CORESPONDENȚĂ. Cum au ajuns UE şi România "prioritare" la Tiraspol

Data actualizării: 04.04.2017 09:40 Data publicării: 31.03.2017 09:12

O mare vulnerabilitate a Chişinăului în raport cu Tiraspolul ar putea fi exploatată la maximum, susţin unii experţi moldoveni. Iar punctul lor de vedere, în esenţă bazat pe o schimbare a unghiului de abordare decât pe modificări ale reliefului geopolitic, este întărit chiar de modul în care descriu relaţia bilaterală unele voci din Transnistria.

"Agendele părţilor aflate în conflict şi ale actorilor internaţionali care sunt parte în negocieri nu sunt în întregime publice. Iar agenda de negociere a conflictului se schimbă frecvent". Astfel rezumă profesorul Eugen Străuțiu, de la Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, starea de fapt în ceea ce priveşte dosarul "Transnistria", ajuns deja la o vârstă îngrijorătoare - 25 de ani. "Acum trei ani, când am pornit proiectul, era o anumită agendă, acum e alta, s-au adăugat probleme noi sau au dispărut unele din punctele vechi", adaugă profesorul Străuțiu, referitor la programul de cercetare pe care îl coordonează, Laboratorul de Analiză a Conflictului Transnistrean.

Nu este însă singurul care găseşte în această dinamică unul dintre motivele solide pentru care conflictul nu şi-a găsit încă o rezolvare, dar trebuie adăugat că aici jocurile de culise orchestrate de Moscova, implicată masiv în acest conflict, au fost decisive. Şi s-au permanentizat.

"Dacă reducem conflictul la unul între Tiraspol şi Chişinău, excludem din start orice soluţie", subliniază și colonelul Ion Leahu, fost ofiţer al serviciului de informaţii al Republicii Moldova şi reprezentant, timp de 11 ani între 2002 şi 2013, al acestei instituţii în Comisia Unificată de Control (CUC).

"Ori Transnistria, ori Ucraina"

În prezent, colonelul Leahu se numără printre vocile care pledează pentru consolidarea poziţiei Republicii Moldova în negocierile din doarul transnistrean folosind că trambulină ceea ce a fost privit mai degrabă ca o vulnerabilitate decât ca un ascendent al Chişinăului în raport cu Tiraspolul: dependenţa de energia electrică produsă în teritoriul separatist, la centrala de la Cuciurgan. Potrivit datelor pe care le furnizează oficialii Camerei de Comerţ şi Industrie de la Tiraspol, anul trecut exporturile totale către Republica Modova s-au cifrat la 300 de milioane de dolari. Din ei, 200 de milioane au avut o singură sursă - energia electrică. "Republica Moldova a ratat demult ocazia de a investi în conectarea la linia de energie electrică din România", fapt care a împins lucrurile într-o direcţie nedorită, punctează col. Leahu.

Care sunt, aşadar, opţiunile?

"Posibilităţile Republicii Moldova sunt destul de limitate: ori Transnistria, ori Ucraina. Există liniile şi sunt corelate frecvenţele. În caz extraordinar, se poate efectua conexiunea şi la România, însă asta nu durează", continuă acesta. Dar, subliniază fostul ofiţer de informaţii, "în prezent alernativa este numai
Ucraina. Pragmatic, Moldova poate selecta Ucraina şi atunci Transnistria ar fi într-o situaţie complicată care, în opinia mea, ar crea condiţii pentru negocieri".

Este acest lucru posibil, având în vedere situaţia actuală din Ucraina? În ultimii trei ani, această ţară a pierdut o parte a teritoriului său, iar o altă porţiune se află în situaţie de război, totul în urma operaţiunilor militare conduse, la vedere sau subteran, de armata si serviciile secrete ruse. Potrivit experţilor în energie, este posibil. "Malul drept al Nistrului, aflat sub controlul autorităţilor de la Chişinău, importă circa 80% din necesităţile de energie electrică din regiunea separatistă. Totuşi, există ieşiri din situaţie, deoarece se poate importa şi din Ucraina, care a revenit pe piaţa exporturilor în 2016,
după ce acestea au fost sistate în noiembrie 2014 (Moldova şi Belarus)", explica Denis Cenuşă, de la think-tank-ul Expert Grup, într-un interviu acordat Digi24.ro.

