Povestea negocierilor cu Iranul | Ambasadorul Cornel Feruță: „Provocarea cea mai mare este să spui nu”
Dosarul nuclear iranian este un succes al negocierilor purtate între aşa-numitul grup „3+3”: SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa şi Germania, pe de o parte, şi Iran, de cealaltă parte. În discuţii a fost esenţial sprijinul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, un organism al Naţiunilor Unite. Ambasadorul Cornel Feruţă reprezintă România în cadrul acestei instituţii, iar funcţia de coordonator-şef al activităţii Agenţiei i-a oferit un rol important în negocierile efective cu partea iraniană.
„Provocarea cea mai importantă este să spui nu. Şi când să spui nu. Au fost multe momente extrem de complicate, foarte tensionate unele dintre ele, inevitabile într-un proces de asemenea complexitate şi sensibilitate", spune ambasadorul Cornel Feruță. Declaraţia face referire la negocierile pentru programul nuclear iranian. Urmăriţi un interviu în exclusivitate acordat la Viena jurnalistului Digi24 Balazs Barabas:
Balazs Barabas: Dle Feruţă, vă mulţumim pentru interviul acordat emisiunii „Paşaport diplomatic”. Aţi participat la negocierile care s-au finalizat anul trecut cu Iranul, privind programul lor nuclear. Care a fost aportul dvs. la aceaste negocieri, la succesul acestor negocieri?
Cornel Feruţă: Au existat mai mulţi actori implicaţi în succesul acestor negocieri, statele 3+3, Iran evident, şi AIEA. Istoria dosarului iranian este veche. 13 ani în urmă, cu foarte multe probleme de stagnare. Chiar în momentul în care am venit în Agenţie era o perioadă de stagnare de probabil mai mult de un an, dar am sosit la AIEA la foarte puţin timp după alegerea preşedintelui Rouhani în Iran. Şi am putut vedea deja din septembrie 2013 deschiderea unei noi relaţii, a unei noi etape, a unui nou tip de comunicare din partea Iranului în relaţia cu AIEA. Au existat, ca în fiecare negociere de acest tip, două paliere, unul tehnic şi unul politic, care evident se întrepătrund unul cu altul, se sprijină unul pe altul, dar negocierea în sine cred că a avut o importantă doză politică. Să nu uităm totuşi că negocierile au fost iniţiate de SUA şi de Iran, să nu uităm că este un lucru foarte important, în jurul mesei de negocieri au fost în principal diplomaţi din statele 3+3 şi Iran. Şi faptul că expertiza, experienţa mea diplomatică, dar şi a directorului general a existat în cadrul Agenţiei, probabil asta a facilitat şi o foarte bună relaţionare şi cunoaştere a întregii problematici. Evident a fost un efort de echipă şi în cadrul echipei Agenţiei a existat şi un important sprijin tehnic din partea departamentelor noastre. Au făcut parte din negociere şi puteau informa procesul de negociere pe care eu îl desfăşuram împreună cu alţi colegi şi directorul general. Deci, am răspuns unei situaţii cu instrumentele adecvate pe care le-a avut agenţia, repet, am spus mai devreme, Agenţia este o organizaţie tehnică şi operează într-un mediu politic generat de statele membre în mod inevitabil.
***
Neîncrederea comunității internaționale în intențiile nucleare ale Iranului are rădăcini adânci. În 2002, un grup din exil, reprezentant al opoziției iraniene, a făcut publice detalii despre o instalație de producere de combustibil nuclear, care era în construcție la Natanz, în inima țării. Temerile deja existente în Occident că Iranul dezvoltă arme nucleare au crescut, iar Națiunile Unite au luat măsuri. Puterea de la Teheran a fost de acord în 2003 să permită inspectorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) să viziteze complexul nuclear de la Natanz. Pentru că nu au fost lăsați să ridice probe de la fața locului, reprezentații AIEA au concluzionat în raportul lor că Iranul nu-și îndeplinea obligațiile pe care le are în baza acordului internațional de siguranță nucleară. Așa a început lungul șir de inițiative diplomatice pentru rezolvarea problemei nucleare iraniene.
