INTERVIU. Consultantul de origine română la care apelează Pentagonul: „Dacă Moldova vrea să se unească cu România, Rusia nu mai poate face nimic”
Vom avea curând alegeri prezidențiale în România. Credeți că este important cine va deveni președintele țării, când vorbim despre poziția României ca membru EU și NATO?
Poziția României în NATO nu depinde de alegeri, dar cea din Uniunea Europeană depinde, pentru că toată lumea înțelege că aici mai este de lucru la reconstrucția politică, la ridicarea unei societăți românești stabile, progresiste, legală, care este condusă de un guvern curat. Uniunea Europeană are relații dificile cu statele membre care nu au guverne curate. Problema corupției este una critică în sistemul european. Când toată lumea dintr-o familie, dintr-un grup, are propriii săi bani, nu este nicio problemă. Dar în Europa banii se împart și de aceea corupția este o problemă uriașă. Așa că reconstrucția României, să îi spunem instituționalizarea, dezvoltarea, conversia României într-o țară complet vestică, ca să spun așa, face ca fiecare poziție politică să fie importantă. Un ministru român este foarte important. Președintele României este foarte important. El dă tonul, stilul și stabilește standardele. Politica României trebuie să ajungă din urmă societatea românească. Societatea românească este mult mai bună decât politica românească, așa că politica are de recuperat. Iar acest lucru se poate face doar dacă ai cei mai buni oameni politici. Calitatea politicii în Europa este una variabilă. Sunt adevărați eroi în politica europeană, care fac lucrui mărețe, dar sunt și oameni mediocri și mai ales îi avem pe cei care distrug, corupții. Iar România în mod evident trebuie să ridice standardele.
Vedeți politicieni de nivel înalt în România, care ar putea să ridice țara? Nu vreau să numiți pe cineva, ci doar să ne spuneți da sau nu.
În societatea românească au fost întotdeauna oameni de bună calitate. Societatea românească a dat întotdeauna oameni de înaltă calitate, academicieni, filosofi, muzicieni, gânditori, patriarhi, preoți și tot felul de oameni. Problema oamenilor de slabă calitate în viața politică a României vine din ceea ce țara are dinspre restul țărilor latine. România, Italia, Spania, Portugalia, Argentina, Brazilia au ceva adânc în comun și anume, politica mai slabă decât societatea țării. Și de ce este așa? Dacă aș ști răspunsul la această întrebare aș merita două premii Nobel, nu doar unul. Culturile latine inventează guverne, dar au cele mai proaste guverne. Iar diferențele între aceste țări nu sunt mari, sunt cam la fel. Este un mister complet, dar trebuie să luptați împotriva acestui fapt, nu să îl acceptați.
Anumiți politicieni români aduc în discuție chestiunea unificării Republicii Moldova cu România. Vedeți această posibilitate ca una realistă în viitorul apropriat?
Există o identitate moldovenească, care în termeni românești este o identitate regională. Dar limba moldovenească este româna. Orice expresie a culturii moldovenești, cel puțin cât știu eu, este românească. Poți să spui și că este moldovenească. Poți să spui că Bucureștiul este moldovenesc. Poți spune ce vrei, poți spune că Regatul este moldovenesc. Nu prea contează. În mod normal oamenii care vorbesc aceeași limbă și au aceeași cultură, în mod normal vor să fie împreună. Dar nu întotdeauna. De exemplu au fost momente când Valonia Belgiei, pur francofonă, care vorbea doar franceza și avea o cultură franceză, a vrut totuși să fie separată. Din anumite motive. Iar acest fenomen există. Oamenii care locuiesc în Lausanne sau Geneva sunt francezi, dar nu vor să fie în Franța. Eu nu consider că Moldova este un astfel de caz. Nu cred că este vreun fel de separatism moldovenesc. Ceea ce există este că Moldova are caracteristicile României Mari, cu o populație minoritară puternică. România îi mai are acum doar pe unguri. Pe vremuri era un stat multinațional, cu germani, cu evrei, cu unguri, ucrainieni și așa mai departe. Iar această chestiune a multinaționalității Moldovei va trebui adaptată.
Dar credeți că Moscova o să permită Moldovei să „iasă" din sfera sa de influență?
Moscova a construit relații puternice cu Kievul. Kievul era satelitul Moscovei. Ei puteau să oprească lucrurile acestea. Acum nu mai pot. Dacă Moldova vrea să se unească cu România, asta este. Ei nu mai pot să facă nimic. Absolut nimic. Este o chestiune tehnică legată de aderarea Moldovei la NATO, pentru că membrii NATO ar trebui să accepte asta, dar dacă moldovenii vor asta sunt sigur că se poate întâmpla și Moscova nu va putea interveni, pentru că între Moldova și Rusia este o țară care ar trebui să fie prietenul cel mai bun al Rusiei, dar ei l-au transformat într-un inamic. Ei au făcut ca Ucraina să le fie dușman. Iar acest lucru îi permite Moldovei o separare. Dacă rușii s-ar fi comportat diferit, Ucraina ar fi fost un satelit al Moscovei, unul ascultător și fericit, un frate mai mic. Dar nu sunt. Deci Moldova poate fi independentă dacă așa ar dori majoritatea.
