Cu siguranţă, prezenţa carismatică a premierului Justin Trudeau aduce multe avantaje imaginii Canadei. Dacă privim dincolo de figura simpaticului lider, ţara merită pe deplin atenţia pe care o primeşte. Cum pot canadienii echilibra o lume tot mai instabilă? Urmăriți un interviu ci Kevin Hamilton, ambasadorul canadian la Bucureşti, pentru Pașaport Diplomatic.
Canada, prin carismaticul premier Justin Trudeau, este dispusă să găsească soluții la fiecare problemă care pare abandonată de alte state cu tradiții liberale. Fără să fie într-o competiție vizibilă cu puternicul vecin, SUA, guvernul de la Ottawa își asumă public responsabilități globale și prin această atitudine reușește să implice și alte țări să îi urmeze exemplul. Prezența canadiană din ultimii ani pe scena internațională impune răspundere, calm și de ce nu, umor.
Cristina Cileacu: Reprezentaţi Canada, o ţară care este tot mai vizibilă, mai ales datorită acţiunilor premierului dvs., iar propunerea mea este să luăm chestiunile pe rând.
Kevin Hamilton: În regulă.
Cristina Cileacu: Vecinul dvs, preşedintele Trump, vrea să scoată SUA din acordul de la Paris asupra schimbărilor climatice. Dar între timp, liderii lumii, inclusiv premierul dvs se străduiește să găsească metode prin care să aducă SUA înapoi. Ce fel de soluţii are Canada în această situaţie?
Kevin Hamilton: Este important să ne amintim - şi canadienii înţeleg acest lucru mai bine decât toată lumea, pentru că suntem vecini cu SUA. SUA nu este nu monolit, politic sau social şi chiar dacă am fost profund dezamăgiţi că aministraţia Trump a decis să scoată ţara din acordul de la Paris, acest lucru reprezintă doar guvernul federal al SUA şi doar partea executivă a acestui guvern. Avem foarte multe relaţii cu SUA, cu state individuale, cu oraşe, cu alte ramuri ale guvernului, cu afacerile şi acestea sunt entităţile alături de care vrem să lucrăm ca să continuăm să ne implementăm ţintele stabilite prin acordul de la Paris. Şi avem toată încrederea, chiar dacă suntem dezamăgiţi că Biroul Oval a luat această decizie, că SUA, în întregul lor vor fi cu noi.
Reacția firească de a încerca să ajute este atitudinea pe care o are guvernul Trudeau. Acolo unde alte uși se închid, Canada o deschide pe a ei și arată că se pot găsi rezolvări, dacă îți pasă. Refugiații din Siria sunt un exemplu în acest sens. Chiar dacă la nivelul populației părerile sunt împărțite, pentru că până și canadienii au limite la toleranță, țara continuă să primească azilanți.
Cristina Cileacu: Un alt moment când premierul dvs. a făcut un pas în faţa SUA a fost cel în care preşedintele Trump a interzis refugiaţilor să intre în SUA. Între timp, Canada acceptă refugiaţi, dar numerele sunt mai mici decât, de exemplu, cele de anul trecut. De ce se întâmplă acest lucru şi cum întreţine Canada refugiaţii?
Kevin Hamilton: Am avut o campanie foarte mare centrată pe refugiaţii din Siria, în mod special, unde de-a lungul anului când s-a derulat, am avut atât guvernul, dar şi cetăţeni canadieni care au sponsorizat familiile de refugiaţi să vină în Canada. Am primit atunci peste 40.000. Numărul a mai scăzut puţin, pentru că ori refugiaţii sirieni au ales să meargă altundeva, iar campania este probabil mai puţin vizibilă, dar în mod sigur a fost un influx foarte mare într-o perioadă scurtă de timp. Suntem o naţiune de emigranţi, suntem o naţiune de refugiaţi, aşa s-a construit ţara noastră, primim oameni din toată lumea, de toate credinţele, indiferent de naţionalitate. În mod special, atocităţile şi barbaria războiului din Siria, ne-au obligat, noi am simţit aşa, să îi primim pe cei afectaţi în mod direct de acest conflict şi să le oferim un adăpost. Cu acest program, aceşti oameni care au ajuns la noi, cei 40.000, pot să rămână la noi. Urmează procedura de primire a cetăţeniei, iar noi ştim că vor fi o forţă majoră care va contribui la construcţia societăţii noastre.
