GALERIE FOTO. Tiraspol şi Tighina, azi. Cele mai mari oraşe dintr-o ţară care nu există
Economia Transnistriei are multe de oferit, dar se vede şi sabotată de problemele celorlalţi (criza economică de după 2009, restrângerea pieţei ruseşti după sancţiunile economice). Nu există prost-management la Tiraspol, ci numai rea-credinţă la Chişinău, Bucureşti, Bruxelles şi Washington. Şi nici legitimitate mai multă ca Transnistria nu ar putea să aibă, vreodată, un stat pe lumea asta. În mare, iată linia de forţă a mesajului pe care autorităţile separatiste îl transmit, iată ecoul pe care şi statul-sponsor, Federaţia Rusă, îl vrea diseminat.
Realitatea, însă, este mult mai dură decât ceea ce lasă oficialii de la Tiraspol să răzbată spre opinia publică internaţională. Pe scurt, dacă vreţi, realitatea e altfel.
Demografia e caracterizată de un declin accentuat, Transnistria pierzând, din 1989 până în prezent, aproape jumătate din populaţie (atenţie, folosim chiar cifrele furnizate de sovietici şi de separatişti).
Lipsiţi de perspective, oamenii au început să plece, semn că imunitatea la lozinci este pe curs ascendent. De voie, de nevoie.
Apoi, economia e caracterizată de deficienţe structurale, deficitul dintre importuri şi exporturi e uriaş, moneda nercunoscută şi accesul la finanţare externă inexistent. Raiul separatist nu e chiar Rai, deşi oficialii din această regiune recurg la instrumente tot mai moderne de PR pentru a cosmetiza realitatea.
Pentru situaţia dezastruoasă a Transnistriei, Iuri Ganin, preşedinte al aşa-zisei Camere de Comerţ şi Industrie de la Tiraspol, găseşte vinovaţi peste tot – la Banca Naţională a Moldovei, în Guvernul de la Chişinău, în Guvernul de la Kiev.
Probabil că are la fel de multă dreptate ca atunci când, la o întâlnire cu reprezentanţi ai presei române şi moldovene, descria instituţia pe care o conduce în următorii termeni: „Nu are finanţare de stat, nici subordonare faţă de Guvern. Cu toate acestea, se află în bune relaţii cu Guvernul, Preşedinţia, Sovietul Suprem”. După întâlnire, domnul Ganin a plecat la o şedinţă. La guvern.
Ceea ce rămâne, dincolo de statisticile oficiale, explicaţii dezincriminatoare şi poziţionări strategice, e viaţa de zi cu zi. Cu drumurile ei proaste, magazinele scumpe şi mohorâte, bulevardele goale, cultul personalităţii la tot pasul şi încremenirea în timp. În acea atmosferă profund sovietică, de care şi ruşii încercaseră, la un moment dat, să fugă.
Citiţi şi: CORESPONDENŢĂ din Transnistria. Conexiuni: Oamenii pleacă, armata rusă rămâne
CORESPONDENȚĂ. Cum au ajuns UE şi România "prioritare" la Tiraspol
*Proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
