Exclusiv Rămâne Trump un as în mâneca republicanilor? Jurnalist american: Avem o repetare a ceea ce s-a întâmplat în cursa electorală din 2016
Statele Unite sunt o putere mondială şi orice schimbare politică la nivel intern influenţează lumea. Anul 2024 înseamnă alegeri prezidenţiale în America şi principalele partide îşi pregătesc deja candidaţii. Partidul Democrat va merge pentru încă un mandat cu actualul lider de la Casa Albă, Joe Biden. În cazul Partidul Republican sunt deja mai mulţi candidaţi care şi-au anunţat intenţia de înscriere în bătălia pentru cea mai puternică poziţie politică din lume: preşedinţia Statelor Unite ale Americii. Donald Trump nici nu concepe să nu fie din nou reprezentantul republicanilor pentru alegerile de la anul. Doar că între timp, în partid apar contracandidaţii şi bătălia internă pentru desemnarea candidatului final încă se duce. Steve Clemons este unul dintre cei mai experimentaţi jurnalişti politici din SUA, alături de care Cristina Cileacu a discutat, pentru Pașaport diplomatic, despre cum arată începutul unei campanii electorale esenţiale pentru democraţiile mondiale.
Cristina Cileacu: Steve Clemons, editor general la Semafor.com, bun venit la Pașaport diplomatic.
Steve Clemons: Mă bucur să fiu aici.
Cristina Cileacu: Steve, Statele Unite vor avea un an de alegeri și știm deja că Partidul Democrat va candida cu actualul președinte, Joe Biden. Dar în cazul Partidului Republican, se pare că Donald Trump este greu să fie învins pentru poziția de candidat unic. Crezi că Trump va fi nominalizat din nou de Partidul Republican pentru a candida la președinție?
Steve Clemons, jurnalist: Dacă cursa GOP (n.r. Comitetul Naţional Republican) ar fi decisă mâine, Donald Trump ar câștiga. Dar, ce am învăţat după ce am văzut-o pe Hillary Clinton pierzând un avans de 35 de puncte față de Barack Obama în alegerile primare democrate, m-a învățat să fiu modest în predicțiile mele. Dar, știi, chiar acum, așa cum arată lucrurile, avem o repetare a ceea ce s-a întâmplat în cursa electorală din 2016, când au fost atât de mulți candidați împotriva lui Donald Trump care s-au cam diluat reciproc. Și așa a apărut tabăra Trump și apoi a fost tabăra anti-Trump. Și sunt o mulțime de oameni în tabăra anti-Trump, dar Trump a continuat să-i învingă. Acum vedem din ce în ce mai mulți oameni intrând în cursa internă a partidului Republican. Dar de data aceasta este puțin diferit, pentru că sunt potențiale proceduri judiciare majore care evoluează, care l-ar putea pune pe Donald Trump pe un teritoriu foarte neobișnuit, dacă ar apărea condamnări sau acuzații cu privire la intervenţia în procesul electoral sau gestionarea secretelor de securitate națională de vârf. Și în această situație, pur și simplu nu știm cum va reacționa Partidul Republican: vor ignora situaţia sau vor spune nu putem câștiga președinția cu Donald Trump, chiar dacă baza republicană îl dorește. Deci, cred că suntem pe un teritoriu foarte neobișnuit și este greu de prezis. Dar dacă alegerile ar avea loc curând, Donald Trump câștigă, iar acum toată opoziția pe care o are se diluează reciproc și el beneficiază de asta.
Mulţi americani încă îl doresc pe Trump
Cristina Cileacu: Dar cum se face că Donald Trump, indiferent de ce face, bine sau rău, cumva lucrurile se dovedesc a fi în favoarea lui? Cui îi este frică de Donald Trump, în cele din urmă, pentru că într-un fel păstrează acelaşi nivel de popularitate.