Săptămâna aceasta, ministrul de externe, Chrystia Freeland, a ținut un discurs în parlament, despre linia politicii externe a țării. Șefa diplomației canadiene a subliniat că SUA sunt concentrate mai mult pe politica internă, deci este momentul în care Canada trebuie să avanseze în rolul de lider mondial.
Cristina Cileacu: Ministrul afacerilor externe a avut un discurs ieri, care a început cu o întrebare, o voi cita: „Este Canada o ţară esenţială, în acest moment în viaţa planetei noastre?” Cum aţi răspunde dvs la această întrebare?
Kevin Hamilton: Cred despre Canada că este o ţară esenţială, o ţară indispensabilă din mai multe motive. În primul rând pentru că suntem implicaţi la nivel global, politica noastră externă şi geografia sunt natural făcute în jurul nevoii de a fi implicaţi global. Sunt oameni care spun despre Canada că este o ţară fără regiune, da, suntem nord-americani, dar asta înseamnă de fapt doar trei ţări şi dacă mai adăugăm şi regiunea Caraibilor mai sunt câteva, dar suntem de fapt o ţară care trebuie să aibă o politică externă globală. Suntem parte din zona Asia-Pacific, suntem panamericani, suntem europeni, bazele noastre sunt europene şi legăturile cu Europa sunt foarte puternice.
Simţim că trebuie să implicăm întreaga lume, de asemenea simţim că avem un model de guvernare şi un tip de societate care chiar dacă poate nu este o copie la indigo după alte ţări şi societăţi din toată lumea, dar noi simţim că avem de spus o "poveste foarte bună", despre federalism, despre cum funcţionăm cu două limbi oficiale, despre cum primim oameni din multe părţi ale lumii, despre sistemul nostru de stat de drept care este foarte solid. Simţim că avem lucruri pe care le putem preda, nu predica lumii, putem fi un exemplu de cum o societate poate fi prosperă, dreaptă şi tolerantă şi despre cum putem fi un bastion pentru democraţia liberală, un concept care a fost sub asediu în ultimii ani.
Justin Trudeau a cucerit cu farmecul său aproape întreaga lume. Este popular, carismatic, are umor, știe să facă politică și să fie relaxat. Se poartă firesc cu toată lumea, indiferent dacă se întâlnește cu regina Marii Britanii, ia cina cu fostul președinte Obama într-un restaurant fără pretenții sau apare brusc, în ținută de jogging, pe stradă, în mijlocul unor tineri care își fac fotografii. Premierul canadian este genul de politician care își permite să apară cu șosete colorate la reuniuni importante cu liderii mondiali. Dar, cum ziceam mai devreme, nu chiar toată lumea este căzută în admirație.
Cristina Cileacu: Premierul dvs, pentru că am discutat despre el până acum, este criticat. Oameni din ţara dvs, din conducerea ţării spun că el face ceva numit "politica celebrităţii", adică se poartă ca un superstar, dar nu face prea mult. Cum aţi descrie munca lui de până acum?
Kevin Hamilton: Am o problemă cu ideea că nu face prea mult. Cu siguranţă este un fel de celebritate şi faima a venit spre el, nu sunt sigur că este ceva ce el a căutat. Deşi este tânăr, politica nu este prima lui carieră, a făcut alte lucruri: a fost instructor de snowboard, a fost profesor, iar ideea că el ar fi căutat celebritatea este puţin forţată. Cred că reprezintă o generaţie mai tânără de lideri mai direcţi, cum remarcăm de pildă şi în cazul tânărului preşedinte francez, care este destul de mult pe acelaşi tipic.
