INTERVIU. Analist de politică externă: Rusia nu influenţează prin propagandă doar Ucraina, ci şi Europa
Ucraina are de rezolvat două probleme mari, ca să-și continuie drumul pentru care, în urmă cu doi ani, mureau oameni în Piața Independenței din Kiev, devenită Euromaidan. În primul rând, este nevoie de o soluție pentru conflictul din estul țării, care este folosit de Rusia pentru destabilizarea conducerii politice ucrainene. În al doilea rând, trebuie aplicate reforme economice, sociale și juridice.
Cristina Cileacu: În urmă cu doi ani ucrainenii mureau pentru a schimba viitorul lor, însă între timp, preşedintele Petro Poroshenko a demonstrat că nu are suficientă putere politică pentru a lupta cu oligarhii din ţară şi cu corupţia la nivel înalt. Cum văd acum ucrainenii situaţia, după doi ani?
Volodymyr Fesenko: Concluzia principală este ca printr-o singură revoluţie nu putem realiza schimbări, iar acest lucru nu-i revine doar preşedintelui. Reformele politice, sociale şi economice sunt în sarcina întregii societăţii active, a guvernului, a elitei politice şi a întregii societăţi civile. Diferenţa situaţiei actuale faţă de acum 10 ani, faţă de momentul revoluţiei portocalii, atunci preşedintele şi elita politică nu erau prea capabili să continue reformele începute, iar rezultatul a fost dezamăgitor. Astăzi sunt multe obiecţii, critici la adresa conducătorilor, însă întreaga societate civilă cere schimbări. Sunt multe schimbări care se realizează în Ucraina sub presiunea societăţii civile şi datorită societăţii civile. Niciodată înainte organizaţiile neguvernamentale nu au influenţat procesul politic, procesul legistativ şi iniţiativele legislative. În ceea ce priveşte problema corupţiei - oligarhiei, mi se pare că este o problemă atât de complexă încât în ultimii 20-25 de ani nu a fost rezolvată de nicio ţară europeană. Doar că atât la noi, cât şi în Rusia, în ultimii 25 de ani au fost fuzionări multiple între marea politică şi marile afaceri. Şi iată problema, cum să desparţi aceşti doi gemeni siamezi? O problemă atât de complexă şi fără precedent de soluţionare. Există schimbări, însă din păcate sunt lente şi contradictorii.
O nouă revoluție ucraineană! Acesta era sloganul strigat pe străzile Kievului la comemorarea a doi ani de la Euromaidan. Vocile puternice ale membrilor unui grup de naționaliști și activiști paramilitari au acoperit sunetul reqviemului care se auzea în piață, în memoria morților. Forța Dreptei Revoluționare este numele grupului care dorește un al treilea Maidan.
Cristina Cileacu: Totuşi tinerii din Ucraina arată că sunt dezamăgiţi, au avut loc proteste foarte multe. De regulă, când ceva nu funcţionează bine într-o ţară şi reformele pe care tinerii în special le aşteaptă nu se impun atât de repede pe cât ar dori ei, apare extremismul. Există radicalizare la nivelul tinerilor din Ucraina la acest moment?
Volodymy Fesenko: Atunci când vorbim despre radicalizare, pentru ţarile care trec prin astfel de momente revoluţionare şi post-revoluţionare, întotdeauna putem identifica o perioadă specifică de radicalizare. Un astfel de moment poate fi identificat în toate ţările unde au loc schimbari prin forţă. Dacă acestea au fost schimbări de forţă armate, dar dacă avem în vedere că în Ucraina domină radicalii, nationaliştii, extremiştii, acesta este un mit răspândit de propaganda rusă. Desigur în Ucraina există şi patrioţi militanţi, deoarece războiul nu este terminat, el continuă. Însă, dacă ne uităm la rezultatele electorale atunci nivelul susţinerii radicalilor în Ucraina este mult mai mic decât în Franţa sau în alte ţări europene. Un exemplu concret: unul dintre partidele influente naţionaliste în Ucraina, care a participat activ în evenimentele de la Maidan, Partidul Reunificării Svoboda, partidul naţionaliştilor ucrainieni. În toamna anului 2014 nu a putut trece de pragul de 5 % pentru alegerile parlamentare. Astăzi nivelul de popularitate a acestul partid este de aproximativ 5%. Astăzi la noi, de actualitate nu este problema influenţei radicalilor şi a naţionaliştilor, şi acesta există, însă mult mai pregnantă este problema populiştilor. În contextul crizei politice sunt la mare căutare soluţiile populiste, însă politicile populiste sunt cele care împiedică reformele. Populismul este o boală care se manifestă şi în Europa şi în SUA, nu doar în Ucraina. Desigur, problema populismului în Ucraina are legatură cu criza economică profundă, în acelaşi timp cu războiul care a provocat o situaţie economică complexă şi o scădere economică majoră. Anul trecut am avut o scădere economică de 11%, fapt care se reflectă în starea de spirit a societăţii.