Sunteţi de două ori consultant, pe de o parte în economie şi pe de altă parte în apărare. Ce au în comun acestea?
Logica de bază a resurselor limitate este că economia există datorită faptului că nu sunt resurse nelimitate. Trebuie să plecăm de la ideea că resursele sunt limitate şi că trebuie să folosim ceea ce avem într-o manieră raţională. Apărarea este complet diferită pentru că în apărare nu ai nevoie de eficienţă. Nu ai nevoie ca toate armele să fie la fel, şi restul de echipamente să fie la fel, pentru că inamicul este acolo şi dacă ai un singur fel de armament va reuşi să te ocolească. Dar în economie este aceeaşi logică, în plus este o întâmplare a vieţii. Eu de fapt îmi câştig existenţa din munca de consultant pentru Ministerul Apărării, Pentagonul, dar şi pentru alte ministere ale Apărării din ţările aliate, cum este astăzi România, şi lucrez pentru corporaţii internaţionale. Sunt un om independent, nu deţin o companie, dar am clienţi număraţi pe degetele de la o mână. Cam 2-3 maximum şi jumătate dintre ei sunt în domeniul apărării, cealaltă jumătate nu.
Puteți să ne dați un astfel de exemplu într-o chestiune legată de apărare, când a fost nevoie să sfătuiți pe cineva?
Cea mai mare problemă pe care am avut-o a fost în urmă cu mult timp, bombardarea Irakului din 1991, care a fost planificată din septembrie 1990 pană în ianuarie 1991 și problema era: cum paralizezi Irakul, care este o țară cu mult armament? Nu am spus că erau puternici, dar aveau mult armament. Aveau multe avioane, rachete, tancuri. Deci cum poți paraliza o țară, în timp ce trebuie să ucizi un număr absolut de mic de oameni? Oricine poate să înceapă să bombardeze. Dar cum distrugi maximum din armament fară să omori prea mulți oameni? Aceasta a fost o problemă și am avut 800 de oameni care au lucrat cu mine. A început cu o idee și doi oameni, apoi au fost trei, patru și tot așa, astfel încât în momentul în care bombardau Irakul eram cam 800 de oameni. Aceasta a fost o muncă uriașă. Trebuie să înțelegi întreaga țară, să vizualizezi țara, să îți imaginezi o țară. Aici este un drum, aici este o cale ferată, aici este aeroportul, aici este asta și cealaltă și apoi să faci lucrurile după priorități, pentru că avioanele zburau zilnic și mai aruncau câteva bombe. Apoi te uiți la ce s-a întâmplat și apoi bombardezi iar, apoi iar te uiți...iar ideea era să nu omorâm oameni. Să nu omorâți civili. Toată lumea din Irak era nevinovată. Știți, noi nu am vrut nici măcar să omorâm militari. Nu am vrut să omorâm soldați. Am vrut să neutralizăm țara fară să ucidem soldați. Să spunem că era un loc în care erau 50 de tancuri într-un depou. Distrugi tancurile, pentru că ele sunt într-un garaj și le poți distruge. Asta în loc să îi aștepți pe oamenii care le manevrează și pot să moară în acele tancuri. Deci acesta era obiectivul și se numește optimizare, când vrei să scapi de A, dar fără să îl implici pe B. Aceasta era ceva asemănător economiei și mai era o asemănare pentru că ei nu prea puteau să riposteze. Iar când au ripost, atunci s-a aplicat strategia. Dar ei nu puteau riposta.
Pe cine ați sfătuit mai exact la acea vreme?
Ministerul Apărării, Pentagonul. Planul era comandat de o unitate specială din cadrul Departamentului Aviatic. Să spunem că Forțele Aeriene SUA au un secretariat, care nu este format din piloți, ci din funcționari. Ei au fost clientul. M-au sunat și mi-au spus avem nevoie de cineva care să vizualizeze, să conceptualizeze și apoi s-a întâmplat restul.
A trecut mult timp de atunci iar acum Irakul este probabil într-o situație mai gravă decât atunci. Care este părerea dvs, ce nu a funcționat bine?