În ceea ce priveşte faptul că nu a făcut nimic, am multe de zis şi aici. El a ajutat economia să crească. Clasa de mijloc canadiană o duce mai bine decât acum 10 ani, a angajat trupe militare peste graniţă, conducem un contingent sub auspiciile NATO în Letonia, criza refugiaţilor, desigur, el a contribuit la aducerea celor peste 40.000 de sirieni în ţară. Are o relaţie cu noul preşedinte al SUA. Da, cred că are aura unei celebrităţi, a unui superstar, dar cred că este ceva impus asupra lui, mai mult decât ceva ce el sau guvernul nostru încearcă să proiecteze în mod special.
Cristina Cileacu: Creează multă vâlvă de fiecare dată când apare în presă şi, pentru că l-aţi menţionat pe preşedintele Macron, au avut o întâlnire faimoasă luna trecută în Taormina, toată lumea a denumit-o "bromance" (n.r. frăţie). În afară de a-i vedea pe aceşti doi buni prieteni şi cred că şi relaţiile cu Franţa se vor dezvolta mai mult, cum am putea descrie relaţiile cu UE, dacă luăm în calcul că în Uniunea Europeană sunt atât de multe probleme pe care le cunoaşteţi, nu este nevoie să facem o listă.
Kevin Hamilton: Cum am spus, Canada nu este o ţară în Europa, dar suntem o ţară a Europei. Bazele guvernărilor noastre şi felul în care ne-am dezvoltat societatea în vremurile de început a statului canadian au fost făcute după modelul european şi indiferent de cât de mult diversificăm relaţiile pe glob cu Asia şi America Latină, revenim mereu la Europa şi acest lucru pentru că valorile noastre sunt similare, economia noastră, legăturile economice dintre noi sunt primordiale, schimburile comerciale dintre Canada şi UE sunt printre cele mai mari, aşadar, am fost mereu dedicaţi Europei. Da, Europa are ceva probleme, protecţionismul, populismul, xenofobia. Terorismul. Da, terorismul, dar pentru fiecare dintre aceste subiecte Canada poate ajuta la găsirea de soluţii şi suntem dedicaţi acestor lucruri.
Ministrul de externe, Chrystia Freeland, a fost unul dintre puținii canadieni al căror nume a fost pus pe o listă de interdicție în 2014, după anexarea Crimeei, ca răspuns al rușilor la sancțiunile vestice. Freeland, fost jurnalist, îl numea pe Putin "un autoritar cu adevărat periculos", în articolele ei.
Cristina Cileacu: Europa înseamnă şi Rusia, iar ministrul de externe al Canadei este o rusofobă autoproclamată. Cum ajută acest lucru relaţiile canadiano-ruse?
Kevin Hamilton: Nu sunt convins că este o rusofobă autoproclamată.
Cristina Cileacu: Presa din Canada spune acest lucru.
Kevin Hamilton: Poate media a declarat acest lucru, nu sunt sigură că ea a spus aşa ceva. Cred că din cauza trecutului ei de jurnalist, a fost corespondent la Moscova timp de mulţi ani. Cred că are afecţiune pentru Rusia şi pentru ruşi, în multe feluri. Actuala autocraţie rusă, dacă îi pot spune aşa, se comportă din păcate foarte rău şi foarte periculos în mai multe părţi din lume şi avem o problemă cu acest lucru. Trebuie, pentru că este ţara care nu doar s-a implicat în afacerile interne ale Ucrainei, dar a invadat ţara, a anexat Peninsula Crimeea, acesta este un fapt pe care nu credeam că îl vom mai vedea în Europa secolului 21, dar să vezi o ţară anexând părţi dintr-o altă ţară este o adevărată întoarcere în timp la diplomaţia "cu arme" din secolele anterioare şi este ceva pe care nu îl putem accepta.