Război de rutină. Acesta este expresia care descrie poate cel mai bine acum situația din estul Ucrainei. Conflictele armate între rebelii susținuți de Rusia și forțele militare ucrainene și-au diminuat intensitatea, dar continuă să existe. Civilii din așa-numita Republică Populară Donețk se străduie să trăiască în pace, dar sunt conștienți de amenințarea permanentă a războiului.
Cristina Cileacu: Spuneaţi de război, în estul Ucrainei continuă luptele, situaţia este în continuare neclară, oamenii din oraşele din zonă încearcă totuşi să-şi ducă viaţa aşa cum pot. Cât de mult mai rezistă Ucraina să susţină costurile acestui război?
Volodymyr Fesenko: Într-adevăr, acest fapt este o problemă mare pentru ţară, dar paradoxal noi ne-am obişnuit să trăim pe timp de război.
Războiul în Estul Ucrainei a devenit un război de fond, un război lent, nu au loc conflicte armate intense. În general doar schimburi de focuri şi lupte locale majoritatea în regiunea Donetsk, fapte care necesită fonduri, pentru că 5% din PIB merg la apărare. În ţara noastră, şi aşa nu prea bogată, acest fapt este o problemă destul de mare. Totodată şi consumul de fonduri, însă noi am învăţat să supravieţuim în astfel de condiţii. Iar acum scopul nostru nu este doar supravieţiurea, ci şi intensificarea dezvoltării economice. Nu doar supravieţuirea, ci şi dezvoltarea.
Nu doar pierderile economice au legătură cu războiul. De exemplu, am pierdul 20% din înterprinderile care se aflau pe teritoriile ocupate, acesta este parte din potenţialul nostru de export şi una dintre cauzele crizei economice. A doua problemă este conflictul cu Rusia. Cifra noastră de afaceri cu Rusia, în ultimii 3 ani, a scăzut de 3 ori. Acestă scădere a început de pe vremea lui Ianukovici, însă după evenimentele din 2014, după ocuparea Crimeii şi a războiului din estul Ucrainei, desigur relaţia cu Rusia a intrat intr-o criză profundă. Războiul hibrid din estul Ucrainei este şi un război economic cu Rusia. Acest fapt este o consecinţă a crizei actuale economice.
Cristina Cileacu: Care vor fi relaţiile cu Rusia, pentru că Rusia rămâne în continuare vecinul Ucrainei?
Volodymyr Fesenko: Din păcate, acest fapt nu depinde doar de noi. Atât timp cât avem razboi în est şi atât timp cât există problema Crimeii, nu ne putem aştepta la o relaţie de bună vecinătate. Mă tem că pe termen mediu acestea vor fi relaţii foarte complicate, asemănătoare cu cele din Războiul Rece. Rezolvarea problemelor actuale are legătură în primul rând cu terminarea războiului în estul Ucrainei, cât şi în perspectivă a problemei Crimeii. Cred în continuare că acesta va fi unul din cele mai arzătoare subiecte. Nu există relaţii ostile între poporul rus şi noi, suntem vecini, avem multe în comun din punct de vedere istoric, cultural, însă majoritatea uncrainienilor consideră Rusia agresor şi plasează responsabilitatea politică pentru situaţia dată asupra conducătorilor Rusiei, şi în primul rând asupra preşedintelui Putin.
Puterea politică de la Kiev este acuzată că se mișcă lent și nu are rezultatele promise. Corupția rămâne principala problemă, iar instituțiile responsabile ale statului par încremenite în proiect. La fel și oligarhii, cei care ar trebui să fie ținta măsurilor anticorupție. Nivelul de trai din țară scade, în timp ce elita bogată devine și mai bogată. Recentele dezvăluiri din Dosarul Panama despre offshore-ul președintelui Poroshenko, au dus la convingerea în rândul populației, că diferențele dintre ucrainenii de rând și liderii lor sunt mai adânci decât par.
