Exclusiv Fenomenul Estonia. Cum a fost învinsă România la ONU de o țară cu mai puțini locuitori decât Bucureștiul: „A fost treaba mea!”
Estonia este sinonimă cu digitalizarea, dar asta nu înseamnă că micul stat baltic se mulțumește cu atât. Estonienii au mereu o abordare practică a lucrurilor și știu să își facă auzită vocea în lume. În vara anului trecut, România a pierdut alegerile pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate de la ONU. Ţara noastră era în competiţie cu Estonia, pentru un mandat de doi ani în Consiliul de Securitate, din partea Grupului țărilor est-europene. Pentru a obţine acest loc, România avea nevoie de cel puţin două treimi din voturile ţărilor membre ONU, adică cel puţin 127 de voturi. A primit doar 58 de voturi, în timp ce Estonia fost aleasă cu 132 de voturi. Într-un interviu în exclusivitate pentru emisiunea „Pașaport diplomatic”, președinta Estoniei, Kersti Kaljulaid, dezvăluie care este secretul din spatele acestei victorii diplomatice remarcabile.
Cristina Cileacu: Filmăm acest interviu în vremea pandemiei de COVID-19. Suntem cu preşedintele Estoniei, vă mulţumesc că ne-aţi primit la Tallinn şi mulţumesc că participaţi la emisiunea noastră.
Kersti Kaljulaid, președintele Estoniei: Mulţumesc şi eu şi sper că vom supravieţui acestei pandemii cu cât mai puţine pierderi posibile, dar trebuie să avem mare grijă de bătrânii noştri, de cei care au deficienţe imunitare şi tot felul de alte boli. De aceea, este imperios să limităm răspândirea bolii.
O situație unică. Cum se vedea pandemia în martie, din Estonia
Solidaritate este cuvântul pe care Europa a fost nevoită să şi-l reamintească pe parcursul pandemiei de COVID-19. Interviul cu preşedintele Estoniei, doamna Kersti Kaljulaid, a fost filmat la Tallinn, în luna martie, când graniţele statelor din UE se închideau pe rând. Apărea limitarea circulaţiei şi europenii deveneau îngrijoraţi şi din acest motiv. A fost doar una dintre lecţiile pe care fiecare dintre noi a recapitulat-o: este mai bine să fim uniţi.
Cristina Cileacu: Liderii europeni au avut întâlniri legate de această situaţie specifică şi au spus că este un alt punct în care Europa trebuie să arate că va fi unită. Cum va participa Estonia la această „bătălie”?
Kersti Kaljulaid: De exemplu, premierul nostru a anunţat că nu vom limita exporturile de echipamente medicale, dacă sunt alte ţări care au nevoie de stocuri. De exemplu, producătorii de măşti din Estonia încă exportă şi sperăm la modul serios că toate ţările vor avea un răspuns reciproc, că nu îşi vor închide graniţele pentru exporturile necesare. Acesta este un lucru.
De asemenea, să ţinem piaţa deschisă şi pentru aprovizionarea cu medicamente, să încercăm să menţinem cât putem de mult din activităţile economice, fără să riscăm, dar în acelaşi timp, bineînţeles, să ne păstrăm calmul şi să vedem, în următoarele câteva săptămâni, încotro merg toate acestea. La un moment dat, am putea vedea că răspândirea virusului este atât de mare, că va trebui să izolăm spitalele, azilele de bătrâni şi să lăsăm restul vieţii să se desfăşoare. Nimeni nu ştie încotro ne îndreptăm, este o situaţie unică.
Digitalizarea a schimbat viața estonienilor
Aproape toate serviciile sunt online în Estonia, deci poţi să plăteşti taxe, facturi, să îţi faci programări la medic, să îţi deschizi o firmă şi aşa mai departe, la orice oră din zi şi din noapte. Digitalizarea are foarte multe avantaje, dar cel mai mare rămâne faptul că oamenii câştigă mai mult timp pentru ei.
Cristina Cileacu: Numele ţării dvs. este sinonim cu digital şi aici totul poate fi făcut, în mare parte, digital. Cât de departe veţi merge? Se va opri această digitalizare la un moment dat sau veţi digitaliza absolut totul?