***
Balaza Barabas: Cum v-aţi simţit prima dată când aţi intrat în sala de negocieri, ştiind că miza este atât de mare?
Cornel Feruţă: Evident că negocierile, un proces de negociere, nu mi-a fost străin nici înainte ca diplomat român. Diferenţa, de data aceasta, probabil a fost responsabilitatea extrem de importantă care a existat asupra noastră, faptul că negociezi în numele comunităţii internaţionale, în mod real, în numele AIEA şi în numele statelor membre ale Agenţiei, comunitatea internaţională care a oferit un mandat AIEA pentru rezolvarea programului nuclear iranian creează o responsabilitate evident mare şi în aceeaşi măsură creează şi o legitimitate foarte serioasă. La fel cum un diplomat naţional are legitimitatea pe care i-o oferă statutul său, reprezentarea ţării, pentru un funcţionar internaţional legitimitatea este oferită de forţa pe care organizaţia respectivă o reprezintă. Negociam într-un context în care existau foarte clar cunoscute rezoluţii ale Consiliului de Securitate, rezoluţii are Consiliului guvernatorilor AIEA, un mandat precis pe care Agenţia trebuia să îl implementeze. Nu am făcut decât să ţinem cont de acest cadru şi să putem explica care ar trebui să fie rezultatul şi să putem gestiona acest dosar. Provocarea cea mai importantă este să spui nu. Şi când să spui nu. Iar pentru un diplomat este foarte uşor, pentru că oricine în general efortul este să spună da. Provocarea cea mai serioasă şi am fost confruntat de foarte multe ori cu această situaţie, este într-adevăr să explici de ce nu este posibil, de ce trebuie respectate atât litera, cât şi spiritul rezoluţiilor Consiliului de Securitate şi Consiliului guvernatorilor, şi fără a aduce vreun prejudiciu mandatului pe care AIEA îl are. În ciuda dificultăţilor - şi au fost multe momente extrem de complicate, foarte tensionate unele dintre ele, inevitabil într-un proces de asemenea complexitate şi sensibilitate - nu au fost foarte multe momente în care ...a trebuit să dezbatem într-un mod mai intens o anumită chestiune, o anumită problematică.
***
Franţa, Germania şi Marea Britanie au fost primele state care au început negocierile legate de programul nuclear cu Iran, în 2004. Propunerile de rezolvare a problemei pe care le-au făcut cele trei ţări europene au fost completate în 2006 cu argumente aduse de China, Rusia şi Statele Unite. Formatul cunoscut sub denumirea P5+1, adică cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, plus Germania, a continuat discuţiile cu partea iraniană. Obiectivul era ca Iranul să nu treacă la îmbogăţirea uraniului la nivel ridicat, care ar fi putut fi folosit în producerea de arme nucleare. Dacă îşi suspenda lucrările la programul de îmbogăţire a uraniului şi coopera în ancheta începută de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, Teheranul ar fi fost invitat la discuţii despre problemele economice şi cooperarea în planul securităţii.
***
Balazs Barabas: Dacă puteţi face public acest lucru, descrieţi-ne o situaţie în care a trebuit să spuneţi nu. Ce vi s-a spus, ce vi s-a propus, ce ştiaţi că nu se poate sub nicio formă şi cum aţi răspuns dvs. la această propunere?
Cornel Feruţă: Ca în orice negociere, este binecunoscut, fiecare dintre interlocutori încearcă să-şi maximizeze rezultatul. Obiectivul major era restabilirea încrederii în natura paşnică a programului nuclear iranian. Şi acesta este obiectivul final, de acolo am dezvoltat măsurile care pot duce în această direcţie şi care pot duce la îndeplinirea acestui obiectiv. Cred că este mult mai important ca în acest tip de negociere să existe respect pentru poziţiile celorlalţi. Şi cred că poziţia Agenţiei a fost respectată. Ce aş vrea să mai adaug este că fiecare etapă, oricât de complicată a fost în aceste negocieri, a fost precedată de un mare pas înainte în relaţia dintre AIEA şi Iran. Acordul de la Geneva din noiembrie 2013 a fost precedat de un acord între Agenţie şi Iran, care a fost lucrat într-o perioadă de câteva luni de zile după sosirea preşedintelui Rouhani. În iulie 2015 au existat acorduri care au permis gestionarea naturii militare, dimensiunii militare a programului nuclear iranian şi care în cele din urmă a condus şi la acceptarea acordului mare asupra programului nuclear iranian. Deci fiecare dintre aceşti paşi a presupus şi interacţiune de tipul de care dvs aţi meţionat, multă lume a spus nu, important este rezultatul în cele din urmă.