Cristina Cileacu: În Ucraina, dacă ne întoarcem la problemele pe care le are ţara dincolo de conflictul din est, a fost instalat un Birou Naţional împotriva Corupţiei, urmează să fie numit un procuror anticorupţie, există o agenţie responsabilă cu recuperarea bunurilor furate, de la cei care au fost condamnaţi. Funcţionează aceste instituţii?
Volodymyr Fesenko: Dacă vorbim despre reforme acestea au loc în Ucraina, greu, însă au loc. Dar cea mai importantă problemă, unde există cele mai multe pretenţii şi critici este lupta anticorupţie. Aici sunt foarte puţine schimbări. Dar, la sfârşitul anului trecut au început să funcţioneze noi instituţii care au ca obiect de activitate lupta anticorupţie. De exemplu, Biroul Naţional Anticorupţie s-a înfiinţat la începutul anului trecut. La fel, Agenţia Naţională de Combatere a Corupţiei, care trebuie să urmărească declaraţiile de avere ale funcţionarilor şi politicienilor. Însă în ce constă problema: corupţia absolută în rândul judecătorilor si procurorilot, adica organele care trebuie să lupte împotriva corupţiei, dar chiar ei sunt corupţi. De aceea, depinde foarte mult dacă în următorii ani vom reuşi să combatem corupţia şi să aducem schimbări majore de personal în aceste instituţii ale legii. Dacă acest vom reuşi acest lucru, atunci vom progresa. Desigur ne interesează foarte mult experienţa României în lupta anticorupţie. Consider că aici găsim multe exemple pozitive şi utile pentru Ucraina. Din câte ştiu, şeful Biroului Naţional Anticorupţie din Ucraina a fost în România pentru a se familiariza cu experienţa românească.
Avem dezbateri dacă trebuie schimbaţi în totalitate judecătorii sau trebuie schimbaţi cei mai mulţi procurori. Avem şi multe păreri, iar Europa nu susţine schimbările radicale. Mă tem că este nevoie de o curăţenie la nivelul majorităţii personalului,deoarece sunt mulţi corupţi aici. Chiar dacă este o problemă, preşedintele Poroshenko propunea numirea în funcţia de Procuror General, nu un om din sistem, ci un om politic, unul din aliaţii săi, lider de partid. De ce? Pentru a aduce oameni din afară, care să înceapă reformele din procuratură şi să producă schimbările necesare la nivel de personal. Însă ONG-urile susţin numirea unui om apolitic pentru funcţia de Procuror General, dacă nu acum, atunci pe viitor, un om independent, care să nu fie numit politic, ales prin concurs aşa cum au fost aleşi şi şefii Biroului Anticorupţie.
Premierul Arseniy Yatsenyuk a fost la conducerea guvernului de la Kiev, după Euromaidan până în aprilie acest an. Noul legislativ instaurat are misiunea să accelereze reformele, dar voci din rândul societății civile ucrainene spun că acest lucru va fi făcut fără prea multă tragere de inimă. Rămâne de văzut dacă oligarhii care influențează acum politica de stat își pot vedea liniştiţi de treburi în continuare.
Cristina Cileacu: Premierul Yatseniuk şi-a depus recent demisia. Cât de gravă este criza politică din Ucraina?
Volodymyr Fesenko: Trebuie să ştim că în Ucraina există un nivel ridicat de turbulenţe politice, crize guvernamentale şi parlamentare. În medie, în ultimii 10 ani durata medie a mandatului prim-ministrului este de 2 ani. Yatseniuk a executat 2 ani.
Au fost două motive pentru demiterea sa. Primul - scăderea popularităţii datorită măsurilor economice nepopulare şi a crizei economice profunde. Nivelul de trai a scăzut de 3 ori şi desigur oamenii erau nemulţumiţi de prim-ministru. Dacă pentru partidul său acum 2 ani au votat 22%, acum 1-2 % dintre ucrainieni îl mai susţin. Al doilea motiv a fost conflictul cu Parlamentul. Majoritatea facţiunilor parlamentare din coaliţie au votat pentru demitere şi a fost nevoie de schimbarea guvernului şi premierului. Formal şi juridic, criza politică este în acest moment depăşită. Consider ca în aceste câteva luni până la toamnă o să fie o situaţie cât de cât liniştită, dacă nu apar situaţii de forţă majoră. Majoritatea forţelor parlamentare şi nepolitice susţin alegerile anticipate, astfel încât la toamnă să putem avea noi soluţii politice.
