Imagini de după atacul chimic din Siria care a ucis aproape 100 de oameni - copii şi adulţi care se luptă pentru fiecare suflare. Oameni pe care îi udau cu furtunul, în speranţa că vor reuşi să îndepărteze substanţele toxice. Imaginile au lăsat fără grai milioane de oameni din lumea întreagă. Dar au făcut şi ceva mai mult decât atât: l-au convins pe preşedintele Statelor Unite să atace, pentru prima dată, regimul sirian. În spatele gesturilor politice, însă, rămân oamenii, cu dramele lor cu tot. Iar pentru ei, viaţa nu s-a schimbat prea mult după atacul american. Sunt la fel de disperaţi şi de deznădăjduiţi ca înainte de intervenţia americană.
Un tânăr de 29 de ani are de departe cea mai sfâşietoare poveste a atacului chimic din Siria. Şi-a pierdut atunci gemenii în vârstă de nouă luni, soţia şi încă 22 de membri ai familiei.
Abdul Hamid Youssef, tatăl copiilor ucişi: „M-am uitat la ei şi am zis: "Dragilor, am întârziat, i-am salvat pe toţi ceilalţi, dar pe voi nu am putut să vă salvez". Nu eram conştient de nimic. Credeam că sunt în viaţă. Credeam că mă vor îmbrăţişa.”
Pentru vărul lui Abdul Hamid Youssef, vestea proastă a venit abia după ce el şi soţia lui au supravieţuit atacului chimic.
Alaa Al-Yousef, supravieţuitor al atacului chimic: „Soţia mea a fost afectată de gazul toxic, la fel ca noi toţi. Când am dus-o la spital, era însărcinată. La început, nu ştiam dacă bebeluşul a fost afectat. Azi, s-a simţit obosită şi s-a dus din nou la spital. Am fost şocat să aflu că a pierdut sarcina”.
Un adolescent şi-a pierdut mare parte din familie în atacul din provincia Homs. Mai exact 19 rude.
Nici cei care au reuşit să fugă din acest infern nu au dat de o viaţă mai bună.
Refugiat: „Am suferit foarte mult (pe drum, n.r.). Am fost răpiţi de miliţii. Ei spun că sunt paza de coastă, dar, de fapt, nu e adevărat. Sunt miliţii. Cumpără şi vând oameni. Numai Dumnezeu ştie prin ce am trecut ca să ajungem aici!”
Peste 320.000 de oameni au fost ucişi în războiul din Siria, care tocmai a intrat în cel de-al şaptelea an. Printre ei se numără cel puţin 14.000 de copii, potrivit ONG-urilor. Sunt 4,9 milioane de refugiaţi sirieni, care au fugit în ţările din regiune sau au ajuns în Europa.
Lor li se adaugă peste 6 milioane de oameni dislocaţi în interiorul Siriei. Adică oameni care şi-au părăsit casele şi au fugit în alte părţi ale ţării. În spatele acestor cifre şi statistici, se ascunde o realitate dură: în timp ce taberele din acest conflict şi marile puteri internaţionale se confruntă în Siria, ţara s-a rupt în bucăţi, iar criza umanitară a căpătat proporţii nemaivăzute de la al Doilea Război Mondial încoace.
Bana Alabed, refugiată siriană: „Lumea stă şi se uită. Lumea nu face nimic. (Ce vrei să facă lumea?)
Vreau să oprească războiul. Copiii din Siria trebuie să se joace, să meargă la şcoală, să trăiască în pace. Împreună, putem să-i ajutăm. Împreună, putem să-i salvăm”.