Cu aceeaşi ocazie, Denis Cenuşă mai remarca faptul că elementul strategic, amintit acum şi de col. Leahu, nu trece neobservat dincolo de Nistru. "Livrările de energie electrică reprezintă una dintre puţinele surse sigure de venit, spre deosebire de alte industrii din regiune, care depind foarte mult de situaţia de pe pieţele de desfacere din UE, Ucraina şi desigur din Rusia. Prin urmare, Tiraspolul este interesat în prelungirea contractelor de livrare a energiei electrice către malul drept, chiar şi fără posibilitatea de a
monopoliza piaţa. Prin urmare, furnizorii din Ucraina şi proiectele de interconexiune pe sud şi eventual pe nord cu România sunt văzuţi la Tiraspol drept adversari", susţine analistul de la Expert Grup.

"Noul lider înțelege foarte bine problema"

Ecourile unei asemenea ipoteze de lucru par a fi cât se poate de limpezi. Veaceslav Popescul se recomandă "reprezentant al societăţii civile din Transnistria şi profesor de drept la Universitatea de Stat
din Tirapol". În trecut, a ocupat funcţii importante în administraţia separatistă. Veaceslav Popescul a fost adjunct al ministrului Educaţiei, între 2007 şi 2011, respectiv consilier al primarului din capitală, între anii 2013 şi 2016. Se arată interesat de percepţia care există în România privitor la Transnistria şi trădează o umbră de nelămurire atunci când i se spune că la Bucureşti ar fi totuşi nenatural ca discuţiile pe marginea acestui subiect să fie purtate fără o minimă contextualizare; care, inevitabil, trimite la războiul separatist şi interesele Rusiei în regiune.

De altfel, chiar domnia sa operează cu instrumentele specifice plasării situaţiilor de fapt într-un conext mai larg. De exemplu, susţine că relaţia Transnistriei cu România şi Uniunea Europeană "este prioritară" pentru decidenţii de la Tiraspol, dar din următorul unghi: cea mai mare parte a exporturilor teritoriului separatist pleacă în această direcţie plus Republica Moldova. Însumat, cam două treimi. Între timp, piaţa rusă absoarbe în jur de 10 procente.

Cifrele sunt confirmate şi de preşedintele Camerei de Comerţ şi Industie a Transnistriei, Iuri Ganin. Fost ministru al Indutriei în aşa-zisul guvern de la Tiraspol, acesta mai arată că, în 2016, volumul exporturilor s-a cifrat la 700 de milioane de dolari, în timp ce importurile s-au ridicat la circa un miliard de dolari. Un deficit de 300 de milioane de dolari, după cum se vede, şi o situaţie economică pe care oficialul de la Tiraspol o descrie drept descendentă. Motivele, în opinia sa, nu ţin de proasta gestiune a autorităţilor de peste Nistru, ci de factori independenţi de voinţa şi capacităţile separatiştilor: criza mondială de după 2009 şi situaţia generată de conflictul din Ucraina, cu un Kiev mai rece cu Tiraspolul şi o piaţă rusă care s-a restrâns pe fondul sancţiunilor internaţionale şi a devalorizării rublei.

Balanţa Occident-Rusia ar fi așadar dezechilibrată şi, din semnalele existente, rezultă că ar genera o stare de nelinişte în rândul liderilor administraţiei transnistrene.

În linii mari, acest lucru derivă nu doar din simpla consultare a cifrelor, ci şi din cele adăugate de Veaceslav Popescul: "Noul lider (Vadim Krasnoselski - n.r.) înţelege foarte bine problema şi face tot
posibilul de a majora volumul comerţului cu Rusia". Iar "energia electrică este produsul de export de bază", după cum subliniază fostul oficial de la Tiraspol.

Cum interferează o situaţie precum cea a exporturilor de energie electrică în Republica Moldova cu dosarul soluţionării conflictului transnistrean?

"Foarte mult depinde de relaţiile dintre Chişinău şi Kiev. Colaborarea, în principiu, dintre cele două capitale duce la înrăutăţirea relaţiei dintre Chişinău şi Tiraspol", susţine Veaceslav Popescul, care în cele din urmă adaugă: "Un eveniment foarte important pentru Transnistria, ca entitate economică, este
decizia de a încheia un contrat cu Republica Moldova pentru livrarea de energie electrică. Moldova poate încheia un astfel de contract cu Transnistria sau cu Ucraina". Se observă, astfel, că înţelegerea situaţiei este consonantă cu cea prezentată de experţii citaţi mai sus, col. Ion Leahu şi analistul Denis Cenuşă.