Steve Clemons: Donald Trump înțelege ceva ce fac mulți actori, și anume dacă națiunea vorbește despre tine, indiferent dacă de bine sau rău, tu contezi. Și pentru asta este nevoie de multă convingere, este nevoie de multă coloană vertebrală. Donald Trump nu își face griji cu privire la consecvența opiniilor sale, controversele în care este implicat, chiar nu se îngrijorează atât timp cât numele său este scris corect şi el este în ceea ce numim deasupra locului unde se pliază ziarul, pe prima pagină. Se uită la sine ca fiind acolo și cred că apelează la americanii pe îi simte că urăsc Washingtonul, care simt că Washingtonul este împotriva intereselor lor, se simt înjosiți și lăsați în urmă. Și cumva combinația dintre celebritatea lui Donald Trump, amintiteşte-ţi, el a fost un star de televiziune, caracterul său dezagreabil, naționalismul său și lipsa sa de respect, felul în care face lucrurile în moduri ciudate prinde la un grup mare de alegători, care nu au mai văzut pe nimeni ca el în politica americană până acum. Și astfel obține aproximativ 30% din voturi. Nu este o majoritate, dar este o bază de aproape 30% și este solidă.
Puterea din spatele preşedintelui SUA
Cristina Cileacu: Pe de altă parte, dacă ne uităm la Joe Biden, orice ar face, bine sau rău, în mare parte singurul sau primul lucru pe care îl auzim despre Joe Biden este că este bătrân și restul pare să nu conteze atât de mult. Ai multă experiență ca editor politic, ce contează pentru un președinte, vârsta sau experiența?
Steve Clemons: Ei bine, ambele contează. Adică, nu este doar o chestiune de vârstă, apare întrebarea dacă vârsta afectează capacitatea cuiva de a conduce țara, de a lua decizii cheie. Și, știi, în prezent cred că sunt mulți oameni, chiar și prieteni ai lui Joe Biden, care sunt îngrijorați că nu are aceeași rezistență, aceeași forță pe care o avea. Și cred că asta ridică întrebări. Dar, am o viziune diferită asupra președinției. Cred că facem o greșeală uneori uitându-ne doar la individ. Președințiile sunt francize de oameni. Și întrebarea este dacă el sau ea este înconjurat de expertiză, talent și competență și viziune în așa fel încât preşedinţia să fie convingătoare și comparpm aceste francize între ele. Dacă faci asta, schimbă modul în care cred că unii oameni privesc franciza Trump față de franciza Biden. Acum, problema cu Joe Biden este că are 80 de ani acum, așa că va fi cel mai în vârstă președinte care va candida vreodată pentru președinţie. Donald Trump are 76 de ani, deci este cu doar patru ani mai mic, nu este chiar un tinerel. Dar când te uiți vizual la ei, Donald Trump pare să "alerge prin curte" ca nebunul, are multă energie, Joe Biden pare să fie mai rezervat și cred că acest lucru provoacă anumite îndoieli în mintea oamenilor, care altfel ar vrea să-l susțină mai ferm pe Joe, nu se poate scăpa de asta. Și acest lucru concentrează atenția asupra cine este secundul candidatului. Acum, acesta este vicepreședintele Kamala Harris și vreau să fiu direct: Kamala Harris nu este cea mai populară persoană din cercul conducerii democratice. Ea este prima femeie vicepreședinte,este prima femeie de culoare, dar sunt multe îndoieli asupra capacităţii ei de a conduce. Și oamenii o privesc ca fiind la o distanţă de o bătaie fragilă de inimă faţă de președinție. Iar acest lucru a creat multă anxietate în cercurile Partidului Democrat.
Preşedintele are nevoie de un secund puternic
Cristina Cileacu: Dar ce s-a întâmplat cu Kamala Harris, pentru că, așa cum ați spus, când a devenit primul vicepreședinte femeie, au fost multe speranțe pentru munca ei, dar a dispărut aproape imediat după investitura lui Joe Biden. Ce este acest caz, cum îl putem explica?
