Cele opt state care au invocat de-a lungul anilor dreptul de a suspenda Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

FOTO: Gulliver/GettyImages

Articolul 15 (”Derogare în stare de urgenţă”) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului permite guvernelor statelor semnatare să beneficieze, în circumstanţe excepţionale, de posibilitatea unei derogări, într-o manieră temporară, limitată sau controlată, de la obligaţia lor de a asigura anumite drepturi şi libertăţi, în condiţiile prevăzute de acest document, potrivit regulamentului Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), explicat de News.ro.

Folosirea acestei dispoziţii este guvernată de următoarele condiţii procedurale şi faptice:

- dreptul la o derogare poate fi invocat doar în timp de război sau în timpul unor situaţii de urgenţă, care ameninţă viaţa unei naţiuni;

- un stat poate să ia măsuri de derogare de la obligaţiile sale de la Convenţie doar pe durata manifestată de exigenţele acelei situaţii excepţionale;

- nicio derogare nu poate fi operată în contradicţie cu celelalte obligaţii ale statului în cauză şi care se plasează sub incidenţa dreptului internaţional;

- anumite drepturi din Convenţie nu permit niciun fel de derogare: Articolul 15 aliniatul 2 interzice orice derogare de la respectarea dreptului la viaţă, cu excepţia contextului unor acţiuni legale de război, interzice tortura şi tratamentele inumane şi degradante, interzice sclavia şi robia şi impune principiul ”nu există pedeapsă fără lege”; În mod similar, nu pot exista derogări de la Articolul 1 din Protocolul Nr. 6 (”Abolirea pedepsei cu moartea pe timp de pace”) al Convenţiei, de la Articolul 1 din Protocolul Nr. 13 (”Abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele”) al Convenţiei şi de la Articolul 4 (”Dreptul de a nu fi judecat şi pedepsit de două ori pentru aceeaşi speţă”) din Protocolul Nr. 6 al Convenţiei;
- Din punct de vedere procedural, statul care se prevalează de dreptul la derogare trebuie să îl ţină pe Secretarul General al Consiliului Europei deplin informat pe durata suspendării acestor drepturi.

Fapte şi cifre aferente cazurilor de suspendare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului

Pe 5 iunie 2015, Ucraina a notificat Secretariatul General al Consiliului Europei că, ţinând cont de starea de urgenţă din ţară, autorităţile ucrainene au decis să folosească Articolul 15 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pentru a o obţine o derogare de la anumite drepturi specificate în Convenţie.

Pe 24 noiembrie 2015, autorităţile franceze au informat Secretarul General al Consiliului Europei în legătură cu o serie de măsuri aferente stării de urgenţă ce au fost luate după atacul terorist comis la Paris şi care ar fi implicat o derogare de la anumite drepturi garantate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În trecut, opt state semnatare ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului - Albania, Armenia, Franţa, Georgia, Grecia, Irlanda, Turcia şi Marea Britanie - au apelat la dreptul lor de a invoca o derogare.

Patru dintre cele opt state au fost nevoite să justifice măsurile speciale pe care le-au luat, în virtutea cerinţelor Convenţiei. Acestea au fost Grecia, Irlanda, Marea Britanie şi Turcia.

Joi, Turcia a anunţat că suspendă temporar Convenţia pentru Drepturile Omului, după tentativa de lovitură de stat. Anunţul a fost făcut de un înalt oficial din Guvern, care a dat asigurări că drepturile şi libertăţile fundamentale nu vor fi afectate şi că măsura este una firească în urma declarării stării de urgenţă, potrivit Hurriyet.

Tot de joi, în Turcia a intrat în vigoare starea de urgenţă declarată de către preşedintele Recep Tayyip Erdogan pentru o perioadă de trei luni, în urma puciului eşuat din noaptea de vineri spre sâmbătă. El a susţinut că starea de urgenţă este necesară "în vederea eliminării rapide a tuturor elementelor organizaţiei teroriste implicate în tentativa de lovitură" de stat, făcând referire la organizaţia "Hizmet" ("Serviciu", în turcă - n.r.) - mişcarea condusă de către predicatorul Fethullah Gulen, autoexilat în Statele Unite din 1999 şi acuzat că a insigat puciul.

Aproximativ 10.000 de persoane au fost arestate în Turcia, iar câteva sute de şcoli au fost închise. De asemenea, aproximativ 60.000 de funcţionari au fost demişi din posturi după puciul eşuat. Guvernul turc acuză că în spatele tentativei de lovitură de stat se află predicatorul Fethullah Gulen, autoexilat în Statele Unite din 1999, şi cere extrădarea acestuia.

Mulţi dintre cetăţenii turci se tem de o revenire a ţării lor la o situaţie similară cu aceea din 1980, când legea marţială ce a fost declarată în Turcia după lovitura de stat militară, sau asemănătoare cu revoltele din anii 1990, când cea mai mare parte a provinciei sud-estice a Turciei, locuită de kurzi, s-a aflat sub incidenţa stării de urgenţă, declarată de guvernul de atunci al ţării.