Câștigătoarea iraniană a Premiului Nobel pentru Pace, Narges Mohammadi, a început luni greva foamei în semn de protest față de refuzul autorităților de a-i oferi tratament medical în închisoare, potrivit unui comunicat al familiei și transmis pentru CNN.
Activista pentru drepturile omului, în vârstă de 51 de ani, a primit premiul Nobel pe 6 octombrie pentru „lupta ei împotriva opresiunii femeilor din Iran și lupta ei pentru promovarea drepturilor omului și a libertății pentru toți”. Acea bătălie a avut un cost personal imens, ea fiind condamnată la peste 30 de ani de închisoare și i s-a interzis să-și vadă soțul și copiii.
Potrivit familiei sale, un procuror iranian a refuzat să accepte cererea lui Mohammadi de a fi transferată de la renumita închisoare Evin din Iran, unde este deținută, la un spital specializat în tratamente de inimă și plămâni pentru „îngrijire medicală urgentă”.
Agenția de știri Human Rights Activists (HRANA) din SUA a raportat că acesteia i s-a refuzat accesul la tratament în spital săptămâna trecută, după ce a refuzat să poarte hijab-ul obligatoriu.
„A trecut o săptămână de când refuză să-i ofere ajutorul medical de care are nevoie”, a spus familia activistei în declarație, adăugând că sunt „îngrijorați” de „starea ei fizică și de sănătatea ei”.
Mohammadi a intrat în greva foamei pentru a demonstra împotriva „politicii Iranului de amânare și neglijare a îngrijirii medicale pentru deținuții bolnavi” și a politicii sale obligatorii de purtare a hijabului pentru femeile iraniene, a adăugat familia.
Comitetul Norvegian pentru Nobel a transmis luni că este „profund îngrijorat” de sănătatea lui Mohammadi.
„Cerința ca femeile deținute să poarte hijab pentru a fi spitalizate este inumană și inacceptabilă din punct de vedere moral”, a declarat Berit Reiss-Andersen, președintele comisiei, într-un comunicat.
Într-o scrisoare scrisă de la închisoarea Evin din Teheran la începutul acestui an și împărtășită cu CNN, Mohammadi a criticat politica guvernului privind hijab-ul obligatoriu, numind-o o „schemă înșelătoare împotriva femeilor” și un instrument „pentru a întări puterea guvernului religios”.
Republica Islamică folosește hijab-ul obligatoriu pentru a „prezenta imaginea dominației, subjugării și controlului asupra femeilor” ca mijloc de a controla societatea, a scris Mohammadi.
Într-o înregistrare audio împărtășită cu CNN din interiorul închisorii Evin, Mohammadi este auzită conducând scandările „Femeie, viață, libertate” – sloganul revoltei declanșate anul trecut de moartea lui Mahsa Amini. Femeia de origine kurdă-iranienă, în vârstă de 22 de ani, a murit în custodia poliției de moralitate a regimului, fiind arestată pentru că nu a respectat codul vestimentar conservator al țării.
O altă tânără, Armita Geravand, în vârstă de 16 ani, a intrat în comă luna trecută după ce ar fi fost agresată de poliția de moralitate din țară pentru că nu purta batic în metroul din Teheran. Geravand a fost declarată moartă pe 28 octombrie, de presa de stat iraniană, la o lună după ce parlamentul iranian a adoptat o legislație draconică care impune pedepse de până la 10 ani de închisoare pentru femeile care încalcă regulile deja stricte ale țării privind vălul hijab.
Mohammadi însăși a petrecut majoritatea ultimelor două decenii în închisoare și în prezent ispășește o pedeapsă de 10 ani și 9 luni, acuzată de acțiuni împotriva securității naționale și propagandă împotriva statului.
În august, a fost condamnată la încă un an de închisoare pentru activismul ei continuu în închisoare, după ce a oferit un interviu media și o declarație despre agresiunile sexuale din închisoare, despre care spune că au „crescut semnificativ” de când protestele au cuprins Iranul anul trecut, conducând la o situație care descrie abuzul acum ca fiind „sistematic”.
În scrisoarea lui Mohammadi către CNN, ea a subliniat cum se întâmplă acest atac „în centrele de detenție, în timpul interogatoriilor, amenințările în interiorul vehiculelor de detenție, sub loviturile ofițerilor” și a spus că este ipocrizia unui stat religios care folosește violența sexuală împotriva femeilor deţinute.
Guvernul iranian a negat acuzațiile pe scară largă de agresiuni sexuale împotriva deținuților, inclusiv într-o investigație aprofundată a CNN de anul trecut, numindu-le „false” și „fără temei”.
Mohammadi ispășea deja, pentru publicarea unei cărți, anul trecut, despre metodele brutale ale închisorii din Iran, intitulată „White Torture: Interviews with Iranian Women Prisoners”, precum și un film documentar care spune poveștile prizonierilor ținuți în izolare, o pedeapsă pe care Mohammadi însăși a îndurat-o.
Pentru că a refuzat să fie redusă la tăcere în spatele gratiilor, lui Mohammadi i s-a interzis de mai bine de un an să vorbească direct cu soțul și copiii ei.
CNN a vorbit recent cu soțul și fiul lui Mohammadi, care trăiesc în exil în Franța, și aceștia și-au exprimat mândria pentru „energia ei nesfârșită pentru libertate și drepturile omului” în Iran.
Familia a promis că va trage la răspundere regimul iranian „responsabil pentru tot ceea ce i se întâmplă iubitei noastre Narges.”
Editor : M.I.