Noi, împreună cu SUA, cu UE şi alţii am impus o serie de peste 20 de runde de sancţiuni împotriva Rusiei. Economia lor suferă şi trebuie să existe consecinţe pentru acest tip de comportament. Comportamentul rus de a susţine şi de a încuraja regimul Assad din Siria a fost ciudat, este ceva de care Rusia trebuie făcută responsabilă. Vrem să fim parteneri cu Rusia, am încercat din greu să avem o relaţie bună cu ei, dar ei complică lucrurile. Acum, vom continua să avem un dialog, înţelegem că esenţa diplomaţiei este să ai o discuţie cu ţări care sunt în dezacord fundamental cu noi, vom continua să facem acest lucru. Anumite relaţii cu Rusia sunt primordiale, de exemplu la cercul polar Arctic suntem vecini, trebuie să vorbim, dar când vorbim vom fi fermi atunci când le vom explica ce este acceptabil şi ce nu este.
Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre Turcia, Canada susţine ideea ţărilor europene de a nu lăsa Turcia să organizeze următorul summit NATO la Istanbul. Care este baza acestei idei?
Kevin Hamilton: După cum ştii, Turcia şi Uniunea Europeană au uneori relaţii reci, dar sunt relaţii esenţiale. Canadienii care priveşc din afară, dar care sunt prieteni şi aliaţi atât ai Europei, cât şi ai Turciei, nu avem o poziţie specială, cu excepţia faptului că trebuie să spunem că de zeci de ani Turcia încearcă să devină membru al UE, că vrea să îşi dezvolte vocaţia europeană mai îndeaproape. Înţelegem anumiţi membri UE la momente diferite şi anumite istorii s-au complicat cu anumite chestiuni interne care au avut loc în Turcia de-a lungul timpului. Este o situaţie specială în momentul de faţă, care provoacă îngrijorare în rândul anumitor state UE. Canada nu ia partea nimănui, doar spune că Europa şi Turcia sunt prietenii şi aliaţii noştri şi bineînţeles că am vrea să îi vedem într-o relaţie bună, pentru că este în interesul tuturor, din punctul nostru de vedere.
Discursul pe care președintele Donald Trump l-a ținut în fața liderilor statelor NATO la Bruxelles, după turneul din Orientul Mijlociu, nu a fost pe placul aliaților. Trump a pus America pe primul loc și a subliniat că nu toată lumea își onorează obligațiile de plată pentru apărare, așa cum fac SUA.
Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre NATO, preşedintele Trump a spus recent la Bruxelles că cea mai mare parte a membrilor NATO nu îşi achită contribuţiile. Contribuţia Canadei este sub 2% din PIB, România a crescut contribuţia sa anul acesta. Dincolo de aceste aspecte, cum lucrează Canada cu România, în cadrul NATO?
Kevin Hamilton: Mai întâi, legat de chestiunea celor 2 procente şi a cheltuielilor, da, este o ţintă la care aspirăm, dar noi credem că nu este vorba neapărat de cât cheltui, ci de ceea ce faci cu bunurile pentru care ai cheltuit. Şi chiar dacă, în momentul acesta Canada nu a ajuns la 2% pentru cheltuieli, dar sunt în creştere, aţi menţionat discursul ministrului Freeland de ieri, va mai fi un anunţ astăzi din partea ministrului nostru de apărare, legat de planificările viitorul buget de cheltuieli. Acestea fiind spuse, cantităţile relativ mici de bunuri pe care armata le mută în Europa, în ţările NATO, pentru apărarea aliaţilor noştri, este disproporţional mare, comparativ cu venitul pe cap de locuitor şi în raport cu dolarul investit.
Suntem încrezători că avem o contribuţie netă la securitatea europeană şi cea a NATO, şi cred că acelaşi lucru poate fi spus despre România. România este unul dintre aliaţii cei mai robuşti, unul dintre cei mai angajaţi în ceea ce priveşte modernizarea capacităţilor militare, pune aceste capacităţi la dispoziţia Alianţei şi este foarte fermă în ceea ce priveşte principiile cheie ale articolului 5, conform căruia un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor. Bilateral, Canada şi România au relaţii militare strânse, avem vizite dese ale navelor canadiene în portul Constanţa, care patrulează în Marea Neagră, în septembrie vom prelua de la prietenii noştri britanici capacitatea de apărare aeriană pentru spaţiul român şi sunt tot felul de exerciţii terestre, în România, sub auspicii NATO, la care contribuie canadienii.
