Justin Ionescu se afla la 6.400 de metri altitudine atunci când a avut loc seismul. După câteva zile a reuşit să coboare aproape de baza muntelui, unde şi-a dat seama de proporţiile tragediei: zeci de cadavre erau întinse pe jos.
„Nu ne-am gândit la un cutremur. A fost destul de brutal şi de scurt. Au urmat multe avalanşe de pe toate feţele din zonă. Nu ne-au afectat. Am avut şi şansa să avem tabăra pusă într-o poziţie foarte bună”, povestește alpinistul.
„Abia în tabăra unu am înţeles ce se întâmplă. Vuiau elicopterele, evacuau pe oricine. Nu ne-am repezit în prima zi, am aşteptat să vedem. Aveam speranţa că se deschide cascada de gheaţă. În tabăra de bază ne aştepta un spectacol grotesc, ceva ce n-am văzut niciodată. Era aşa cum se întâmplă probabil într-un război, când explodează o bombă. Aşa arăta un culoar prin mijlocul taberei de bază. E ceva... Încă nu pot să-mi revin”, spune Justin Ionescu.
Cutremurul devastator de 7,8 grade produs sâmbătă în Nepal s-a soldat cu peste 5.000 de victime și se așteaptă ca numărul acestora să crească. Seismul a avut, până în prezent, aproximativ o sută de replici cu magnitudinea cuprinsă între 4 și 6 grade.
Azi au mai murit 200 de oameni într-o localitate acoperită brusc de pământul care încă se clatină. De asemenea, e haos pe singurul aeroport din capitala Katmandu, unde nu se mai ştie cine când pleacă, dar toată lumea vrea să fugă din calea dezastrului. E dramatică situaţia şi în spitale. În saloane nu mai sunt locuri, pentru că sunt şapte mii de răniţi, lipsesc medicamentele și echipamentele necesare operaţiilor, iar personalul medical e depăşit de situaţie.