Contractul-cheie

L-am întrebat pe Veaceslav Popescul care ar fi, totuşi, consecinţele pierderii de către Transnistria a contractului de furnizare a energiei electrice produsă în centrala de la Cuciurgan? "Ar avea un impact negativ asupra Transnistriei, deoarece valuta, dolar sau leu moldovenesc, este foarte importantă. Moldova este un client prioritar, unicul pentru energia electrică".

Pentru a fi mai sugestiv, fostul oficial de la Tiraspol ia ca reper implicaţiile unui şoc mult mai mic decât cel presupus de o eventuală reorientare a Moldovei către Ucraina. "Când un asemenea contract a fost încheiat între Transnistria şi Republica Moldova, cursul de schimb a rămas stabil, în pofida schimbărilor din Rusia şi Ucraina. În anul în care contractul a fost încheiat la preţuri cu 30 de procente mai mici, dolarul a crescut în raport cu rubla transnistreană. Dacă nu se încheie un asemenea contract, se va deprecia mult moneda noatră faţă de dolar şi evident că se va reflecta asupra situaţiei bugetarilor. Va avea un impact negativ", explică Veaceslav Popescul.

Poate compensa Transnistria pierderea unicului său client, dacă asta s-a petrece acum, la anul sau peste doi ani? Din nou, Veaceslav Popescul: "Situaţia se va înrăutăţi şi se va intensifica emigrarea din Transnistria. Pe lângă asta, ar duce şi la mari reduceri în rândul administraţiei".

Unde s-au dus miliardele care compun datoria la Gazprom

Aşa cum remarca şi col. Leahu, a reduce conflictul respectiv la unul între Chişinău şi Tiraspol, înseamnă a pierde din vedere esenţialul. Moscova joacă aici rol de prim-solist. A făcut-o de la bun început, iar situaţia în sine a Transnistriei, o entitate nerecunoscută pe plan internaţional, este o ilustrare elocventă a
intereselor şi rolului decisiv al Kremlinului.

Transnistria se află practic în situaţia unui bolnav a cărui viaţă depinde de aparate. Odată deconectată, se instalează colapsul. Vânzarea energiei electrice în Republica Moldova este doar una dintre faţetele problemei existenţiale a teritoriului separatist.

Celelalte două ar putea fi considerate securitatea şi aprovizionarea cu gaze. În lipsa sprijinului politic oferit de administraţia de la Moscova şi a susţinerii militare "made în Russia", Transnistria ar fi total vulnerabilă, iar rolul pe care îl reclamă în disputa cu Republica Moldova s-ar dovedi şi disproporţionat, şi lipsit de temei.

Nu în ultimul rând, mai este chestiunea gazului. Acesta este livrat exclusiv de Gazprom şi, mai mult decât atât, de 25 de ani Transnistria nu plăteşte niciun cent pentru el. Asta nu înseamnă şi că datoria nu se contorizează. Se contorizează şi a ajuns la astronomica sumă de 6 miliarde de dolari, deci de peste șase ori PIB-ul teritoriului separatist.

Este limpede că Tiraspolul nu va avea niciodată banii, însă la fel de limpede este şi faptul că, deşi marfa a fost consumată de transnistreni, Gazprom şi Kremlinul privesc mai degrabă spre conturile Chişinăului.
Experţii din Republica Moldova au atras în repetate rânduri atenţia asupra complicaţiilor generate de această situaţie, în condiţiile unei lipse de transparență ce-i poate fi imputată Chișinăului, dar mai ales pentru că oficialii ruşi nu dau semne că fac într-adevăr distincţia între consumul din Transnistria şi consumul din Republica Moldova.

"Datoria colosală de 6 miliarde de dolari a Transnistriei către Gazprom reflectă faptul că în tot acest timp Transnistria a utilizat banii care trebuiau achitaţi Moscovei. Noi, în principiu, am plătit acei bani, pentru că tariful întotodeauna a fost triplu, dacă nu de patru ori mai mare pentru Chişinău decât pentru Transnistria. Moscova ar putea să ne şantajeze cu aceste 6 miliarde şi, în plus, poate în orice clipă să închidă robinetul la gaz. Noi nu ne-am grăbit să facem gazoductul Iaşi-Chişinău şi iarăşi suntem în situaţia de a fi şantajabili", rezumă situaţia col. Ion Leahu.

Despre prelungirea gazoductului Iaşi-Ungeni spre Chişinău, ambasadorul României în Republica Moldova, Daniel Ioniţă, spunea recent că avansează. "Se lucrează la elaborarea proiectului tehnic şi după ce va fi finalizat, să sperăm că în următoarele două luni, se va trece la etapă de construcţie a acestui gazoduct, cu obiectivul asumat de ambele părţi că gazoductul să poată fi pe deplin funcţional spre sfârşitul anului viitor", declara diplomatul român, într-un interviu acordat
Digi24.ro.