Din decembrie, românii și bulgarii vor intra fără vize în Canada. Anunțul nu este nou, dar așteptările sunt mari. În viziunea canadiană, acest pas este doar un element din condițiile create pentru ca cele două țări să poată face mai mult pentru ele, dar și pentru Europa și restul lumii.
Cristina Cileacu: Sunteți un ambasador care lucrează la București, în România, dar vă reprezentați țara și în Republica Moldova și Bulgaria. Vă rog să-mi spuneți principalele puncte ale mandatului dvs de ambasador.
Kevin Hamilton: Sunt asemănătoare, dacă vorbim despre România și Bulgaria, sunt puțin diferite în cazul Republicii Moldova. România și Bulgaria sunt aliați cheie ai NATO și o regiune strategică. Sunteți doi membri UE cu economii în creștere, a căror forță de muncă și contribuții la UE devin tot mai importante. Sunt un mare fan și un mare susținător, al României și Bulgariei, în Europa. Și cred că, dincolo de problemele din Europa, dacă le putem numi așa, Brexit, Marea Britanie care nu părăsește Europa, dar iese din Uniunea Europeană, cred că și România și Bulgaria ar putea să-și îmbrățișeze destinul și să treacă de la periferia Europei, în centrul ei. Sunt un mare susținător al acestui proces, cred că se întâmplă acum, cred că ține de oamenii și guvernele din aceste țări să profite de această oportunitate și sunt bucuros să fiu la București, ca parte din acest proces pe care îl urmăresc.
În ceea ce privește Republica Moldova, sunt probleme mari acolo, cu tot respectul pentru guvernul lui Pavel Filip, care încearcă, dar este limitat de poziția geografică, este constrâns de problemele demografice și exodul din țara sa, oamenii tineri din această țară pleacă și spre Europa și spre Rusia. Mi-ar plăcea să văd, și le spun asta interlocutorilor mei moldoveni, o Moldovă care își croiește destinul după termenii proprii, nu după cei geostrategici. Nu este despre Europa, nu este despre Rusia, este despre Moldova și Canada încearcă să ajute Moldova să facă acest lucru, prin diferite programe, contribuim la promovarea guvernului, ajutăm femeile din societate, copiii, și cam acestea sunt țintele pentru Republica Moldova.
Cristina Cileacu: De fiecare dată când invităm pentru prima oară un ambasador la emisiunea Pașaport diplomatic, punem aceeași întrebare. Ce vă place și ce nu vă place în România?
Kevin Hamilton: Îmi place aproape totul în România. Oamenii sunt calzi, ca latini sunt foarte expresivi, ceva la care nu m-am așteptat, dar sunt plini de viață, își spun deschis părerea și apreciez acest lucru. Chiar dacă sunt diplomat, mă consider destul de sincer și direct și îmi place să văd acest lucru la români. Frumusețea naturală a țării este ceva ce trebuie văzut de toată lumea, regret că nu am văzut atât de mult până acum, uneori sunt blocat în biroul din București, dar am explorat Sibiu, Timișoara, Cluj și alte părți din țară, merg la Constanța în această seară pentru o conferință, deci îmi place diversitatea și frumusețea țării. Ce nu îmi place este faptul că uneori este greu să ajungi la această diversitate și frumusețe, pentru că infrastructura nu este ce trebuie și nu cred că pentru tine, ca româncă, este o surpriză să auzi acest lucru de la mine. Sper sincer ca infrastructura să fie îmbunătățită în toată țara, este esențial, pentru că în oricare alt domeniu, această țară are mult: capital uman, forță de muncă foarte educată și dedicată, resurse naturale vaste, port, resurse agricole vaste, dar infrastructura nu leagă toate acestea între ele și dacă infrastructura ar putea fi dezvoltată să lege toate aceste atribute la un loc, cred că România ar putea să își îmbrățișeze destinul de a fi cu adevărat una dintre cele mai importante și influente țări din Europa.