***
Alegerea lui Barack Obama ca preşedinte al Statelor Unite a dus la o schimbare de direcţie a politicii SUA faţă de Iran. Dacă până la acel moment, Consiliul de Securitate al ONU obliga Iranul să îşi suspende activităţile legate de producerea combustibilului nuclear înainte de începerea negocierilor, noua atitudine a fost pentru reînnoirea discuţiilor cu Teheranul. Iranienii salutau iniţiativa de reluare a legăturilor cu Vestul, după cum arătau sondajele de opinie de la acel moment. Însă, liderul suprem al Iranului, ayatolahul Khamenei, le-a reamintit compatrioţilor săi că America este în continuare "Satana" şi a subliniat că nu ar trebui să se discute cu americanii şi altceva în afară de programul nuclear.
***
Balazs Barabas: Iranul a manifestat de multe ori în cursul negocierilor o atitudine reticentă, cel puţin la nivelul retoricii politice exprimate de iranieni. Au fost situaţii în care aţi simţit ostilitate din partea iranienilor?
Cornel Feruţă: Ostilitate nu, nu aş merge în această direcţie, evident că relaţiile dintre Agenţie şi Iran nu au fost de-a lungul timpului dintre cele mai agreabile. Să nu uităm totuşi că Iranul a fost subiectul unui număr de 12 rezoluţii ale Consiliului guvernatorilor AIEA, Iranul era sub obligaţia de a clarifica aspectele privind posibila dimensiune militară a programului său şi era sub obligaţia de a semna şi de a implementa protocolul adiţional al acordului de garanţii cu Agenţia. Evident că în această perioadă de 13 ani AIEA-ul a fost perceput posibil, inclusiv de opinia publică din Iran, dar şi din alte părţi, ca fiind extrem de fermă şi extrem de clară.
Balazs Barabas: Puteţi să ne împărtăşiţi un secret de culise care s-a întâmplat în cursul negocierilor?
Cornel Feruţă: Încerc să fac apel la memoria din timpul negocierilor. Anecdote nu aş putea să-mi reactivez în memorie pentru că întreg procesul a fost un proces serios, pentru că existau foarte multe momente de incertitudine. Şi vreau să vă spun, fac o paranteză, chiar şi acum doi ani şi jumătate când relaţiile dintre Agenţie şi Iran au intrat într-o nouă etapă, chiar şi atunci, poate existau puţini dintre cei care credeau că vom ajunge în momentul de faţă, cu un acord deja agreat, care este implementat, a început implementarea sa. Îmi aduc aminte în mod foarte clar interacţiunea negocierilor pe care noi le aveam în diferite momente, în diferite locuri. Interdependenţa între negocierile pe care Agenţia le avea cu Iran şi negocierile pe care statele 3+3 le avea cu Iran. Într-un fel, în anumite perioade s-au purtat în paralel, şi se influenţau reciproc, fără echivoc. Se influenţau şi asta făcea şi mai pregnantă responsabilitatea pe care noi în echipa de negocieri a Agenţiei o aveam pe umerii noştri. Aş menţiona la fel, într-o notă retrospectivă să spun, relaţionarea foarte profesionistă cu colegii din grupurile 3+3 şi cu colegii din Uniunea Europeană, care au avut un rol extraordinar în aceste negocieri şi probabil ospitalitatea iraniană, pentru că de fiecare dată când am vizitat Iranul, cred că interlocutorii noştri şi gazdele noastre au reconfirmat proverbiala ospitalitate iraniană şi am resimţit-o de fiecare dată.