Totuşi, după Chişinău şi Bucureşti, cum se vede de la Tiraspol situaţia datoriei enorme către Gazprom? "Aceşti bani n-au ieşit din Transnistria, rămân în Transnistria, iar asta reprezintă o şansă de a supravieţui", spune Veaceslav Popescul.

Ce înseamnă acest lucru, potrivit domniei ale? "Administraţia locală percepe taxele pentru gaz, dar nu este luat ca datorie faţă de Moscova, banii sunt cheltuiţi pentru necesităţile interne ale
Transnistriei".

L-am întrebat, în aceste condiţii, cine ar trebui să achite datoria - Republica Moldova sau Transnistria? "Funcţionari înalţi de la Gazprom vizitează frecvent Transnistria şi Republica Moldova, dar în cele din urmă este datoria Republicii Moldova. Evident că mass-media şi opinia publică manifestă nemulţumire faţă de acest fapt, Moldova încearcă să facă o distincţie între datoria Transnistriei şi cea a Republicii Moldova, dar la moment rămâne doar Republica Moldova ca parte care datorează banii. Aceşti bani în contul acestei datorii permit să funcţioneze organele statale ale Transnistriei", continuă Veaceslav Popescul.

Având în vedere această descriere a situaţiei de fapt, următoarea întrebare s-a impus de la sine: De ce ar trebui să plătească Republica Moldova pentru un produs consumat exclusiv pe teritoriul transnistrean?

"Este o subtilitate juridică la nivelul colaborării dintre MoldovaGaz şi Gazprom. Este o pârghie foarte importantă a Moscovei de a influenţa situaţia din regiune, poate cea mai importantă. Populaţia nu este prea interesată de această datorie, la fel şi organele oficiale, în sensul că această datorie va fi pe viitor oarecum soluţionată de către Gazprom", este răspunsul lui Veaceslav Popescul. Acesta din urmă are, totodată, şi o explicaţie pentru atitudinea Gazprom, care a permis acumularea datoriei atât de mult timp şi la un asemenea nivel. O atitudine care ar putea fi catalogată drept cel puţin surprinzătoare, dacă am raporta-o la standardele pieţei libere. Dar care, iată, pare a ţine de normalitate într-o regiune în
care nu doar economia, ci şi istoria şi frontierele sunt distorsionate sub greutatea unei mari puteri.

"E o pârghie de manipulare politică, însă Rusia are o foarte bună relaţie cu preşedintele Igor Dodon, iar în perspectivă vede colaborarea cu Dodon ca pe o soluţie în ceea ce priveste şi această datorie a gazului. Dodon ar putea fi soluţia pentru Moldova în ceea ce priveşte datoria faţă de Gazprom", mai spune Veaceslav Popescul. Iuri Ganin confirmă şi el faptul că rolul gazulului rusesc consumat, dar neplătit a fost fundamental, în conditile în care teritoriul separatist este decuplat de la pieţele financiare internaţionale şi nevoia de credite e mare de tot în regiune. Guvernul transnistrean, susţine şeful Camerei de Comerţ, a ajutat populaţia prin scăderea preţurilor la gaze şi electricitate, această fiind o sursă pentru menţinerea stabilităţii sociale.

Recent, preşedintele Igor Dodon a recunoscut datoria Transnistriei către Gazprom drept „datoria totală a
Moldovei”.

În ce măsură este capabilă Republica Moldova să îşi potenţeze poziţia de negociere în dosarul transnistrean, în condiţiile în care premisele par a nu lipsi, este în dificil de spus.

"Ceea ce este vizibil, e faptul că la Tiraspol se judecă în registre diferite rezolvarea conflictului. Guvernul merge în direcţia reintegrării, iar Preşedintia, în direcţia federalizării. În acest sens, s-a stabilit o punte de comunicare între autorităţile de la Tiraspol şi Preşedinţia de la Chişinău", mai remarca profesorul Eugen Străuțiu, coordonatorul Laboratorului de Analiză a Conflictului Transnistrean, de la Universitatea din Sibiu.

Citiţi şi: CORESPONDENŢĂ din Transnistria. Conexiuni: Oamenii pleacă, armata rusă rămâne

GALERIE FOTO. Tiraspol şi Tighina, azi. Cele mai mari oraşe dintr-o ţară care nu există

*Proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.