Rusia e un jucător-cheie în lungul şi devastatorul război din Siria. Pentru a-şi argumenta implicarea în acest conflict, Moscova a trimis, prin toată ţara, un tren cu exponate care subliniază eroismul soldaţilor ruşi şi ameninţarea cu care se confruntă aceştia în Siria. Dar povestea are şi o altă faţetă. Reporterul a stat de vorbă cu o femeie pe nume Olga Markelova, care i-a povestit despre propria ei pierdere şi despre victimele unui război într-o ţară îndepărtată. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta la ora 18:30.
La ora 10:00 dimineaţa, „Trenul Siria”, aşa cum i se spune, soseşte în gara Kazan şi e primit cu onoruri militare. Cele 20 de vagoane sunt pline cu echipament militar, patriotism şi mândrie, cu trofee aduse din Siria de forţele armate ruse.
Printre acestea se numără tancuri, vehicule blindate şi chiar mini-laboratoare pentru fabricarea de arme chimice. Se spune că au aparţinut teroriştilor din Stat Islamic. Kazan e una dintre cele 60 de halte din acest „turneu”.
„Poporul rus trebuie să vadă acest tren, ca să-şi dorească să pună capăt nefericirii care este, din păcate, la ea acasă în alte colţuri ale lumii, şi ca să înţeleagă rolul Rusiei în bătălia împotriva terorismului internaţional”, justifică Kirill Kulákov, general-maior în armata rusă.
Câți ruși au murit luptând în Siria? Un secret bine ascuns
Olga Markelova înţelege prea bine ce poate însemna această luptă. Ea trăieşte în Nijnekamsk, la 170 de kilometri depărtare de Kazan, singură, cu fiica ei. Soţul ei, Dmitri Markelov, a fost ucis în Siria în 2017. Ea vede acest tren din perspectiva tragediei ei personale.
„Eu nu văd în acest tren decât moarte. Din cauza implicării noastre militare, mi-am pierdut soţul”, spune Olga.
Ministerul rus al Apărării spune că cifra oficială e de 116 soldaţi ruşi ucişi în Siria. Oficial, Dmitri, soţul Olgăi, nu se află printre aceştia. Pe lângă trupele de soldaţi, au fost trimise şi câteva unităţi ruseşti de luptă private. Soţul Olgăi făcea parte din una dintre acestea.
„N-au fost doar 10 sau 20 de soldaţi din Rusia acolo. Au fost cu miile. Şi au murit foarte mulţi”, susține văduva.
Când Olga vede filmările cu „Trenul trofeelor”, îşi exprimă o singură dorinţă: „Dacă aş fi ştiut de asta, poate că m-aş fi dus la Kazan. Şi le-aş fi spus acelor generali ce am pe suflet”.
Oficial, Rusia interzice misiunile de luptă efectuate de companii private. Activiştii pentru drepturile omului vorbesc despre un dublu standard cinic.
Ne întâlnim cu un astfel de activist la periferia Moscovei. Serghei Krivenko a auzit de cazul Olgăi. El oferă sprijin rudelor luptătorilor ruşi privaţi căzuţi în Siria. Aceşti taţi sau soţi morţi nu figurează nicăieri drept soldaţi.
„Războiul din Siria are două feţe. Prima ne arată războiul oficial al Rusiei împotriva terorismului. A doua, cea ascunsă, nu trebuie văzută. Rusia trebuie să expună această a doua faţă şi să explice structurile nebuloase din Siria”, spune Serghei Kirvenko, de la Consiliul Prezidențial pentru Drepturile Omului.
Trenul trofeelor. Propagandă și cinism
Moartea soţului Olgăi e doar un capitol din povestea implicării Rusiei în Siria, capitol pe care „Trenul trofeelor” şi iniţiatorii săi preferă să-l treacă sub tăcere.
În loc de asta, ghizii vorbesc despre succesele Rusiei. Moscova a asistat armata Siriei în lupta sa împotriva ISIS încă din 2015 şi a ajutat la menţinerea la putere a preşedintelui Bashar al-Assad. Mulţi vizitatori sprijină acest lucru.
- Băieţii noştri ajută poporul sirian oprimat, spune un tânăr.
- Cum?
- Cu succes, spun ei.
- Ce legătură are Rusia cu Siria?
- E un ajutor substanţial pentru ţară, ca să se poată întoarce la... cum îi spune?
- Pace?
- Exact! Pace, spune un bărbat cu chipiu miltiar. Trebuie să le arătăm copiilor armele războiului, ca să ştie că războiul e rău! adaugă el.
Fără compensații pentru famiile soldaților necunoscuți morți în Siria
Familiile câtorva dintre victimele din rândul trupelor particulare luptă pentru un fel de compensaţie. Printre acestea se numără şi Olga Markelova şi fiica ei. Ele nu primesc nimic de la statul rus, chiar dacă Dmitri a luptat cot la cot cu soldaţii ruşi împotriva aceluiaşi duşman, în Siria.
„Desigur, Rusia luptă împotriva terorismului internaţional. Dar de ce nu li se acordă nimic rudelor supravieţuitoare? Guvernul nostru trimite ajutoare umanitare în Siria. Noi de ce nu primim niciun ajutor umanitar? Noi l-am pierdut pe capul familiei, cel care ne asigura traiul, spune Olga Markelova.
Timp de două luni, „Trenul Siria” a străbătut Rusia, de la Kaliningrad la Vladivostok. Armata rusă a făcut din el un simbol al succesului său în războiul împotriva terorismului. Însă această bătălie a lăsat multe întrebări fără răspuns.