Kersti Kaljulaid: Dar avem deja totul digital! Nu te poţi căsători online, dar aceasta este o alegere personală. Însă toate serviciile guvernamentale sunt digitalizate şi de asemenea, structura guvernamentală pentru servicii digitale este deschisă şi sectorului privat. Toată lumea poate dezvolta servicii pe această platformă. De exemplu, chiar înainte să vin la acest interviu, citeam că într-o regiune din Estonia şcolile au fost închise din cauza bolii COVID-19. Fiecare şcoală a anunţat că este închisă, dar că studiile se continuă digital. Bibliotecile s-au închis, la fel şi teatrele, dar fiecare şcoală a trecut la studii digitale.
Igienă cibernetică pentru populație
Securitatea cibernetică vine ca o consecinţă firească în momentul în care toate activităţile publice se mută online. Estonia face parte din grupul de elită mondial, Digital 9, adică cele mai avansate ţări din lume, care folosesc digitalizarea pentru a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor lor.
Cristina Cileacu: Ţara dvs este foarte bună şi la securitatea cibernetică, un domeniu destul de dificil pentru multe alte state. Ce stă în spatele acestei ambiţii de a fi cel mai bun în acest domeniu?
Kersti Kaljulaid: Avem o experienţă îndelungată în a ne proteja, pentru că am înţeles demult că trecerea la serviciile digitale ar putea fi o problemă pentru suveranitatea noastră. De asemenea, cooperăm activ cu alţi lideri la nivel global, SUA, Marea Britanie, Franţa şi alţii. Suntem parte din Digital 9 (Naţiunile Digitale). Ne simţim responsabili pentru că promovăm guvernarea digitală şi serviciile online, deci trebuie să fim deschişi şi pregătiţi în avans pentru riscuri şi pentru cum să le facem faţă.
O parte din răspunsuri vine desigur din tehnologie, dar altă parte este legată de igiena cibernetică, deci educarea populaţiei pentru respectarea igienei cibernetice: să-şi păstreze parolele în siguranţă etc, este foarte important. Şi acest lucru poate fi făcut mai uşor dacă o ţară oferă cetăţenilor identitate digitală, precum paşapoartele din lumea analogică. Asta înseamnă că o parte din infrastructura digitală poate fi protejată de anonimitate, dar şi de a te prezenta drept altcineva. Dacă guvernul le oferă oamenilor identităţi cibernetice este ca şi cum în viaţa obişnuită ai avea acces la apă curentă şi săpun. Pentru că aceasta este metoda prin care te poţi proteja.
De aceea cred că ţările europene care au adoptat deja identităţile digitale fac deja paşi importanţi în protejarea cetăţenilor lor în mediul virtual. Pentru că, dacă poţi avea încredere în oamenii care îţi arată paşaportul lor pe internet, atunci nu poţi avea încredere în cei care nu fac asta, deci tu nu o să mai iei de bună orice poreclă/alias, de pe Facebook. Acesta este începutul rezistenţei, începutul înțelegerii diferenţei dintre ce este pentru amuzament pe internet, pe Facebook, şi ce este serios şi poate fi folosit ca un serviciu serios. Aici eşti protejat de identitatea ta digitală.
Digital nu înseamnă mai puțin coruptibil
Estonia a distrus un mit: digitalizarea nu te face mai puţin corupt. Este adevărat, complică metodele folosite de corupţi, dar nu le elimină.
Cristina Cileacu: Cred că digitalizarea a ajutat mult şi la lupta împotriva corupţiei în ţara dvs.
Kersti Kaljulaid: Nici vorbă!
Cristina Cileacu: Nici vorbă?
Kersti Kaljulaid: Nu are nimic de-a face cu asta. Estonia era deja sus în topul ţărilor cu risc redus de corupţie, cu mult înainte de a trece la digitalizare. Poţi fi cât de corupt vrei şi în sistemul digital. Multe ţări au această părere, că dacă ne digitalizăm, vom fi automat mai transparenţi, vom fi automat mai puţin birocraţi. Nu! Cultura statală va domina şi doar va fi mai eficientă şi mai efectivă. Deci, dacă un stat crede în birocraţie, va crea o birocraţie digitală. Dacă un stat este corupt, va transforma sistemul într-unul și mai eficient. Deci, nu. Bineînţeles, este mai simplu să faci verificări şi analize, dar lucrurile acestea nu se întâmplă de la sine. Tehnologia nu rezolva chestiunile care ţin de cum se fac politicile. Niciodată.
Cristina Cileacu: Ţara dvs. va face parte din instituţia europeană care urmează să fie condusă de procurorul român Laura Codruţa Kovesi, destul de faimoasă pentru lupta ei împotriva corupţiei. Veţi aduce în cadrul acestei instituţii expertiza dvs în domeniul digital?
