Procurorii nu știu nici acum cum a intrat în posesia cianurii Slobodan Praljak, criminalul de război care s-a sinucis în sala de judecată

Pe 29 noiembrie 2017, Slobodan Praljak, fost comandant al trupelor croate bosniace, i-a șocat pe judecătorii de la Haga, sinucigându-se cu cianură la pronunțarea verdictului în procesul pentru crime de război în care era judecat. La aproape un an distanță de la incident, investigatorii încă nu pot stabili cum a intrat fostul lider militar în posesia sticlei cu otravă.

Procurorii de la Haga au finalizat ancheta desfășurată după sinuciderea lui Slobodan Praljak. Însă felul în care sticla cu cianură de potasiu a ajuns în posesia fostului comandant, aflat atunci în detenția Tribunalului Internațional pentru fosta Iugoslavie, rămâne în continuare un mister, au anunțat reprezentanții Mecanismului Internațional Rezidual al ONU pentru Tribunalele Penale, transmite Balkan Insight.

Investigația procurorilor olandezi a căutat să stabilească dacă Praljak a avut un complice care i-a oferit „asistență la sinucidere”. Numai că furnizorul de cianură ar fi fost greu de judecat, deoarece în legislația olandeză aceasta nu este considerată o substanță interzisă, menționează sursa citată.

„Martorii au fost interogați, au fost vizionate materiale video, au fost verificate camerele de supraveghere, încăperile prin care Praljak a trecut și multe alte posibile indicii. Cu toate acestea, nu am găsit nimic concludent în legătură cu modul în care Praljak a primit otrava”, se menționează în raportul procurorilor.

„Înregistrările video din sala de judecată nu arată de unde a luat acel flacon. Înainte de pronunțarea verdictului, Praljak a trecut prin două încăperi fără camere de supraveghere, toaleta” și holul de legătură dintre celula sa și sala de judecată. „Nici în acele încăperi nu am găsit apoi nimic important”, subliniază procurorii.

„Onorată instanţă, Slobodan Praljak nu este un criminal de război şi accept verdictul dumneavoastră cu un profund dezgust”, au fost ultimele cuvinte ale lui Praljak înainte de a consuma otrava.

Epurare etnică

Slobodan Praljak fusese condamnat la 20 de ani de închisoare pentru pentru rolul său în epurarea etnică a musulmanilor din fosta Iugoslavie, între 1993 și 1994. Praljak era acuzat că, din postura de comandant militar senior, a ordonat direct masacrul populației bosniace de religie musulmană în aproximativ 30 de localități din Bosnia și Herțegovina. 

De asemenea, Praljak mai era acuzat și de coordonarea operațiunii de bombardare a podului vechi din Mostar, construit în secolul XVI-lea, în noiembrie 1993. 

Construirea podului medieval din Mostar - Stari Most -, numit „Bătrânul”, care traversează râul Neretva, a început în 1557, la ordinul lui Suleiman Magnificul, și a durat mai mult de un deceniu. La sfârșitul războiului croato-bosniac, mai multe organizaţii internaţionale, printre care UNESCO, Banca Mondială, World Monuments Fund şi Aga Khan Trust, au propus şi realizat recontructia podului, care avea să fie finalizată în 2004. Podul a fost reconstruit după planul original, cu piatra locală numită tenelija. În 2005, The World Heritage Committee a înscris zona podului vechi din Mostar în lista patrimoniului mondial UNESCO. 

Slobodan Praljak a servit ca general în armata croată și în Consiliul de Apărare al Republicii Croate Herțeg-Bosnia, o entitate nerecunoscută din Bosnia și Herțegovina care a existat între 1991 și 1994. Entitatea a fost înființată cu scopul de a rupe din teritoriul Bosniei și Herțegovinei și de a se uni apoi cu Croația.