Steve Clemons: Consilierii ei și oamenii despre care am vorbit dau vina pe Casa Albă a lui Biden pentru că a ținut-o într-o "cutie" și a împiedicat-o să crească și să poată reuși. Dar am văzut anumite lucruri, cum ar fi problema frontierei de sud (n.r. cu Mexic) sau, încercarea de a găsi modalități de a crea investiții în anumite țări din America Centrală, pentru a elimina presiunea de la granița noastră de sud, sau dacă analizez alte probleme economice mai largi, în care ea a primit acele portofolii și îmi amintește de Joe Biden când a fost vicepreşedinte pentru Barack Obama. Joe Biden a primit niște sarcini foarte grele de la Barack Obama, dar a produs în continuare ceea ce eu numesc limonadă din lămâi. S-a descurcat bine cu ele și a produs câteva rezultate bune. Până acum, oamenii nu au văzut-o pe Kamala Harris producând rezultate bune sau chiar rezultate medii din niciunul dintre portofoliile pe care Kamala Harris le-a primit de la președinte. Și asta a provocat îndoieli reale legate de ea. Ea pare să fi ratat acele sarcini, nu le-a îndeplinit și s-a îndepărtat de ele. Așa că arată ca și cum ar fi unul dintre vicepreşedinţii cu cel mai puţin succes, din istoria modernă americană. Și asta este o problemă.
Coşul zilnic, temă de campanie şi în SUA
Cristina Cileacu: Dacă ne uităm la alegerile de anul viitor, desigur, inflația este o problemă importantă și în SUA. Cât va conta pentru alegeri? Acum, oamenii sunt supărați și în Statele Unite din cauza prețurilor ridicate, care continuă să crească.
Steve Clemons: Cred că este o problemă mare. Cred că inflația este o problemă, dar și fragilitatea, sentimentul de fragilitate al economiei. În prezent, Statele Unite au un șomaj foarte, foarte scăzut. Deci oamenii muncesc, dar totuși sunt îngrijorați de viitor, sunt îngrijorați de creșterea prețurilor, şi sunt, de asemenea, îngrijorați că America ar putea intra într-o recesiune. La momentul discuției noastre, vedem, de asemenea, o dezbatere care poate fi rezolvată până când se va difuza interviul, despre plafonul datoriei de stat. Și dacă ar exista o neplată a datoriei guvernamentale americane, asta ar înrăutăți totul. Și astfel, chiar dacă există circumstanțe economice destul de bune, cu nivelul șomajului și nivelul investițiilor, proiectul de lege privind infrastructura adoptat de Joe Biden, lucruri precum Legea CHIPS (n.r. investiţii în producţia de cipuri), practic o mulțime de legislație privind reinventarea, cheltuielile și investițiile în America. Americanii par să nu știe acest lucru. Și sunt mai îngrijorați de economia mesei de bucătărie, adică, cât costă carnea, untul de arahide, laptele și ouăle? Și cred că preocuparea va continua să existe. Și dacă Statele Unite intră în recesiune, este probabil să fie ceva ce vedem și în întreaga lume. Deci, acum, lumea dificultăți în a face față consecințelor economiei COVID și încearcă să îndrepte "corabia" în direcţia corectă, fără a destabiliza încrederea Americii în viitor, pentru că asta este cu adevărat despre încredere în viitor. În prezent este o oscilație în acest sens și asta va afecta situația politică anul viitor.
Regimul armelor, o dispută continuă
Cristina Cileacu: O altă chestiune importantă în Statele Unite este dreptul de a avea o armă, care aparent este dreptul de a ucide la discreţie, în special în școli și centre comerciale. Crezi că cineva poate rezolva vreodată această problemă în Statele Unite?