În 1990 SUA au acționat în numele unui acord global. Acest consens era din partea a 50 de țări pe lângă SUA, care doreau îndepărtarea lui Saddam Hussein din Kuwait. Doar să fie scos din Kuwait și gata. Nu a existat vreo înțelegere să se meargă la Bagdad. Rezultatul situației de astăzi vine în urma acțiunii din 2003, când s-a stabilit să se intre în Bagdhad, să fie îndepărtat dictatorul oribil și să se instaleze democrația. Aceasta a fost o teorie despre Irak, nu o realitate despre o țară cu suniți, șiiți, kurzi, arabi, yazedini, sabeani, mandeani. Nu. Era un Irak imaginat, care de fapt era plin de oameni democratici, luai de acolo dictatorul și apărea ca o floare democrația. Nu am crezut în asta și am depus și mărturie împotriva acelui război. Senatul SUA a avut audieri formale, adică au chemat experți și i-au întrebat ce cred. Înainte de război, public, la CNN, la televiziune, am spus nu faceți asta. Dacă îl îndepărtați pe Saddam nu va apărea democrația. Dar nu a ascultat nimeni, pentru că aceasta a fost considerat un comentariu rasist, fascist. Reprezentantul guvernului a spus, dl Luttwak, dr. Luttwak nu crede că irakienii au dreptul la democrație. Am răspuns că bineînțeles că au acest drept, dar nu îl pot pune în practică pentru că este nevoie de un anume nivel al societății. Acesta a fost deci considerat un comentariu rasist și am fost dat afară. Se poate vedea pe CNN că în 2003 eu vorbesc și nimeni nu ascultă și spun: este un fascist, să iasă. Și au invadat Irakul.
Este vreo soluție în momentul de față?
Este o soluție, cea a creării de state noi. Un stat kurd, un stat șiit și unul sunit. Această graniță artificială... în acest moment Irakul este artificial. Imaginați-vă că România ar include Serbia, Ucraina și Slovacia și ați încerca să faceți un stat funcțional. Nu ar funcționa. Irakul a fost gândit artificial și doar un guvern artificial care era o dictatură putea să îl conducă. Pentru un stat artificial ai nevoie de un guvern artificial, de o dictatură. Dacă îndepărtezi dictatura atunci populația se exprimă și nu are cum să funcționeze... doar dacă nu ești Elveția. Elvețienii au reușit să facă să funcționeze un astfel de stat. Deci dacă mergi în Irak și îi faci pe irakieni elvețieni, în primul rând le schimbi religia, îi faci să nu mai fie musulmani ci protestanți, calviniști, creștini și așa mai departe, așa cum sunt calviniștii și ortodocșii din România, apoi poți începe să faci un stat funcțional. Altfel trebuie să separi. Iugoslavia este un alt exemplu. Acolo soluția a fost să aibă state separate. Este ca în cazul anumitor divorțuri care sunt mai bune decât anumite căsătorii. Unele căsătorii sunt mai rele decât un divorț.
Se pare că marile puteri au de multe ori interesul să păstreze anumite conflicte în derulare, pentru că așa pot exploata resursele unor țări sau pot vinde arme. Aceasta este chiar o fantezie oribilă. Motivul pentru care marile puteri fac ceea ce fac, motivul pentru care istoria omenirii este una a crimei și nebuniilor, o istorie a comportamentului criminal și nebun, este pentru că oamenii încep să aibă idei. Idei. Când cineva merge undeva să fure ceva, are o logică a faptelor. Dar SUA nu au luat nici măcar un baril de petrol din Irak. Nici măcar un baril de petrol. Și în al doilea rând, nu au vândut nicio armă. Americanii nu au vândut nici măcar o armă în Irak și nici nu au luat vreun singur baril de petrol. Mi-aș fi dorit să o facă. Eu sunt un american care plătește taxe și aș fi fost mai fericit dacă mergeam acolo și începeam să furăm petrolul. Din păcate este mult mai rău. Mult mai rău. Există ceva mai rău decât furatul și asta este să ai idei proaste. Idei fanteziste. De pildă, a fost o idee aici în România că puteți avea comunism. Aceasta a fost o idee fantezistă. Și din cauza acestei idei fanteziste, România a avut de suferit timp de două generații.
Ce credeți despre politica domnului Putin? Este și aceasta o fantezie?
