Video Exclusiv Ziua care a schimbat lumea și consecințele ei după 20 de ani. Generalul (r) Ben Hodges: „Am avut două sau trei greșeli fatale”
America a fost atacată de terorişti coordonaţi din Afganistan, la 11 septembrie 2001. Statele Unite au reacţionat rapid şi au invadat ţara care-l proteja pe Osama bin Laden, creierul din spatele atacurilor. Sunt 20 de ani de atunci şi cel mai lung război din istoria Americii s-a încheiat. Acum este momentul bilanţului, care este predominat de erori şi decizii politice discutabile. Generalul Ben Hodges a fost comandantul trupelor SUA din Europa şi, într-un interviu pentru Digi24, face o analiză a faptelor trecute, dar şi a paşilor viitori care se vor face în privinţa Afganistanului.
Ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001?
La ora 8:46, în dimineaţa de 11 septembrie 2001, un avion Boeing al American Airlines a intrat în turnul nordic al World Trade Center din New York.
18 minute mai târziu, un alt Boeing, de data aceasta al companiei United Airlines a lovit turnul sudic. America şi întreaga lume priveau înmărmurite imaginile a ceea ce s-a dovedit a fi un atact terorist de proporţii nemaivăzute.
15 minute au mai rezistat cele două turnuri gemene până s-au făcut una cu pământul.
Într-o oră de la primul atac, un al treilea avion se prăbuşea intenţionat peste o latură a clădirii Pentagonului, sediul Departamentului de Apărare al SUA.
Un al patrulea avion a fost deturnat în acelaşi scop. Cei de la bord ştiau deja despre atacuri, au realizat ce se întâmplă şi au decis să se lupte cu teroriştii. „Ştiu că vom muri toţi, dar vom face ceva în privinţa asta. Te iubesc, draga mea”, a i-a transmis soției Thomas Burnett jr, unul dintre pasagerii pregătiţi să lupte cu atacatorii. Sandy Bradshaw, una dintre însoţitoarele de bord, şi-a sunat soţul şi i-a explicat că pregăteşte sticle cu apă clocotită pentru a le putea folosi împotriva teroriştilor din cabina de pilotaj. Pasagerii şi personalul aviatic s-au luptat cu piraţii aerului, dar avionul a căzut cu peste 800 de kilometri pe oră pe un câmp din Pennsylvania.
2977 de oameni au murit în aceste atacuri teroriste. Ce a urmat după ziua care a schimbat lumea are efecte şi în prezent.
Greșelile din cel mai lung război al Americii
Cristina Cileacu: Dle. general Ben Hodges, președintele Biden a făcut o declarație în sprijinul deciziei sale de a încheia războiul din Afganistan și a spus că era timpul ca acest război să fie încheiat. Credeți că a fost decizia corectă?
Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa: Dacă ținem cont de circumstanțe, a fost decizia corectă. Am avut două sau trei greșeli fatale, cred, în abordarea noastră din ultimii 20 de ani și dacă nu am fi rezolvat acele probleme, nu am fi atins niciodată succesul pe care îl doream. Mă refer la Pakistan, construcția forțelor de securitate afgane, revenirea la scopul inițial pe care l-am avut acolo. Acestea sunt lucrurile care cred că au făcut imposibil să ajungem la rezultatul dorit. Așa că nu avea niciun sens să tot trimitem acolo femei și bărbați tineri, la fel, și resurse financiare. Sunt de acord cu decizia președintelui, sunt anumite părți din tot acest proces care cred că merită criticate, dar sunt de acord cu decizia sa.
Cristina Cileacu: În regulă, dle. general, ce nu a funcționat, pentru că decizia a fost corectă, dar am văzut haosul retragerii americanilor și aliaților lor din Afganistan. Despre ce a fost vorba?
Ben Hodges: Dacă am presupus că acest lucru se va sfârși la un moment dat - și cred că toată lumea știa că se va termina, președintele Obama a vorbit despre asta, președintele Trump a vorbit despre asta -, decizia administrației Trump să facă un acord cu talibanii fără ca guvernul afgan să fie implicat și cred că și fără consultarea tuturor aliaților noștri, inclusiv cu România, a „pornit cronometrul” pentru retragerea pe care talibanii au înțeles-o. Ei au știut că atunci când SUA pleacă, România pleacă, UK pleacă, Germania pleacă și așa mai departe, vor lua cu ei toate echipamentele. Și era deci doar o chestiune de timp. Așa că de atunci, talibanii au mers la comandanții afgani din toate provinciile și au spus, uitați cum stau lucrurile: americanii și aliații vor pleca în vara anului 2021. Puteți fie să vă predați, fie vă ucidem pe voi și familiile voastre când ajungem acolo. Și cred că asta explică probabil prăbușirea atât de rapidă a forțelor de securitate afgane, acesta poate fi motivul. Deci nu putem să-l acuzăm pe președintele Biden, sau doar pe președintele Trump, sau pe Obama. Fiecare administrație are o parte din responsabilitate pentru felul în care am ajuns în acest punct final.