Kersti Kaljulaid: Depinde. Desigur că Parchetul European va avea dreptul, înainte de toate, să se ocupe de infracţiunile care sunt legate de felul în care cheltuim banii de la UE şi bugetul UE. Deci este limitat. Să venim cu instrumente digitale pentru a analiza riscurile avem nevoie de registre digitale. De exemplu, ai nevoie de contabilităţile beneficiarilor care să fie armonizate suficient şi digitalizate suficient pentru ca inteligența artificială să detecteze anormaliile pe care nu le aştepţi. Dar acest lucru nu este încă pus în practică, deci nu poţi folosi aceste instrumente şi îmi amintesc că toate sistemele legate de cheltuielile bugetare din Uniunea Europeană încă nu sunt digitalizate. PDF-ul nu înseamnă date, este doar un fişier într-un calculator. Atât timp cât acest sistem va domina, nu pot fi utilizate instrumente digitale, deci mai întâi trebuie să ne asigurăm că Bugetul UE este complet digitalizat. Când contabilitatea, conturile, rapoartele făcute înapoi Comisiei vor fi complet digitalizate, abia atunci putem începe să folosim instrumente digitale de audit. Bineînţeles că anumite instrumente sunt disponibile şi atât Curtea Europeană de Audit, cât şi Comisia de Control Intern le folosesc acolo unde este posibil.
Cum a învins Estonia România, la ONU
În fiecare an, cinci ţări sunt alese să facă parte prin rotaţie, ca membru nepermanent, din Consiliul de Securitate ONU. Locurile se distribuie pe considerente regionale şi România a concurat anul trecut cu Estonia. Fiecare ţară primeşte voturi de la restul naţiunilor şi scorul final a fost de 132 la 58, în favoarea estonienilor.
Cristina Cileacu: România a pierdut o bătălie, să folosim acest cuvânt, în faţa Estoniei, pentru locul de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU. Şi dvs, ca preşedinte al ţării, aţi fost foarte implicată...
Kersti Kaljulaid: Am condus campania, am fost mai mult decât implicată. A fost treaba mea!
Cristina Cileacu: A fost treaba dvs, vă rog să le spuneţi telespectatorilor din România, cum aţi reuşit?
Kersti Kaljulaid: În primul rând, nu văd acest lucru ca pe o luptă sau ceva unde există învinşi şi învingători. Cred că este foarte util că am avut această competiţie, pentru că ne-a forţat să ieşim din propria carapace, să ne extindem global, să vorbim global cu oamenii, iar Ministerul nostru de Externe este mai informat astăzi despre problemele pe care le avem acum de rezolvat în cadrul ONU.
De exemplu, dacă mergi la întâlnirea CARICOM (n.r.- Comunitatea Caraibiană) şi vorbeşti cu toţi şefii de stat din această comunitate, înţelegi mai bine cum văd ei criza din Venezuela. Dacă mergi în Africa, bineînţeles că poţi face o analiză mai bună asupra a ceea ce se întâmplă în Mali şi zona Sahel (n.r. - Africa subsahariană). Şi aşa mai departe.
Deci, aş vrea să îi mulţumesc României pentru că a fost parte din această competiţie şi am fost fericită că am participat. Cum am câştigat-o?
Cred că diplomaţia secolului XXI s-a schimbat considerabil. Nu mai este cazul să ne mişcăm lent, din ambasadă în ambasadă, ambasador cu ambasador, la un nivel din ce în ce mai ridicat, până când ajungi la şefii de stat şi aranjezi întâlniri la cafea, ca să organizezi vizita.
În zilele noastre, lucrurile sunt mai personale. Adunarea Generală ONU, toate întâlnirile internaţionale sunt locuri unde îţi poţi aborda colegii, poţi ajunge să îi cunoşti, să le afli îngrijorările şi problemele, putem discuta despre ce anume putem face împreună, pur şi simplu îţi faci prieteni. Şi aşa ajungi la toată lumea. Estonia este o ţară mică, cu un număr scăzut de diplomaţi, de exemplu în Africa şi în alte locuri. Dar le-am spus prietenilor noştri africani că ok, pot deschide, cu bugetul pe care îl am pentru Africa, poate două ambasade. Chiar vrem încă două ambasade undeva în Africa. Sau putem cheltui aceşti bani lucrând la Uniunea africano-estoniană, memorandumul digital care va ajuta la dezvoltarea standardizării necesare pentru procesul de digitalizare în Africa. Fiecare dintre ei a răspuns să mergem pe varianta doi.