***
Acordul istoric privind programul nuclear iranian este considerat cel mai important din ultimii 20 de ani. Revenirea Iranului în planul economiei mondiale este de bun augur pentru toată lumea. Preşedintele Rouhani a avut deja o serie de întâlniri cu mai mulţi lideri internaţionali şi acum sunt aşteptate rezultate.
***
Balazs Barabas: Aceste negocieri s-au derulat cum spuneaţi între ţările 3+3 şi Iran. Dar care este rezultatul pentru lumea întreagă al acestor negocieri?
Cornel Feruţă: În primul rând cred că acest acord în sine reprezintă o rară veste bună pentru diplomaţie. Este triumful diplomaţiei şi dialogului. Şi chiar şi în intro-ul emisiunii dvs. vă întrebaţi ce rol are diplomaţia în ziua de astăzi. Cred că este un răspuns direct la reflecţia pe care dvs o lansaţi prin emisiunea dvs. Este triumful diplomaţiei într-o situaţie foarte completă, complexă, complicată şi sensibilă. În al doilea rând, arată cât de eficientă poate fi cooperarea între statele lumii, vorbim despre statele membre ale Consiliului de Securitate, statele permanente plus Germania, modul în care pot coopera şi gestiona probleme cu potenţial de risc la adresa securităţii internaţionale şi mondiale. Faptul că s-a putut genera un plan foarte coerent şi concret de soluţionare a dosarului nuclear iranian este o veste bună şi pentru multiralism. Legitimitatea acordului este colosală. Legitimat prin Consiliul de Securitate, prin rezoluţia Consiliului Guvernatorilor AIEA, sprijin la nivelul UE. Un al treilea element este cred unul dintre dosarele în care UE a avut un rol extrem de vizibil. Sunt puţine dosare în care rolul de coordonare al UE este atât de manifest cum a fost în acest dosar, coordonând negocierile între statele europene, statele din formatul de 3+3 şi Iran. Este un lucru extrem de pozitiv. Ce aduce pentru lume? Aduce un plus de stabilitate. Chiar dacă nu se poate cuantifica în termeni foarte pragmatici, un plus de stabilitate este obiectivul diplomaţiei în general. Să aducem stabilitate şi predictibilitate. Şi întrebarea este avem mai multă stabilitate, mai multă predictibilitate? Aş spune că da. Predictibilitate pentru că acordul merge pe o perioadă de 10 ani şi dincolo. Unele dintre măsurile sale au valabilitate pentru 25 de ani. Este exact ceea ce se obţine foarte greu, predictibilitate în general într-o zonă de insecuritate. Impact asupra securităţii globale, eu cred că da, există. Este o veste bună şi pentru mandatul AIEA. Faptul că prin efort, prin investiţie politică şi prin sprijin din partea statelor, prin consecvenţă, obţine rezultate pe dosare extrem de complicate precum a fost cel nuclear iranian. Iar acum cred că fiecare ştie ce are de făcut. Evident, o dată cu ziua în care s-a activat implementarea planului, munca nu este completă. Este o altă perioadă, extrem de intensă, care a început şi care va necesita un efort cel puţin la fel de mare ca până acum, pentru implementarea sa, dar este, repet, un drum predictibil, în care fiecare ştie ce are de făcut.
***
Echipa „Paşaport diplomatic” a avut acces în laboratoarele Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Acesta este locul de unde se fac cercetări pentru aplicarea tehnologiilor nucleare în alte domenii, dar de unde se fac şi monitorizări ale facilităţilor şi activităţilor nucleare din toată lumea.
***
Balazs Barabas: Monitorizarea facilităţilor iraniene din programul său nuclear va fi făcută tot de AIEA?
Cornel Feruţă: AIEA va avea un rol, rolul principal, singurul rol de fapt pentru verificarea şi implementarea acordului agreat, vestea foarte bună pentru comunitatea internaţională este că începând cu 16 ianuarie, data la care acordul a intrat în vigoare şi a început să fie implementat, Iran a început să aplice protocolul tradiţional, acordul de garanţii, care dacă ar fi să traduc importanţa acestui acord pentru opinia publică, aş spune că este acordul care permite acces inspectorilor AIEA la instalaţiile, facilităţile nucleare declarate, dar şi dacă există nevoie, dacă există interes, dacă există suspiciuni, la instalaţiile militare nedeclarate. Deci un sistem de măsuri aş spune intruziv, dar nu în sensul negativ, aş spune un set de măsuri care permite AIEA să fie ochii şi urechile comunităţii internaţionale şi care poate certifica periodic modul în care se implementează acest acord şi modul în care Iran îşi respectă angajamentele.