Gen. Ben Hogdes: Și eu sunt parte din problemă. N-am anticipat ce va urma
Cristina Cileacu: Președintele Trump a făcut acest acord cu talibanii, dar pe de altă parte, a fost o perioadă destul de mare de atunci și între timp, pot să presupun că serviciile de securitate au făcut mai multe scenarii, pentru că munca de intelligence nu este o știință exactă. Cum de nimeni nu a fost gata pentru niciunul dintre aceste scenarii?
Ben Hodges: Asta este o întrebare foarte bună, la care nu știu răspunsul complet. Cred că mulți, inclusiv eu, apropo, și eu sunt parte din problemă. Când am fost în Afganistan, în 2009-2010, când am lucrat pe chestiunile legate de Pakistan și Afganistan, la Pentagon, în 2011, am crezut că ce facem acolo poate funcționa. Dar ce am estimat greștit și au greșit și alții a fost că întregul model al forțelor de securitate afgane a fost construit pe un tipar vestic, cum sunt și forțele militare române, forțele militare americane, forțele germane. Ele depind de puterea copleșitoare a armamentului, logistică fără limită, capabilități rafinate de intelligence, iar când noi am plecat, totul s-a prăbușit. Asta a fost o greșeală de construcție, dar de asemenea, a fost și atât de multă corupție la nivelul guvernului și chiar și în cadrul armatei, unde soldații nu își primeau rațiile, nu erau susținuți cum trebuie, erau lăsați în avanposturi și cred că oamenii care au avut diferite opinii contrare discursului administrației, au fost înlăturați. Așa că ori am refuzat să credem, ori nu am putut să credem că după toți acești bani cheltuiți și tot acest timp dedicat, se vor prăbuși atât de repede. Da, ar fi trebuit să anticipăm. Este evident că nu am făcut-o. Inclusiv eu.
Schimbarea modelului cultural nu funcționează
Cristina Cileacu: Dle. general, bineînțeles că această armată afgană care a fost pregătită de SUA și de aliați a fost acuzată că nu a luptat cu talibanii. Pe de altă parte, în această armată, sunt sigură că au fost soldați care au vrut să lupte cu regimul taliban. De ce n-au făcut-o?
Ben Hodges: O întrebare grozavă, Cristina. Soldații din orice țară trebuie să creadă în ceva pentru care luptă, fie că este vorba despre apărarea țării, a familiilor sau națiunilor lor. Sau, în multe culturi, tribul. Dar trebuie să aibă încrederea că liderii lor îi susțin, că aceștia se asigură că au grijă de ei: mâncare, salarii, îngrijire medicală dacă sunt răniți. Foarte multe dintre aceste lucruri au lipsit în mare parte din rândurile forțelor de securitate afgane. Ai dreptate, au fost mii de soldați afgani gata de luptă. Nu discutăm despre curaj, după părerea mea.
Cristina Cileacu: Este țara lor.
Ben Hodges: Exact. Am văzut trupe afgane de luptă foarte eficiente, în provinciile Kandahar, Helman și la Zabul. Dar au fost mereu integrate printre noi. Dar apoi te gândești, stai puțin, talibanii nu au avut aviație, nu au avut sateliți, talibanii nu au avut toate aceste lucruri, deci cum de au fost atât de eficienți? Cred că asta se datorează felului în care este construită organizația lor, mai în armonie cu societatea și cultura afgane. Iar noi am încercat să construim un model diferit de acestea și cred că acesta este o parte din motivul pentru care s-au prăbușit.
Ce e de făcut în Afganistan?
Cristina Cileacu: Vedem acum talibani îmbrăcați în uniforme americane, îi vedem cum se filmează în avioane americane, elicoptere americane, folosesc echipamente americane etc. Ce înseamnă această imagine pentru armata Statelor Unite?
