Analiză a economistul-șef al BNR. Poziționarea României în Europa viitoare

Discuțiile din aceste zile din România pe tema viitorului Europei și a unei Uniuni Europene cu două viteze sunt purtate cu teamă și indignare și denotă ignorarea unor lucruri fundamentale, spune Valentin Lazea, economist-șef al Băncii Naționale, într-o analiză apărută pe cursdeguvernare.ro.

Economistul face o analiză a celor cinci scenarii apărute pe 1 martie sub semnătura lui Jean-Claude Juncker în ”Cartea Albă privind viitorul Europei”. Lazea spune că ”primele două scenarii propuse (Scenariul 1 – menținerea actualei situații şi Scenariul 2 – reducerea rolului UE la acela de piaţă comună) sunt căi spre disoluţia înceată, dar sigură, a acestei organizaţii”.

”Cu o Uniune Europeană slăbită sau pe cale de dispariţie, România va supravieţui, dar nu va fi nici prosperă, nici democratică, nici liberă. De aceea, poate ar fi cazul (parafrazând un celebru preşedinte american) să ne întrebăm nu ce poate face Europa pentru noi, ci ce putem face noi pentru Europa”, crede el.

Rămân în discuție celelalte trei scenarii trecute în revistă de economistul-șef, anume Scenariului 3 – mai puţine state fac totul împreună (Scenariu care coincide cu cel al Europei cu mai multe viteze – n.red.); Scenariului 4 – toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună; sau – la modul ideal – a Scenariului 5 – toate statele fac totul împreună.

Ipocrizia celor care acuză Europa cu două viteze

Valentin Lazea vorbește de ipocrizia celor care acuză ”geometria variabilă” a Uniunii, atunci când ea există deja. Argumentele lui sunt: ”Unele state sunt membre ale eurozonei şi altele nu; unele state sunt parte a zonei Schengen şi altele nu; unele state sunt membre ale NATO şi altele nu; unele au derogări (opt-out-uri) de la anumite politici sociale etc”, spune el.

Soluția este un efort asiduu al fiecărui stat de a îndeplini condiţiile (în viaţa reală, nu pe hârtie) pentru a face parte din toate “cluburile“ de mai sus. ”Cealaltă jumătate de soluţie o reprezintă interzicerea derogărilor: atunci când o majoritate calificată a statelor UE ajunge să adopte o politică (fie ea şi proastă, cum este cazul Taxei pe Tranzacţiile Financiare), ea ar trebui să se aplice tuturor statelor membre. Chiar dacă alegătorii dintr-un stat se pronunţă prin vot împotriva unei anumite politici, democraţia naţională trebuie să se supună democraţiei comunitare. Cu alte cuvinte, votul a 5, 10, 20 sau 50 de milioane de cetăţeni este mai slab decât votul a 250 de milioane (sau cât este majoritatea calificată la nivelul Uniunii)”, spune Lazea.

Scenariul 3, cel dezirabil?

Analiza lui Lazea pare a favoriza al treilea scenariu cel în care un nucleu dur, să-l numim ”prima viteză”, face mai multe împreună decât restul. Aceasta nu ar trebui sperie restul statelor membre din afara nucleului, ci să le motiveze. ”O Europă cu un nucleu tare (Scenariul 3) nu închide uşile în faţa nimănui. Iar faptul că un grup de state face mai multe împreună decât restul ar trebui să constituie un exemplu şi un prilej de ambiţionare pentru cei din afara nucleului, nicidecum un prilej de delăsare, aşa cum se interpretează la noi”, spune el.

Coeziune sau diversitate

În fața Uniunii stă o provocare: să ne păstrăm și accentuăm diversitatea sau să creștem coeziunea internă? ”Alegerea fundamentală pe care trebuie să o facă Europa în acest moment este creşterea coeziunii interne versus creşterea diversităţii”, spune el. Lazea subliniază că diferite zone ale Europei au provocări diferite. Problema imigrației doare in sudul continentului – poarta de acces, securitatea preocupă mai ales în est, protecția mediului este privită cu atenție în nord. De aceea al patrulea Scenariu “toate statele fac mai puţine (dar mai bine) împreună“ – este riscant. ”Cine va stabili priorităţile? Cum vor putea ţările din flancul estic să impună securitatea ca problemă prioritară? Şi – cu un buget limitat la 1 la sută din PIB comunitar – cine garantează că politica de coeziune şi politica agricolă comuna vor fi finanţate în continuare ca domenii prioritare? Iată de ce scenariul 4 nu ar trebui nici el să fie susţinut de către autorităţile româneşti”, crede Lazea.

Problemele ”celor puțini”

Râmân în discuție Scenariile 3 și 5, însă nci acestea nu sunt simple. Oricâr ar părea de similare, Franța și Germania sunt total diferite. ”Există o prăpastie între filozofia economică germană (prin extensie – nordică şi central – europeană) a contractelor care trebuie respectate, a datoriilor care trebuie plătite, a creşterii economice prin reforme structurale şi a competitivităţii externe ca rezultat al eficienţei pe de o parte şi filozofia economică franceză (prin extensie – mediteraneană) a contractelor şi datoriilor facultative, a creşterii economice prin relaxări fiscale şi monetare şi a competitivităţii externe prin devalorizări”, spune el.

Găsirea numitorului comun chiar între economiile solide este îngreunată de faptul că țările aparțin cluburilor diferite. Austria sau Finlanda nu sunt parte a NATO, restul da, iar Suedia sau Danemarca nu sunt parte a Eurozonei. ”Soluţia pare a fi acceptarea de către toţi cei implicaţi a eliminării derogărilor şi a prevalenţei democraţiei comunitare asupra democraţiei naţionale, lucru extrem de greu de obţinut (dar nu imposibil)”.

Cheia succesului

”Problema – cheie de care depinde însăşi viabilitatea nucleului dur – o constituie reforma bugetară. Fie statele implicate vor accepta o multiplicare de câteva ori a bugetului şi existenţa unor transferuri bugetare în cadrul nucleului dur (ceea ce presupune ca Germania să trateze provinciile suedeze la fel cum tratează provinciile germane), fie exerciţiul va fi sortit eşecului. Cu un buget de numai 1 la sută din PIB şi acela distribuit de o manieră “piecemeal“ (pe bucățele – n.red.) nu se pot face multe nici chiar în cadrul nucleului dur. În concluzie, provocările şi incertitudinile care stau în calea progresului Uniunii Europene sunt considerabile (dar nu insurmontabile). Depinde de noi să demonstrăm solidaritate cu proiectul european şi nu să-l obstrucţionăm prin revendicări de tip parohial”, spune economistul-șef.