Cristina Cileacu: Deci răspunsul este: să fii practic.
Kersti Kaljulaid: Să fii practic, să fii atent, să fii interesat de alţii, dar sunt sigură că guvernul României a făcut cam acelaşi lucru, poate că noi suntem o ţară mai mică şi ţările mici sunt mereu considerate că respectă mai mult legile internaţionale. Dar diferenţele nu au fost aşa mari, a fost a patra sau a cincea oară pentru voi și prima oară pentru noi şi asta ne-a oferit un avantaj, pentru că la nivelul ONU este foarte clar că fiecare trebuie să aibă şansa lui. Deci probabil şi asta a jucat un rol important.
Dar, mai presus de orice, ceea ce trebuie să reţinem este că noi chiar am fost interesaţi în mod real să descoperim lumea şi nu ne-a păsat atât de mult de rezultat. Cred că de fiecare dată când am vorbit despre campanie am spus că nu este vorba despre rezultat, ci de campania în sine. Este despre crearea de oportunităţi şi relaţii noi în timpul acestei campanii şi aceste lucruri au fost importante pentru mine.
Trei mări și nenumărate posibilități
Bucureştiul a găzduit, în 2018, reuniunea preşedinţilor statelor care fac parte din proiectul regional Iniţiativa celor Trei Mări, Baltică, Adriatică şi Marea Neagră. Acum este rândul Estoniei să organizeze întâlnirea. Însă, ei vor mai mult decât discuţii despre proiecte, ştiu deja cum să implementeze în acest plan componenta practică, care vine cu foarte multe beneficii pentru zona noastră.
Cristina Cileacu: Ţara dvs şi România sunt parte dintr-un proiect foarte important, numit Iniţiativa celor Trei Mări. Aţi spus la Conferinţa de Securitate de la Munchen că acest proiect trebuie să fie mult mai practic. Cum adică?
Kersti Kaljulaid: A început ca o iniţiativă a preşedinţilor, în care au fost implicate şi SUA. Dar iniţial, a fost ideea lor că ar trebui să facem ceva ca să implicăm mai mult capital privat, din lumea liberă, în dezvoltarea regională. Dar nu am făcut un plan concret pentru piaţă şi nici o oportunitate concretă de investiţii. Când s-a adăugat forumul de afaceri la eveniment, oamenii de afaceri care au venit au realizat că sunt oportunități, 100 de milioane de oameni, regiunea crește mai repede decât restul UE, dar cu toate acestea, nu au avut un organism prin intermediul căruia să investească. Acum s-a adăugat un fond de investiții și sperăm ca din iunie să lansăm acest fond în Tallinn.
Mai este și riscul ca unul dintre cele 12 state membre ale Inițiativei celor Trei Mări să nu participe cu plăți la fond și în acest caz, secretarul de stat Pompeo a promis o sumă de până la 1 miliard de dolari, dacă nu reușim, atunci putem merge să căutăm capital privat pentru a întregi fondul în următorii 2 ani. Dar sper că totul va merge bine și guvernele vor participa și vor realiza că aceasta este o oportunitate să demonstreze un concept: capital privat, împreună cu capital instituțional investesc într-o regiune care crește rapid și oferă recuperarea investițiilor și astfel acoperă nevoia de investiții pe care o avem, pentru că am fost sub ocupație sau pentru că am fost în spatele Cortinei de Fier timp de 50 de ani. Este o poveste care prinde, am făcut câteva teste pentru acest fond, în America, chiar săptămâna trecută, când încă aveam voie să călătorim și chiar este o poveste care prinde.
Avem argumentele noastre care vând, dacă putem crea acest fond sunt convinsă că vom putea lansa oportunitățile pentru viitor, când fonduri adiționale pot fi create, ca să acopere această investiție de capital. FMI analizează cât de mare poate fi acest capital, Kristalina Georgieva a promis să vină în persoană să facă această prezentare, facem analizele de conectivitate, aici, în Estonia, fondul va investi în energie, infrastructură și sectorul digital. Deci totul este pus la punct și sper că vom putea să-l lansăm ca o metodă practică de a aduce capital în regiune, din care fondurile de coeziune UE sunt retrase gradual, pentru că toți devenim mai bogați, deci condițiile pentru a primi acei bani nu mai sunt îndeplinite. Estonia, de exemplu, pierde statutul de obiectiv de arie 1, în perioada viitoare. Suntem acum la 77% din PIB-ul european pe cap de locuitor. Deci putem dovedi că soluțiile bazate pe sectorul privat și piață funcționează pentru regiunea noastră. Suntem o regiune atrăgătoare pentru investitori. Sunt sigură.