Steve Clemons: Este o întrebare amplă. Va fi greu. Vedem o abordare tip peticeală. Deci, nu cred că americanii au dreptul să aibă arme de război în posesia lor. Nu cred că în Constituție spune că poți avea un tanc care aruncă în aer oameni. Nu poți avea o pușcă de asalt și să ataci oameni. Acum, puștile de asalt sunt permise în multe părți ale țării. Ce îmi dă un pic de speranță este un caz interesant în Illinois, acest stat, Illinois, s-a mişcat în direcţia interdicţiei pentru puștile de asalt, a mers la Curtea Supremă a Statelor Unite, care este acum dominată de judecători conservatori și aceştia nu au mişcat interdicția puștilor de asalt în Illinois. În același timp, sunt în locuri precum Tennessee mișcări pentru a le da oamenilor și mai multe drepturi de a folosi arme, pentru a permite tuturor adulţilor să poarte arme încărcate (n.r. acum se face cu permis). Avem un fel de mozaic în Statele Unite cu privire la drepturile armelor. Și cred că acum vom vedea că unele state încep să ducă mai departe aceste interdicții asupra armelor de război, unde vorbim despre acţiune rapidă, încărcătoare cu muniție de acțiune care poate ucide un număr mare de oameni într-o perioadă foarte scurtă de timp, față de alte state, precum Texas, unde vedem tragedie după tragedie după tragedie. Nu-mi place să spun asta, dar ceea ce nu funcționează este că vedem că suntem acum în Statele Unite, în momentul în care noi doi vorbim, sunt peste 400 de crime în masă, ceea ce înseamnă că peste patru persoane au murit într-o astfel de acţiune criminală. Deci, aceasta este o problemă reală. În acest moment nu pare că răspundem la tragedii. Și îmi pare rău să spun asta, dar cred că va fi nevoie fie de o tragedie care este dincolo de orice ne putem imagina, fie va fi nevoie de o legislație inteligentă. Este un proces real pentru a crea răspundere și responsabilitate în moduri noi, pe care Constituția le va permite să continue.
Viitorul Ucrainei legat de SUA
Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre armele de război, avem un război în Europa și Statele Unite cu administraţia lui Joe Biden susțin Ucraina în acest război pe care Rusia l-a început ilegal. Crezi că dacă America va avea o schimbare la nivelul președinției, acest sprijin va rămâne?
Steve Clemons: Cred că se va eroda puțin. Cred că Joe Biden și echipa sa au susținut ferm Ucraina, atât cu arme, deși nu le-au dat tot ce și-au dorit, dar au dat multe, de asemenea, cu un sprijin financiar major. Și cred că acest lucru va continua atât timp cât administrația rămâne. Republicanii, în general, din Congres rămân susținători ai Ucrainei. Dar dacă va fi o schimbare la conducere, cu un președinte mai populist, atunci acest lucru va pune presiune asupra acestor chestiuni, pentru că este o îngrijorare crescută că acesta va deveni un război permanent, care va deveni ceva care continuă să se dezvolte, iar acum Statele Unite se luptă cu ele însele pentru cheltuieli și investiții. Și va fi un cor tot mai mare de oameni, atât de dreapta, cât și de stânga, de ambele părți, sincer, care nu văd aceste tipuri de războaie ca ceva în care ar trebui să se angajeze americanii și le văd ca distrageri de la interesele de bază ale Americii. Este un dezacord puternic în privinţa asta. Ar fi naiv să credem că nu este presiune asupra sprijinului Americii pentru Ucraina.
Ideile populiste aduc doar deservicii
Cristina Cileacu: O idee care este răspândită de Viktor Orban, liderul ungar, este faptul că ajutorul pentru Ucraina ar trebui oprit, şi în schimb, ca să avem pace în Europa, Rusia şi SUA trebuie să fie la masa negocierilor. Este cazul să se întâmple asta?
Steve Clemons: Viktor Orban este întotdeauna interesant în privinţa adevăratelor sale sentimente. Știi, e complicat.
Cristina Cileacu: Sentimentele sale sunt, în mare parte, în Rusia.