***
Prin reprezentantul permanent al României în cadrul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică de la Viena, ţara noastră a avut de câştigat enorm în prestigiu. Este momentul ca acum să meargă mai departe şi să profite de oportunităţile pe care le oferă noua deschidere a Iranului către restul lumii.
***
Balazs Barabas: Prin faptul că lucraţi la Viena, la o Agenţie a ONU, vă dă o perspectivă mai largă asupra României şi a rolului ei pe plan internaţional. Cum vedeţi implicarea României în securitatea mondială?
Cornel Feruţă: Faptul că România se află printre cele numai 30 de state din lume care dezvoltă un program energetic este un lucru extrem de important. Faptul că România a dezvoltat tehnologia pentru producere, că dezvoltă un program pentru producerea energiei electrice, creează o serie de responsabilităţi şi din ceea ce ştiu, chiar şi ca funcţionar în cadrul AIEA, România se achită foarte bine de aceste responsabilităţi, faptul că toate aceste priorităţi sunt implementate în mod responsabil. Siguranţa şi securitatea nucleară sunt elemente-cheie şi în mesajele pe care AIEA le transmite statelor, şi celor care dezvoltă energie nucleară, dar şi celor care nu fac asta, mesajul principal este "safety comes first", siguranţă în primul rând. Cred că prin relaţionarea pe care România o are cu AIEA, prin modul în care abordează directivele europene privind siguranţa nucleară, cred că experienţa este destul de pozitivă. În domeniul securităţii nucleare, mă bucur că România joacă un rol extrem de important, România este parte a procesului declanşat de summitul securităţii nucleare, a avut un rol activ, în cadrul Agenţiei, România sprijină un rol central global pentru AIEA în domeniul securităţii nucleare.
***
Liderii lumii mai au de rezolvat o provocare nucleară, care pare fără ieşire în acest moment. Coreea de Nord continuă să ameninţe securitatea mondială prin testele pe care le face după bunul plac al conducătorului ei, Kim Jong-un. Rămâne de văzut ce soluţii vor găsi diplomaţii şi pentru acest caz.
***
Balazs Barabas: Acum că dosarul iranian a fost închis, avem un alt dosar deschis, destul de îngrijorător, cel al programului nuclear al Coreei de Nord. Există foarte puţine informaţii şi acelea destul de controversate, care sosesc din această ţară, ba au efectuat un test nuclear, ba nu, ba nu aşa. Care sunt informaţiile pe care dvs ca Agenţie le primiţi de la Coreea de Nord şi cum vedeţi evoluţia acestui dosar? Se poate ajunge cândva la un acord, există deschidere să spunem din partea conducerii Coreei de Nord pentru un acord?
Cornel Feruţă: Evocaţi evoluţii într-adevăr îngrijorătoare şi ultimul lor test a fost unanim condamnat, inclusiv reacţia Consiliului de Securitate. AIEA a avertizat în repetate rânduri despre activitatea nucleară din Coreea de Nord, din păcate, inspectorii Agenţiei nu au mai putut intra în Coreea de Nord din 2009 şi nici acum nu putem, monitorizăm în continuare prin satelit evoluţiile în Coreea de Nord, dar evident informaţiile sunt limitate. Sperăm ca la un moment dat, condiţiile politice vor fi create ca inspectorii Agenţiei să se poată întoarce, inspectorii Agenţiei sunt gata să revină în Coreea de Nord, când vor fi create aceste condiţii. Dar până atunci cred că este important ca întreaga comunitate internaţională să menţină presiunea asupra Coreei de Nord să-şi respecte obligaţiile şi angajamentele internaţionale la care a fost şi încă este parte.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
