„Sunt mama lui Adam Lanza” - o scrisoare a impresionat întreaga Americă

„Cu trei zile înainte ca Adam Lanza să comită masacrul de la școala din Connecticut, fiul meu Michael, de 13 ani, a pierdut autobuzul spre școală pentru că purta pantaloni de altă culoare. El și-i alesese, dar nu erau în culoarea indicată de codul vestimentar al școlii. Mi-au spus că pot purta asta. Ești o proastă. Pot să port ce pantaloni vreau. Este America și am drepturi, mi-a strigat el.

Locuiesc cu un fiu care are tulburări mintale. Îmi iubesc fiul, dar uneori mă îngrozește. În urmă cu câteva săptămâni, Michael a scos un cuțit și a amenințat că mă va ucide, după ce i-am cerut să returneze la bibliotecă mai multe cărți pe care le împrumutase. Frații săi - de 7 și 9 ani - știu planul - fug la mașină și se încuie înăuntru, chiar înainte să apuc să le cer asta.

Cel puțin, acum avem asigurare medicală. Recent, am acceptat un post la liceul local, renunțând la cariera de freelancer, pentru că, atunci când ai un copil într-o asemenea stare, ai nevoie de asigurare, faci orice pentru ea. Nicio asigurare individuală nu acoperă astfel de lucruri.

Am nevoie de ajutor, această problemă este mult prea mare pentru mine. Împărtășesc această poveste pentru că sunt mama lui Adam Lanza, sunt mama lui Dylan Klebold și a lui Eric Harris, mama lui Jason Holmes, a lui Jared Loughner a lui Seung-Hui Cho. Iar acești băieți - și mamele lor - au nevoie de ajutor.În mijlocul unei tragedii naționale, este ușor să discuți despre arme, dar a venit vremea să discutăm și despre bolile mintale.

Când l-am întrebat pe asistentul social al fiului meu în legătură cu opțiunile pe care le am, el mi-a spus că singurul lucru pe care pot să îl fac este ca Michael să fie învinuit de vreo infracțiune. Dacă ajunge înapoi în sistem, va fi documentat în permanență. Este singurul lucru pe care poți să îl faci. Nimeni nu îi va da atenție decât dacă prezinți acuzații. Nu cred că locul fiului meu este în închisoare. Mediul haotic îi exacerbează sensibilitatea la stimuli senzoriali. Însă, se pare că SUA folosesc închisoarea ca soluție pentru persoanele cu probleme mintale. Potrivit HRW, numărul deținuților cu tulburări mintale din SUA a crescut de patru ori din 2000 până în 2006 și continuă să crească.

Nimeni nu vrea să trimită la închisoare un băiețel genial de 13 ani, care îl adoră pe Harry Potter, dar societatea noastră, cu stigmatul ei legat de bolile mintale și cu un sistem medical deficitar, nu ne oferă alte opțiuni. Apoi, încă un suflet tulburat deschide focul într-un fast-food. Un mall. O școală. Și apoi spunem că ceva trebuie făcut.

Sunt de acord că ceva trebuie făcut. Este vremea pentru o dezbatere la nivel națion al pe tema sănătății minate, iar acesta este singurul mod în care națiunea noastră se poate vindeca. Dumnezeu să mă ajute. Dumnezeu să îl ajute pe Michael. Dumnezeu să ne ajute pe toți”.

Scrisoarea a avut sute de mii de comentarii în urma publicării sale în presa americană.