O fostă secretară care a lucrat pentru comandantul unui lagăr de concentrare nazist a fost condamnată pentru complicitate la asasinarea a peste 10.505 de persoane.
Irmgard Furchner, în vârstă de 97 de ani, a fost angajată în adolescență ca dactilografă la Stutthof și a lucrat acolo între 1943 și 1945. Furchner, una dintre puținele femei judecate pentru crime naziste, a primit o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare, potrivit BBC.
Deși era o angajată civilă, judecătorul a concluzionat că era pe deplin conștientă de ceea ce se întâmpla în tabără.
Se crede că aproximativ 65.000 de oameni au murit în condiții îngrozitoare la Stutthof, inclusiv prizonieri evrei, polonezi neevrei și soldați sovietici luați prizonieri. Întrucât Furchner avea 18 sau 19 ani la acea vreme, a fost judecată într-un tribunal special pentru minori.
La Stutthof, lagăr situat în apropierea orașului polonez Gdansk, au fost aplicate mai multe metode pentru a ucide deținuții și mii au murit în camerele de gazare de acolo în iunie 1944. Tribunalul Itzenhoe, din nordul Germaniei, a auzit poveștile de la supraviețuitorii lagărului, unii dintre ei murind în timpul procesului.
Când procesul a început, în septembrie 2021, Irmgard Furchner a fugit din căminul de bătrâni în care era cazată și a fost găsită de poliție pe o stradă din Hamburg.
Comandantul de la Stutthof, Paul-Werner Hoppe, a fost condamnat la închisoare în 1955 pentru complicitate la crimă și a fost eliberat cinci ani mai târziu.
O serie de procese penale au avut loc în Germania din 2011, după ce condamnarea fostului gardian nazist John Demjanjuk a creat precedentul potrivit căruia a fi gardian era o dovadă suficientă pentru a proba complicitatea.
Această hotărâre a însemnat, de asemenea, că angajata civilă Furchner putea fi judecată, deoarece a lucrat direct cu comandantul lagărului, ocupându-se de corespondență și evidența deținuților din Stutthof.
Fosta dactilografă a vorbit prima dată la 40 de zile după începerea procesului, spunând în instanță „îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat”. „Regret că am fost la Stutthof atunci – asta este tot ce pot spune”, a declarat ea.
Avocații ei au susținut că ar trebui să fie achitată pentru că existau îndoieli legate de ceea ce știa ea, întrucât era doar una dintre dactilografele de la biroul lui Hoppe.
Istoricul Stefan Hördler a jucat un rol cheie în proces, însoțind doi judecători la locul lagărului. După vizită a fost foarte clar că Furchner a putut să vadă din biroul comandantului ce se întâmpla în tabără.
Istoricul a spus în proces că 27 de transporturi cu 48.000 de oameni au ajuns la Stutthof între iunie și octombrie 1944, după ce naziștii au decis să extindă lagărul și să accelereze uciderile în masă cu ajutorul gazului Zyklon B.
Hördler a descris biroul lui Hoppe drept „creierul” pentru tot ce s-a întâmplat la Stutthof.
Josef Salomonovic, supraviețuitor al lagărului, care a depus mărturie în proces, avea doar șase ani când tatăl său a fost împușcat la Stutthof, în septembrie 1944. „Este vinovată indirect”, le-a spus el reporterilor la tribunal, în decembrie anul trecut, „chiar dacă a stat în birou și a pus ștampila pe certificatul de deces al tatălui meu”.
Un alt supraviețuitor, Manfred Goldberg, a spus că pedeapsa cu suspendare „e o greșeală”. „Nimeni nu ar trimite un bătrân de 97 de ani la închisoare, dar sentința ar trebui să reflecte gravitatea faptelor”, a spus el.
„Dacă un hoț este condamnat la doi ani, cum se poate ca cineva găsit vinovat pentru complicitate la 10.000 de crime să primească aceeași pedeapsă?”
Procesul lui Furchner ar putea fi ultimul din Germania pentru crime naziste, deși câteva cazuri însă sunt investigate.
Editor : D.C.
