Foto „Nu mi-am putut plânge copiii”. Povestea jurnalistului palestinian care a ales să rămână pe front după o pierdere devastatoare

După ce și-a pierdut soția și trei copii în timpul bombardamentelor din Gaza, jurnalistul Wael al-Dahdouh a rămas pe front și a continuat să raporteze tragediile, devenind un simbol al suferinței poporului palestinian. „Nu mă cunoști. Mi-am pierdut întreaga familie, dar în onoarea ta și în solidaritate cu tine, voi rezista”, relatează The Guardian.

La începutul războiului, Wael al-Dahdouh, reporter al postului de televiziune Al Jazeera, transmitea în direct de pe acoperisul unei clădiri, vorbind despre atacurile aeriene din acea zi.

„Va fi o noapte sângeroasă”, a spus jurnalistul în vârstă de 54 de ani, în timp ce bubuiturile exploziilor răsunau în fundal.

La un moment dat, nepotul lui Dahdouh, producător în cadrul postului de televiziune, a răspuns la telefon chiar în timpul transmisiunii directe.

„Era fiica ta, este în spital. Au atacat locul unde se află familia ta”, a spus nepotul jurnalistului, chiar înainte ca transmisiunea să fie întreruptă. Dahdouh a plecat imediat în tabăra Nuseirat, refugiul din Fâșia Gaza unde se adăpostiseră soția și copiii săi. 

Când a ajuns acolo, jurnalistul a găsit „o scenă desprinsă din filmele de groază”: oamenii săpau cu mâinile printre dărâmături și strigau numele celor dragi, în timp ce foloseau lanternele telefoanelor pentru a găsi victimele. Acolo, Dahdouh l-a găsit pe Adam, nepotul său în vârstă de numai 18 luni, îngropat sub ruine.

Dahdouh și-a luat nepotul și a fugit cu el în brațe până la cel mai apropiat spital, apoi a continuat căutările, în speranța că își va găsi restul familiei, în viață.

Șase dintre copiii săi au fost localizați, alături de alte rude ale bărbatului, unii în siguranță, iar alții răniți, dar în viață. Cu toate acestea, soția lui Dahdouh și doi dintre copiii săi în vârstă de 15 și 7 ani, erau încă dispăruți. 

Trecuseră mai puțin de trei săptămâni de la începutul războiului, dar victimele estimate includeau deja mii de copii, în timp ce problemele cu care se confruntau reporterii din Gaza deveneau din ce în ce mai evidente.

Imaginile apărute în mediul online îl surprind pe Dahdouh, îmbrăcat într-o jachetă, pe care este gravat cuvântul „presă”.

După ce Israelul a blocat intrarea presei internaționale, Wael al-Dahdouh „a acoperit războiul pe care o lume întreagă îl urmărea”. Însă slujba nu i-a oferit nicio protecție împotriva atacului iminent. 

Acțiunile sale l-au făcut apoi să devină emblema nu doar a bilanțului războiului, ci și a tenacității în fața unei pierderi insondabile. În după-amiaza zilei de 26 octombrie, camerele l-au urmărit în timp ce conducea rugăciunea de înmormântare pentru familia lui.

Câteva ore mai târziu, după mai multe încercări ale colegilor săi de a-l descuraja, Dahdouh a revenit în fața camerelor, declarând că întoarcerea reprezintă o „datorie în astfel de circumstanțe istorice și excepționale să ne continuăm activitatea cu profesionalism și transparență, în ciuda tuturor tragediilor”. 

„În onoarea ta, voi rezista”

Dahdouh a început să primească apeluri de la străini care îl încurajau.

„Nu mă cunoști”, i-a spus un străin, adăugând „mi-am pierdut toți copiii și întreaga familie, dar în onoarea ta și în solidaritate cu tine, voi rezista”.

La data de 15 decembrie 2023, Dahdouh se afla în Khan Yunis, în sudul Fâșiei Gaza, în urma unui atac aerian asupra unei clădiri de școală. Acolo, în timp ce mergea la mașină, o dronă a lovit și jurnalistul a fost dus la spital. Înainte de a-și pierde cunoștința, bărbatul povestește că era convins că venise timpul să moară, la șapte săptămâni după ce membrii familiei sale au fost uciși.

El a supraviețuit, însă colegul său, Abu Daqqa, a fost ucis, fiind primul jurnalist Al Jazeera asasinat în Gaza de la începutul războiului.

„O pierdere de neimaginat, nu o dată, ci de două ori”

Hamza, fiul cel mare al lui Dahdouh, un jurnalist care a învățat meserie de la tatăl său, a fost ucis pe 7 ianuarie, în urma unei explozii la mașina în care acesta se afla.

Secretarul de stat al SUA Antony Blinken, a descris tragedia drept o „pierdere de neimaginat”. Ca părinte, nu putea „concepe să-și imagineze groaza” pe care o trăise Dahdouh, „nu o dată, ci acum de două ori”.

„Ești tot ce ne-a rămas”

În timpul ceremoniei de înmormântare a lui Hamza, fiica lui Dahdouh și-a strâns tatăl în brațe și l-a rugat să renunțe, fiindcă pierderile erau mult prea mari.

„Te rog, rămai cu noi”, a spus ea, adăugând „esti tot ce ne-a mai rămas”.

După multe rugăciuni, jurnalistul a simțit că este timpul să părăsească Gaza pentru a fi alături de familia sa. 

La data de 16 noiembrie, Wael al-Dahdouh a plecat spre Doha, iar munca sa a fost preluată de un jurnalist mai tânăr, Ismail al-Ghoul.

Dahdouh a luat legătura cu Ismail al-Ghoul, căruia i-a transmis că nimeni nu îl învinovățește dacă decide să înceteze munca și să caute adăpost împreună cu familia lui.

Al-Ghoul a refuzat, însă, iar câteva luni mai târziu, la data de 31 iulie, a fost ucis.

Comitetul pentru Protecţia Jurnaliştilor a declarat că, până la 24 octombrie, investigaţiile sale preliminare au arătat că cel puţin 128 de jurnalişti şi angajaţi media au fost ucişi de la începutul războiului din Gaza, aceasta fiind cea mai mortală perioadă pentru jurnalişti de când CPJ a început să colecteze date în 1992. Este vorba de 123 palestinieni, doi israelieni şi trei libanezi.