Ce înseamnă răbdare strategică?
Experienţa estonienilor cu Rusia este considerabilă, pentru că ţara lor a fost sub ocupaţie sovietică. Statele baltice au o atitudine mai degrabă rece faţă de vecinul lor de la est, dar preşedinta Estoniei a mers la Moscova, la o întâlnire cu Vladimir Putin. Această întâlnire a fost prima pe care preşedintele rus a avut-o cu un lider din zona baltică.
Cristina Cileacu: Sunteți vecinii Rusiei și dacă ne uităm dincolo de graniță vedem că președintele Putin își pregătește domnia pentru tot restul vieții sale. L-ați vizitat, în calitate de președinte al Estoniei, dar vizita dvs acolo a fost criticată, în mod special, de celelalte două state baltice. Bineînțeles că și în Europa auzim voci care spun să UE trebuie să își normalizeze relația cu Rusia. Pe de altă parte, vedem că metodele președintelui Putin de a rezolva lucrurile nu sunt neapărat după regulile clasice. Care este părerea dvs, cum ar trebui Uniunea Europeană să lucreze sau să coopereze cu această țară mare, care este Rusia?
Kersti Kaljulaid: Cu răbdare strategică. În mod categoric cu răbdare strategică. Cred în discuțiile necesare cu țara vecină, Rusia este până la urmă vecinul nostru și la nivelul de bază avem multe contacte între țările noastre. Nu împărtășim aceleași valori, Rusia este imprevizibilă în deciziile pe care le ia, în faptul că nu respectă propriile documente semnate, de exemplu, Acordul de la Budapesta, prin care se garanta integritatea teritorială a Ucrainei, în schimbul renunțării la armele nucleare. Acest lucru nu a fost respectat, noi, ca Uniune Europeană, am reacționat, am dat sancțiuni și trebuie să ne folosim toți aliații și analizele ca să vorbim lucruri serioase, dar pe care să le respectăm toți, dacă tot le discutăm cu rușii aceste principii. Sunt cinci principii asupra cărora am fost de acord și aceasta este poziția mea. Da, trebuie să fim proactivi, dar în egală măsură trebuie să fim fermi.
Cristina Cileacu: Ultima întrebare este despre extinderea UE. Țara dvs susține integrarea țărilor din Balcanii de Vest, Macedonia de Nord și Albania, credeți că se va întâmpla?
Kersti Kaljulaid: Da, sper că se va întâmpla. Am vorbit și cu președintele Muntenegru, aici, la Tallinn, săptămâna aceasta, când am ridicat steagul Muntenegru atunci când au intrat în NATO, sper să facem același lucru când intră în Uniunea Europeană. Toate discuțiile trebuie condiționate, în mod special dacă vorbim despre capitolele 23 și 24, statul de drept, libertatea presei, instituțiile independente. Acestea sunt foarte importante, că ținem la condițiile noastre, dar continuăm cu procesul de extindere.
Aș vrea să discutăm și despre Ucraina și Georgia, țările din parteneriatul estic, care sunt foarte interesate de apropierea de Uniunea Europeană, și cred că ar trebui să facem loc și pentru ele. Pentru că singurul fel în care diferă de țările din Balcanii de Vest este faptul că sunt parțial ocupate de Rusia. Și dacă ei sunt acolo, atunci ele nu pot accede la Uniunea Europeană, pentru că sunt parțial ocupate.
Cred că aceasta este o lecție greșită, trebuie să rămânem la valorile noastre și să le oferim această oportunitate și acestor națiuni.
Cristina Cileacu: Doamnă președinte, vă mulțumesc pentru acest ultim interviu în persoană, pe care l-ați acordat în vremea pandemiei. Sper să ne revedem în România.
Kersti Kaljulaid: Mulțumesc, dar rămân deschisă pentru orice fel de interviuri, pentru că există internet, videoconferințe. Am avut o astfel de videoconferință la ONU, numai eu și Amina Mohammed eram în încăpere, restul erau în toată lumea. Putem să o facem.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