Ben Hodges: Bineînțeles, sunt imagini greu de privit. Sunt foarte frustrante, dacă ne gândim la câte mii de americani, români, britanici, germani au fost uciși sau răniți, dar și câte mii de soldați afgani au fost uciși, felul în care a fost devastată societatea afgană în ultimii zeci de ani, deci este greu să privim toate acestea. Dar nu este o reflecție doar asupra armatei SUA. Este o reflecție asupra politicii americane și a strategiilor ei greșite. Toți am știut că vom vedea la momentul final, un fel de sărbătorire, dar aceste imagini vor rămâne în memoria colectivă pentru o vreme, așa cum s-a întâmplat și cu ultimele imagini ale războiului din Vietnam. Dar ce contează cu adevărat este că, în primul rând vom continua să încercăm să scoatem oameni de acolo, cu ajutorul diplomaților, iar în al doilea rând, ne reevaluăm strategia pentru regiune și stabilim care ne sunt interesele, ca vestici, în regiune, ca să știm ce avem de protejat. Cum putem folosi diplomația și instrumentele economice. Și poate că un stat terţ, vom lucra cu țări precum Turcia sau Qatar ca să ne ajute să atingem aceste interese strategice.
Cristina Cileacu: Preşedintele Biden a mai spus ceva, că acum este momentul să se oprească încercările de a forma state cu ajutorul armatei. Credeţi că SUA se va mai angaja vreodată în ceva la fel de mare cum a fost Afganistan?
Ben Hodges: Sunt convins că aceasta va fi o posibilitate undeva, cândva, pentru că lumea continuă să meargă mai departe şi vom continua să avem interese. Ce am auzit că spune preşedintele, şi sunt de acord cu asta, este că este important ca o conducere civilă să îşi aleagă liderii. Ei trebuie să identifice interesele strategice şi ei trebuie să îşi seteze priorităţile. Şi ei trebuie să spună, vom folosi diplomaţia, dar şi ajutorul armatei, vom folosi mai multe instrumente economice, presiunea financiară, blocarea finanţărilor pentru terorişti de exemplu, toate aceste lucruri împreună. Nu ar trebui să fie doar partea militară sau cea diplomatică. Ele lucrează împreună şi apropo trebuie făcut împreună cu aliaţii, SUA nu au capacitatea să facă asta în mod singular.
Turcia și Qatarul, intermediarii americanilor
Cristina Cileacu: Dacă tot aţi menţionat diplomaţia, desigur că SUA şi talibanii vorbesc acum, în mod special pentru ce aţi spus mai devreme, să scoată din Afganistan cetăţenii americani care încă mai sunt acolo, şi afganii care au permisele de plecare pentru SUA. Întrebarea este, din moment ce aveţi experienţă, aţi lucrat în Afganistan şi cunoaşteţi societatea, cum vor lucra SUA şi regimul talibanilor mai departe?
Ben Hodges: Aceasta va fi o provocare, pentru că sunt multe emoţii implicate acum şi de asemenea, în SUA sunt multe dezbateri politice negative, o parte îl acuză pe preşedintele Biden, cealaltă parte îl acuză pe preşedintele Trump şi asta nu este ceva de care să fiu mândru, dar din păcate este un fapt şi va trebui să trecem prin asta. Iar administraţia are responsabilitatea să îşi dea seama ce trebuie să facem şi sper că vor primi sprijin puternic din partea Congresului, dar şi sprijin din lucrul cu aliaţii, nu să tragă aliaţii după ei, ci să lucrăm cu aliaţii, pentru că avem toţi interesul să fie stabilitate şi securitate în regiune, să reducem numărul de refugiaţi care vor veni spre Europa, de exemplu. Dacă ne gândim la SUA de după cel De-al Doilea Război Mondial, bineînţeles că a trebuit să lucrăm cu Germania şi cu Japonia, imediat după ce s-a terminat războiul. La fel în Vietnam, astăzi Vietnam este unul dintre partenerii noştri importanţi în regiunea indo-pacifică, vicepreşedintele Harris a fost acolo recent. Se poate orice, trebuie să ne gândim ce vrem să obţinem şi apoi, să sperăm că aliaţi precum Turcia sau ţări precum Qatar vor putea să ajute, să fie, poate, intermediari.
Ce fac alți vecini ai Afganistsnului
Cristina Cileacu: Bineînţeles, Afganistanul este acum şi o posibilitate mare pentru grupările teroriste care vor evolua şi vor deveni mai puternice, întâi împotriva regimului taliban şi apoi, împotriva restului lumii. Întrebarea este, pentru că războiul împotriva terorii va continua, cu siguranţă, într-o altă formă, cât de mult se vor implica în lupta împotriva terorii vecinii Afganistanului, vorbesc despre China, Pakistan şi Iran?
