Torţa olimpică, purtată de un sirian invalid 

Ce l-a convins pe Crin Antonescu să candideze la președinție

Zaharova acuză autoritățile de la Chișinău că vor să integreze R. Moldova în România, ca să ajungă în NATO

Protest masiv în fața Curții de Apel București. Sute de susținători ai lui Călin Georgescu protestează împotriva anulării alegerilor

Grenadă descoperită de noul proprietar al unui apartament din Arad. Zeci de persoane au fost evacuate din 15 locuințe

Nicușor Dan, despre prezidențiale: „Ar fi absurd ca alegerile să fie anulate din cauza lui Călin Georgescu şi el să candideze din nou”

Anul nou vine cu amenzi mai mari

Un avion Air Canada a luat foc după aterizarea pe aeroportul din Halifax

Cauza posibilă a accidenului aviatic din Coreea de Sud

Un hoț a fost prins de polițiști în timp ce dădea o spargere la o casă din București

Ibrahim al Hussein a visat de mic să ajungă la Jocurile Olimpice şi a muncit din greu să îşi tingă idealul. Spera să ajungă un înotător renumit. Speranţele s-au năruit însă când a început războiul civil în ţara lui. Şi-a pierdut piciorul drept într-un bombardament care a lovit Damascul. A găsit însă forţa să depăşească momentul pentru că deviza lui este o parte din jurământul olimpic: "În viață nu contează triumful, ci lupta",

Ibrahim al Hussein: „Acum trăiesc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Adevărul este că am un picior lipsă, dar sunt un om normal”.

Ibrahim a fugit din Siria, a traversat Turcia şi Marea Egee până în Grecia. La începutul anului a primit azil politic şi a simţit că renaşte. S-a angajat la o cafenea, iar tot timpul liber şi-l petrece în bazinul de înot sau pe terenul de baschet. Ţara adoptivă i-a mai împlinit un vis:

Ibrahim al Hussein: „După 20 de ani am reuşit să îmi îndeplinesc un vis. Am visat să particip la Jocurile Olimpice. Astăzi sunt aici şi voi purta flacăra olimpică”.

În drum spre Rio, flacăra olimpică va trece marţi, purtată de Ibrahim, şi printr-o tabără de refugiaţi, ca să le reaprindă şi lor speranţele.