Steve Clemons: Da, el sentimentele sale sunt, în mare parte, în Rusia și el este un aliat NATO. Este un drum complicat cu Viktor Orban. Cred că Viktor Orban nu este un jucător neutru. Nu prea respect și nu ascult vocea lui în aceste chestiuni, îl privesc ca pe un compromis. El este un autocrat autoritar și mă îngrijorează viitorul Ungariei. Şi dacă aş fi european aş pune sub semnul întrebării rolul Ungariei în NATO. Dar acestea fiind spuse, dacă Viktor Orban nu poate să facă un pas în spate și să vadă ce înseamnă pentru el invazia unei graniţe teritoriale suverane, precum Ucraina, cum se uită la propria sa graniţă teritorială suverană, în Ungaria? Cred că aceasta ar fi întrebarea despre care Viktor Orban ar trebui să discute cu cetăţenii săi. Acestea fiind spuse, cred că, în linii mari, viitorul Ucrainei va fi unul complicat. Ucraina, sunt de acord cu oamenii, trebuie să decidă ce este dispusă să accepte și să nu accepte legat de un potențial sfârșit negociat al acestui conflict oribil, în care sute de mii de oameni au murit, iar alții trec prin suferinţă din aceeaşi cauză. Dar cred că în această situație, ca să un avem un război pentru totdeauna, ambele părți vor trebui să ajungă la asta. Și acum, având în vedere faptul că Statele Unite și alți aliați din Europa au investit atât de mult în acest lucru, practic cred că este foarte important ca Ucraina să nu fie lăsată singură în negocieri, să aibă putere, bani și sprijin și angajament în spatele ei, astfel încât Rusia să nu privească Ucraina ca fiind lăsată singură la aceste negocieri. În acest sens, nu mă deranjează că SUA sunt implicate în asta, dar Viktor Orban nu ar trebui să fie arhitectul unei înțelegeri.
Cristina Cileacu: Cu siguranță.
Cui serveşte ambiguitatea strategică
Cristina Cileacu: Cel mai rău scenariu pentru planetă este să vedem China mișcându-se spre Taiwan. Ce se va întâmpla atunci cu atenția Statelor Unite? Se va concentra în continuare asupra războiului din Ucraina sau se va îndrepta complet spre zona indo-pacifică?
Steve Clemons: Taiwanul este important în lume. Contribuie cu semiconductori majori, este o democrație, este o națiune mică, noi recunoaștem China. Cred că este important să oferim Taiwanului mijloacele necesare pentru a se apăra și pentru costul mare al cazului în care China încearcă să invadeze. Aceasta este una dintre dezbaterile actuale, dacă Taiwanul are capacitatea să descurajeze China, ca să nu fie invadat. Problema pe care cred că trebuie să o amintim este că stabilitatea Taiwanului, de mai multe decenii, depinde de ambiguitatea strategică dintre China și Statele Unite. Și se pare că este o grabă să se pună capăt ambiguității. Nu este nicio îndoială că Statele Unite și China vor fi în război, dacă Statele Unite ar recunoaște Taiwanul, asta ar termina această ambiguitate, este ceva ce ştim în mod explicit va duce la război. Iar acest război ar putea fi incredibil. Prin urmare, nu sunt printre cei care susțin încetarea ambiguității strategice a Taiwanului. Nu cred că poporul taiwanez dorește ca ambiguitatea lor să se încheie, deoarece ar însemna riscuri incredibile pentru ei, pe care legislatorii republicani și alții, și chiar unii democrați încearcă să le impună din diverse motive Taiwanului. Este o diversitate de păreri şi perspective în această privinţă, dar, practic, avem întrebări despre înarmarea Taiwanului, nu sunt de acord cu mişcările care crea următorul război mondial în Asia, în Taiwan. Cred că ar fi incredibil de nesăbuit, ar crea o degradare globală. China este cel mai mare partener comercial al Statelor Unite din lume. Trebuie să diminuăm riscul relației atunci când vine vorba de inteligenţă artificială, computere cuantice și alte domenii tehnologice, în care SUA și Occidentul sunt fie la paritate, fie în spatele Chinei, trebuie să investească în aceste domenii și să fie mai inteligente în ceea ce privește viitorul nostru economic. Dar planificarea unui alt război cinetic fierbinte în Asia cred că este o nebunie.
Cristina Cileacu: Steve Clemons, editor general Semafor.com, mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.
Steve Clemons: A fost plăcerea mea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