Ben Hodges: Ai dreptate, oamenii vor continua să folosească teroarea pentru scopurile lor, cum fac de secole. Aşa ceva nu dispare, dar cum putem să o contracarăm, altfel decât să ucidem teroriştii? Trebuie să te ocupi de rădăcina cauzei. De ce tineri şi tinere se alătură acestor organizaţii care exportă teroarea, de unde vin banii, şi cred că ştim că mulţi bani trec prin bănci din naţiuni prietene, poate cumva şi prin SUA, deci dacă suntem serioşi în privinţa contraterorismului, va trebui să aruncăm o privire serioasă asupra finanţelor lor şi să oprim asta, ceea ce vine la pachet cu comerţul pe care îl fac, de asemenea.
Pakistan - una dintre greşelile pe care le-am făcut eu a fost să cred că Pakistan este un aliat, am crezut că ne vor ajuta. M-am înşelat total, m-am minţit singur, aşa cum au făcut mulţi alţi oameni din guvern. Pakistanul a oferit adăpost talibanilor, ISI, adică serviciul de intelligence al Pakistan, a folosit talibanii ca pe un activ, pentru că Pakistan nu vrea să aibă un Afganistan puternic şi stabil, care ar putea deveni prietenos cu India, în vest, în timp ce are deja India în est. Iar acum Pakistan trebuie să se descurce cu rezultatele politicilor lor nesănătoase.
China, după cum ştii, împarte o bucată mică de graniţă cu Afganistan, este îngrijorată de islamismul extrem, pentru că uigurii sunt acolo, dar cel mai probabil, vor plăti foarte mulţi bani Afganistanului pentru acces să extragă resursele minerale, dar şi pentru protecţie.
Kremlinul este fericit, bineînţeles, să vadă SUA şi alitaţii vestici umiliţi în acest fel, dar sunt şi ei foarte îngrijoraţi că extremismul islamic va ajunge până în Asia Centrală.
Cum continuă lupta împotriva terorii
Cristina Cileacu: Acum sunt 18 organizaţii teroriste cunoscute în Afganistan, din cele 72 cunoscute în lume. Ce ar trebui lumea să aştepte de aici?
Ben Hodges: Aceasta este o statistică interesantă şi la ce ar trebui să se gândească lumea este că aceşti terorişti nu vor ataca doar SUA, vor ataca Europa, alte guverne din Orientul Mijlociu, aşa că multe alte naţiuni din lume au un interes să se asigure că Afganistan nu redevine un paradis al terorismului. Va trebui să găsim soluţii folosind diplomaţia şi instrumentele economice, nu doar pe cele militare, ca să ţinem sub control terorismul. Din nou, asta înseamnă că este nevoie de o viziune regională, Afganistan nu este o insulă într-un ocean. Are ca vecini Iran, Tadjikistan, Pakistan, China. Cred că Turcia poate juca un rol foarte important aici, iar acesta este un alt motiv pentru care este important să ne reparăm relaţia cu aliaţii turci.
Cristina Cileacu: Aş vrea să revin la Pakistan, la ceea ce aţi spus despre ISI (n.r. serviciul de intelligence pakistanez). Ei spun acum că nu au destulă influenţă asupra talibanilor, dar pe de altă parte, indiferent dacă au sau nu influenţă, talibanii sunt provocaţi de alte organizaţii teroriste. Este Pakistan capabil să negocieze cu toate aceste grupări? Care este opinia dvs?
Ben Hodges: După cum ştii, teritoriul din vestul Pakistanului este foarte dificil (n.r. relieful) şi îmi dau seama de ce armata pakistaneză nu a putut să eradicheze talibanii şi alte organizaţii din regiunea de nord-vest, pentru că este dificil să te mişti în zonă, sunt triburi, pentru că aceasta este cultura. Deci este o provocare şi cred că, pentru că talibanii din Afganistan au nevoie de recunoaştere internaţională, au nevoie de susţinere financiară, de acces, pentru că este o ţară fără ieşire la mare şi dacă de exemplu vor să exporte ceva, va trebui să treacă prin Iran sau prin Pakistan. Cred că există potenţial acolo, cred că Pakistan poate să influenţeze ce se întâmplă acolo, dar cred că vor fi preocupaţi de aspectul unei ţări prea prietenoase cu India, la graniţa lor vestică şi India la graniţa estică. De aceea India trebuie să fie parte din această mini-analiză strategică.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