Nu, politica domnului Putin se remarcă prin două lucruri diferite. Două politici de succes, foarte rele, dar de succes. El nu este prost, cum au fost americanii în Irak. Duce o politică rece și foarte calculată. În primul rând dacă vrei să conduci Moscova și Rusia, rușii trebuie să creadă că lumea îi detestă, că restul lumii nu îi place. Așa că ei au nevoie de o voce, de un dictator care îi va proteja de această lume oribilă din afară. Dacă priviți televiziunea lor națională, întreaga lume comploteaza împotriva lor. Românii plănuiesc să atace și să invadeze Moscova. Armata română se pregătește să meargă în Rusia. Iar aceasta este o politică bună în Rusia, pentru că rușii cred lucruri de acest gen. Și un al doilea lucru bine făcut de Putin este strategia. Românii au trăit alături de acest fenomen rusesc și de ce a fost întotdeauna o problemă? Pentru că rușii sunt foarte buni la strategie. Nu sunt precum chinezii, care sunt buni la tot, mai puțin la strategie, pentru că ei se ceartă cu toată lumea și nu obțin nimic. Dar nu au nevoie de nimic, au destui bani. Dar le-ar plăcea să aibă lucruri. Le-ar plăcea să fure insule, dar nu se aleg cu nimic. Rusia este cea mai mare țară din lume. Și sunt așa pentru că au fost și sunt cei mai buni la strategie. Când Putin s-a hotărât că vrea Crimeea, ia Crimeea și o pune în buzunar. La revedere! Chinezii se chinuie să ia insulele Senkaku de la Japonia, care sunt un teritoriu la fel de mare precum Athenee Palace din București. Încearcă să ia insule de la Vietnam și nici asta nu le iese. Încearcă să ia din teritoriul marin al Malaieziei, nu pot nici asta. Când rușii se mișcă, iau ce vor și bagă în buzunar. Și nu pierd acel lucru, dacă nu au pierdut deja două războaie. Două războaie. Aceasta este problema, guvernul rus este bun la strategie, dar la nimic altceva. Nu știu cum să asigure hrană, îmbrăcăminte, artă, cultură sau orice altceva. Doar strategie.
SUA și Uniunea Europeană au impus Rusiei sancțiuni economice. Sunt acestea o amenințare serioasă împotriva lui Putin?
Nu. Chiar deloc, pentru că suporterii lui sunt oameni care spun, wow, am luat Crimeea, acum hai să luăm și Ucraina. Ei știu că el (Putin) nu este bun pentru chestiuni legate de călătorii, de consum, de cumpărarea unei mașini sau ceva de genul acesta. Aceasta este politica lui. Când a luat Crimeea, sancțiunile UE au fost foarte slabe și la fel și cele americane. Vestul credea că el va lua Crimeea și se va potoli. „Ia-o și pleacă acasă." În schimb el s-a gândit, „ia te uită, nu am luat destul, am luat doar Crimeea. Sunt prea moderat, iată, nu au făcut nimic, a mers foarte simplu." Așa că merge și spre Ucraina. A primit un mesaj greșit. Europenii și americanii au vrut să spună ia Crimeea și pleacă, taci. El a primit acest mesaj: dacă am luat Crimeea atât de simplu, ar trebui să iau și altceva. Iar acum, al doilea rând de sancțiuni sunt grele. Pentru o țară care se bazează pe exportul de petrol, sancțiunile au oprit investițiile în petrol. Și prețul petrolului scade. Da, și când prețul petrolului scade de la 100 la 80 este același lucru precum o sancțiune uriașă. Ceea ce a făcut această scădere a prețului petrolului este ceva mai puternic decât sancțiunile impuse de SUA. Cu un impact mult mai mare.
România este o țară NATO și stat UE, dar este înconjurată de țări care sunt să spunem mai apropiate de Rusia. Mă refer la Ungaria, Bulgaria, Serbia. Este acesta un factor de risc pentru România?
Acesta este un caz interesant, pentru că statutul de stat NATO funcționează pentru România ca o garanție reală. Dacă sunt anumite provocări, infiltrări, atunci bineînțeles forțele militare române trebuie să ia imediat măsuri dure, să tragă. Cu toate acestea, ar fi un război care ar dura 12 ore. De fapt un incident cu durata de 12 ore pentru că NATO s-ar pune în mișcare pentru România. NATO nu poate funcționa în cazul Ucrainei, pentru că ei nu sunt membri și nu este doar o chestiune formală, ci sunt lucruri legate de planuri, integrare și așa mai departe. Dar desigur, rușii nu au graniță comună cu România. Decizia din 1945 care spunea că ei au o graniță cu România are acum rezultatul opus, așa că nu este nicio graniță. Dacă România ar mai fi avut nordul Bucovinei... dar acum nu există graniță comună. Așa că dacă ar vrea să ajungă aici trebuie să treacă prin vestul Ucrainei. Eu cred că amenințările asupra securității României sunt egale cu zero. Bineînțeles, când ne facem planurile de apărare, trebuie să fim mereu atenți. Așa că armata română trebuie să fie serioasă, chiar dacă probabilitatea este atât de redusă. Iar Serbia, apropos, este pro-Rusia, dar nu este anti-România. Sârbii nu sunt inamicii României. Poporul sârb privește ca pe un frate poporul român, nu ca pe un popor dușman. În cazul Bulgariei este puțin diferit, dar prietenia Bulgariei cu Rusia este una sentimentală. Este una culturală și bazată pe sentimente, nu este una strategică.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
