţenilor noştri avantajele cooperării noastre, care a fost garantul păcii pe continent în ultimii 70 de ani.
Cristina Cileacu: Sunt de acord cu dvs, dar realitatea vă contrazice. Partidele de care vorbiţi îşi urmează cursul dar în această zonă a Europei, chiar şi aceste partide au derapaje de la cursul principal.
Andrej Plenković: Da, se întâmplă din când în când, dar trebuie să fim credibili la nivel naţional şi să lucrăm împreună la nivel european. Aţi văzut la acele alegeri din 2014, câştigătorii în Marea Britanie au fost UKIP iar mai târziu a fost un referendum Brexit, apoi Syriza (n.r. în Grecia) a avut un rezultat foarte bun şi uitaţi-vă cine este la putere acum, Podemos a crescut în Spania, Frontul Naţional a câştigat multe voturi în Franţa, Marine Le Pen a obţinut un rezultat incredibil în al doilea tur, care părea de necrezut acum 10-15 ani. Alternativa pentru Germania a intrat în Parlamentul European cu 7 deputaţi, iar mai târziu a ajuns la 93. Deputaţii din Bundestag la fel, doi ani mai tîrziu, alte partide politice în alte state, deci alegerile europene sunt întotdeauna un bun semnal pentru un trend, unde se îndreaptă, şi depinde de noi, de principalele familii politice europene să ne ocupăm de această problemă şi să lucrăm mai mult să explicăm cetăţenilor diferenţele între cei care au programe serioase şi capacitate de guvernare şi cei care sunt împotriva sistemului şi au reflexe anti-europene.
Populism sau popular? Două cuvinte asemănătoare, dar cu un sens profund diferit, provoacă de ceva timp confuzie în rândul electoratului din Uniunea Europeană şi nu numai. Politicienii populişti fac tot ce este necesar şi folosesc metode nerealiste ca să fie pe placul publicului. Promisiunile fără acoperire pe care răspândesc sunt inspirate din ceea ce vor oamenii să audă şi prin această metodă conving poporul să le ofere votul. Pentru că populism înseamnă să câştigi simpatie prin demagogie, şi puţin sunt cei care sesizează diferenţa notabilă: popular este ceva făcut pentru popor şi pentru necesităţile lui.
Cristina Cileacu: Putem vedea că și în ţara dvs rasismul și retorica urii devin mai puternice.
Andrej Plenković: Când e vorba de creşterea populismului cred că am identificat acest lucru şi în Croaţia. Nu a fost aşa de vizibil la noi în 2014, dar acum e ceva prezent şi vizibil clar pentru că am obiceiul să merg în Parlamentul croat după fiecare şedinţă CE pe care o avem, cu 5-6 ore de dezbateri şi se vede clar care sunt forţele care nu împărtăşesc aceleaşi ambiţii europene, nu înţeleg valorile europene şi sunt mai înclinaţi spre o politică cvasi-suveranistă, retrogradă, lucruri care nu sunt deloc benefice pentru Croaţia. Dar trebuie să adresăm în mod clar şi să condamnăm orice tendinţă care ar putea fi anti-minoritară, contrară drepturilor omului în orice fel.
Europa este incompletă fără regiunea Balcanilor de Vest şi acest adevăr stă la baza deciziei UE de a se deschide şi spre această zonă. Faptul că România este o ţară balcanică ar putea fi un atu de folosit în faţa statelor vestice, în evoluţia discuţiilor cu vecinii care încă nu sunt membri ai blocului comunitar.
Cristina Cileacu: Aţi participat recent la un summit despre Balcanii de Vest, pentru că UE vrea o conectivitate mai mare cu această regiune. Dar ca vecini, ţara dvs și a ţara mea știu că această regiune are multe probleme nerezolvate. Cum pot aceste lucruri să ajute UE per total?
Andrej Plenković: În primul rând, summitul de la Sofia a fost un eveniment foarte oportun. Am promovat de mai mult timp, la nivelul Consiliului European, Boyko (n.r. Borisov) la fel şi preşedintele dvs, toţi cei care suntem vecini ai regiunii că ar trebui să aşezăm statele vest-balcanice şi sud-est europene în topul agendei instituţiilor europene. Primul summit de acest fel a avut loc la Zagreb în 2000, al doilea la Thessaloniki în 2003. Deci a durat 15 ani să ne întoarcem la Sofia, un timp prea lung. E clar că aşteptările statelor din zonă sunt mari, cred cu tărie, pentru că cunosc aceste societăţi, aceste ţări, cunosc liderii, simt atmosfera, că liantul pentru funcţionarea, reformele, pentru ca lucrurile să avanseze, este perspectiva europeană. Nu trebuie să fie ceţoasă, trebuie să fie concretă, sunt multe de făcut pe planul reformelor, unele ţări negociază aderarea, altele aşteaptă să înceapă aderarea, altele aplică diverse acorduri, dar fiecare trebuie tratate pe baza meritelor lor. UE ar trebuie să lucreze mai mult la instrumente şi la sprijin financiar, ca să se poată pregăti bine.Acum dorim să folosim aceste cunoştinţe pe care le avem şi care sunt cea mai recentă experienţă de aderare pentru a ne oferi sfaturile vecinilor noştri, în special Bosnia şi Herţegovina, pentru ca dosarul lor să nu "se piardă", pentru că ar fi o nedreptate istorică.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
