Ce este Typhon, arma cu care America a stârnit furia Chinei și Rusiei. Ar putea fi crucială pentru apărarea aliaților SUA din Asia

Centre militare și comerciale importante ale Chinei au ajuns în raza de acțiune a unui nou sistem de rachete al armatei Statelor Unite desfășurat în Filipine, provocând reacția furioasă a Beijingului și oferind un prim test al angajamentului președintelui american Donald Trump pentru descurajarea agresiunii Chinei împotriva aliaților SUA din Asia, relatează The Wall Street Journal.

Anul trecut, armata americană a mutat un sistem de rachete Typhon, care poate ataca ținte aflate la o distanță de până la 2.000 de kilometri, într-o bază militară din Insula Luzon, în nordul Filipinelor.

Este pentru prima dată de la Războiul Rece când armata Statelor Unite a desfășurat un sistem terestru de lansare a rachetelor cu o rază de acțiune atât de lungă în afara granițelor țării.

Sistemul Typhon face parte dintr-o strategie mai amplă a armatei americane de a încerca să contracareze numărul uriaș de rachete cu rază lungă și medie de acțiune pe care China le-a desfășurat în regiunea Pacificului, potrivit experților.

În caz de război, sisteme terestre de lansare a rachetelor, precum Typhon, ar putea fi esențiale pentru apărarea aliaților cheie ai Statelor Unite, precum Filipinele, care a intrat în conflict cu China din cauza revendicărilor Beijingului din Marea Chinei de Sud, și Taiwanul, pe care chinezii au amenințat că îl vor cuceri în luptă, dacă va fi nevoie.

China a avut o reacție furioasă la desfășurarea sistemului Typhon atât de aproape de granițele sale și a acuzat SUA și Filipine că alimentează o cursă a înarmării.

Mutarea sistemului american în Filipine s-a produs în timpul administrației Biden. Vizita secretarului apărării Pete Hegseth în Japonia și Filipine de săptămâna aceasta ar putea oferi ceva mai multă claritate în privința strategiei actualei administrații în regiunea Indo-Pacifică.

Sistemul Typhon poate lansa două tipuri de rachete: Tomahawk, care au focoase convenționale și o rază de acțiune de 2.000 de kilometri, și Standard Missile 6 (SM-6), cu o rază de acțiune mai mică.

În cazul unei invazii a Chinei în Taiwan, rachetele Tomahawk ar putea fi folosite pentru distrugerea sistemelor radar și de apărare antiaeriană de pe coasta Chinei, precum și a centrelor de comandă și control ale armatei chineze din Guangzhou și Nanjing.

Rachetele SM-6 ar putea fi lansate contra navelor și avioanelor militare inamice și ar putea intercepta rachete de croazieră și balistice lansate împotriva armatei americane.

Oficialii din armata SUA au spus că SM-6 este singura rachetă din arsenalul american capabilă să intercepteze – cel puțin, în ultima parte a zborului – rachetele hipersonice testate de China și Rusia.

În ciuda faptului că, momentan, sunt desfășurate doar două lansatoare Typhon – pentru o baterie completă este nevoie de patru lansatoare – și nicio rachetă din cele pe care sistemul este capabil să le lanseze, reacția Beijingului a fost una puternică.

Ministrul chinez de externe a cerut retragerea sistemului Typhon și a amenințat că armata Chinei va răspunde acestei provocări. „China nu va rămâne pasivă când interesele sale de securitate sunt afectate sau amenințate.”

Rusia a denunțat la rândul ei mutarea sistemului Typhon în Filipine. Președintele rus Vladimir Putin a comparat decizia desfășurării sistemului Typhon în Filipine cu mutarea de către SUA a lansatoarelor de rachete Pershing II în Germania de Vest în 1983 – o acțiune pe care liderii sovietici de la acea vreme au văzut-o ca pe un pas pregătitor pentru Occidentului în vederea lansării unui atac preventiv contra Uniunii Sovietice.

Desfășurarea rachetelor Pershing II a declanșat proteste în Europa și SUA și a dus într-un final la semnarea Tratatului privind forțele nucleare intermediare (INF), prin care a fost interzisă deținerea, producția și testarea rachetelor balistice și de croazieră lansate de la sol cu o rază de acțiune între 500 și 5.500 de kilometri.

Tratatul INF, însă, nu includea China, ceea ce i-a permis Beijingului să dezvolte un arsenal imens de astfel de rachete. În 2019, în timpul primei administrații Trump, SUA s-au retras din acest acord.

În comparație cu lansatoarele de rachete de pe navele militare, sistemele terestre sunt mai greu de reperat și de distrus la începutul unui conflict.

Pe viitor, Statele Unite ar putea să desfășoare sisteme Typhon și în alte locații din regiunea Indo-Pacifică sau să le vândă aliaților săi din zonă, fiind foarte greu pentru inamic să prevadă de unde va fi atacat.

O parte dintre oficialii din administrația Trump, precum noul secretar al armatei americane, Dan Driscoll, au indicat faptul că sistemele Typhon ar putea fi o parte cheie a strategiei lor în regiune, însă unii experți au avertizat că mutarea unor arme atât de puternice așa de aproape de granița Chinei ar putea provoca, chiar și în mod accidental, un război între cele două superputeri nucleare.

„Simpla prezență a sistemului provoacă acele riscuri de intensificare [a tensiunilor], chiar și fără a pune la socoteală ce s-ar întâmpla dacă ai folosi sistemul într-un conflict”, a spus Jennifer Kavanagh, director de analiză militară pentru institutul de cercetare Defense Priorities din Washington.

O poziție similară a fost exprimată și de Andrew Byers, un alt oficial din cadrul Departamentului de Apărare al Statelor Unite, care a spus că America ar trebui să își retragă tot armamentul din Filipine, iar în schimb garda de coastă a Chinei să patruleze mai puțin Marea Chinei de Sud.

După controversele iscate de discuțiile dintre Trump și Putin privind războiul din Ucraina, oficialii din Filipine se tem că sistemul Typhon va fi folosit ca o monedă de schimb în negocierile viitoare dintre Beijing și Washington, care, sub conducerea lui Trump, va fi dispus să sacrifice interesele aliaților săi mai mici.

Lectorul universitar Richard Heydarian, care predă studii internaționale în Filipine, a spus că „ceea ce Filipinele și administrația Trump vor face cu Typhon va determina cum va decurge jocul descurajării în lunile și anii ce vor urma”.

Editor : Raul Nețoiu