Reprezentanţii NATO şi ai Rusiei au avut anul acesta prima întrevedere de la începutul conflictului din Ucraina. Declaraţiile făcute de ambele părţi după încheierea discuţiilor au avut aceeaşi concluzie: sunt multe diferenţe de viziune între cele două entităţi. Există şi o veste bună: canalele de comunicare rămân deschise.
Cristina Cileacu: Recent a avut loc o întâlnire NATO-Rusia, Consiliul NATO-Rusia care nu s-a mai întrunit de doi ani, după ce ruşii au anexat ilegal Crimeea. Ce înseamnă această întâlnire pentru Ucraina?
Volodymyr Fesenko: Desigur în Ucraina există suficienţi oameni nemulţumiţi din cauza intensificării relaţiilor cu Rusia. Pentru noi este foarte important ca partenerii noştri, inclusiv partenerii ţărilor europene, să continuie presiunile asupra Rusiei, să menţină sancţiunile economice contra Rusiei. Acest lucru nu este doar un instrument de pedeapsă pentru anexarea neconstituţională a Crimeii şi pentru războiul din est, ci este şi un instrument pentru combaterea posibilei agresiuni, deoarece obiectul agresiunii ruse poate fi nu doar Ucraina, dar şi ţările baltice, ţările regiunii Mării Negre. Este necesară presiunea asupra Rusiei, pentru că agresiunea să nu se răspândească.
Cristina Cileacu: Rusia mai investeşte în propaganda anti-vest în Ucraina?
Volodymyr Fesenko: Desigur, Rusia duce un război împotriva noastră, nu doar prin mijloace militare, ci şi prin intermediul oamenilor săi de pe teritoriile din est. Este un război informaţional, se numeşte război hibrid, deoarece se folosesc mijloace diverse militare, politice şi informaţionale. Din cauza războiului pe teritoriul Ucrainei este interzisă difuzarea celor mai multe canale de televiziune ruseşti, în special cele care susţin propaganda. Însă, Rusia nu influenţează prin propagandă doar Ucraina, ci şi Europa. Acest lucru s-a văzut în Olanda. Acolo se folosesc metodele războiului psihologic, foarte murdare. Clipuri false, ştiri false, au fost încercări de difuzare a ştirilor false pe teritoriul german. Rusia luptă cu astfel de mijloace, nu doar împotriva noastră, dar mai mult împotriva Europei.
Cristina Cileacu: Acordul de la Minsk este agreat de toate părţile care l-au semnat şi cu toate acestea este aproape imposibil de făcut să funcţioneze. De ce este atât de greu?
Volodymy Fesenko: Războiul nu s-a terminat. Războiul nu s-a terminat, dar s-a diminuat în estul Ucrainei. Avem mai puţine victime. Diminuarea intervenţiilor militare armate, au existat chiar 2 luni de linişte şi consider că putem să ajungem la acorduri de înţelegere, dar pacea nu există. Acordurile de la Minsk nu au adus pacea. Consider că problema este în însăşi tipologia acordului de la Minsk. Nu este foarte realist să găseşti un compromis între intersul Rusiei şi al Ucrainei. Nu mai menţionez separatismul, acesta este principala problemă.
A doua problemă este faptul că Rusia nu vrea pace. Rusia vrea să continuie presiunile asupra Ucrainei. Doreşte menţinerea conflictului care să fie o armă împotriva Ucrainei şi un mijloc de presiune asupra vestului. Războiul din Ucraina este simplu. Trebuie să încetăm conflictul armat. Dacă oprim războiul, putem rezolva problema politică. Totul este simplu. Dar, atât timp cât războiul continuă nu putem vorbi despre realizarea acordului de la Minsk. Noi avem multe probleme şi sunt şi aşteptări ridicate. De la noi cetăţenii şi partenerii noştri internaţionali cer şi aşteaptă mult. Doresc ca Ucraina să devină cât mai repede o nouă ţară democratică. Din păcate, schimbările survin încet, dar ţara se schimbă, noi ne schimbăm, noi evoluăm, acest lucru este cel mai important. Da, ne-am apărat independenţa, dar acum cel mai repede trebuie să implementăm reformele. Cu sprijinul partenerilor europeni şi a vecinilor români, vom putea finaliza ceea ce ne-am propus.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
