Ibrahim al Hussein a visat de mic să ajungă la Jocurile Olimpice şi a muncit din greu să îşi tingă idealul. Spera să ajungă un înotător renumit. Speranţele s-au năruit însă când a început războiul civil în ţara lui. Şi-a pierdut piciorul drept într-un bombardament care a lovit Damascul. A găsit însă forţa să depăşească momentul pentru că deviza lui este o parte din jurământul olimpic: "În viață nu contează triumful, ci lupta",
Ibrahim al Hussein: „Acum trăiesc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Adevărul este că am un picior lipsă, dar sunt un om normal”.
Ibrahim a fugit din Siria, a traversat Turcia şi Marea Egee până în Grecia. La începutul anului a primit azil politic şi a simţit că renaşte. S-a angajat la o cafenea, iar tot timpul liber şi-l petrece în bazinul de înot sau pe terenul de baschet. Ţara adoptivă i-a mai împlinit un vis:
Ibrahim al Hussein: „După 20 de ani am reuşit să îmi îndeplinesc un vis. Am visat să particip la Jocurile Olimpice. Astăzi sunt aici şi voi purta flacăra olimpică”.
În drum spre Rio, flacăra olimpică va trece marţi, purtată de Ibrahim, şi printr-o tabără de refugiaţi, ca să le reaprindă şi lor speranţele.