Analiză Generalii armatei moarte: De ce s-au evaporat atât de ușor forțele militare și de securitate afgane în fața ofensivei talibane

O masă tăcută, alcătuită din peste 120.000 de cadavre, adunate în 20 de ani de război și îngropate de-a lungul și de-a latul planetei, din America și până în Asia, asistă indiferentă la spectacolul grotesc desfășurat în aceste zile în Afganistan. Indiferenței morților i s-a adăugat recent și nepăsarea viilor, reprezentați de militarii și șefii structurilor de securitate afgane care au decis să predea întreaga țară, fără luptă, talibanilor și să șteargă astfel, în câteva zile, două decenii de încercări timide de redresare și consolidare a unui stat. Întreaga armată s-a prăbușit uimitor de rapid, în doar câteva săptămâni. „Le-am dat pește, dar nu am reușit să-i învățăm să-și facă undiță”, au rezumat situația, pentru digi24.ro, surse militare. În plus, armata afgană a existat mai mult pe hârtie, în condițiile în care un sfert din militari dezertau în fiecare an și jumătate dintre ei erau analfabeți. Analistul militar Claudiu Degeratu a mai menționat, printre alte cauze, corupția generalizată de la nivelul ofițerilor superiori și depedența prea mare față de forțele și sprijinul american.

Marea aventură a armatei afgane a început undeva prin 2002-2003, odată cu primele recrutări în vederea construirii unei noi forțe militare naționale.  După circa 17-18 ani de pregătire pestriță (s-a început „de jos în sus”: mai întâi s-a pus accent pe instruirea recruților, la nivel de pluton și abia în ultimii ani s-a încercat pregătirea ofițerilor superiori și antrenarea acestora în operațiuni complexe, cu mari unități), aventura s-a încheiat brusc, în cel mult o lună, cu dezertări în lanț care au culminat cu fuga în Uzbekistan.

Însuși șeful NATO, Jens Stoltenberg, a recunoscut că nu se aștepta la o atât de rapidă și formidabilă prăbușire a administrației și armatei din Afganistan în fața talibanilor. Secretarul general al NATO a dat vina pe politicienii afgani pentru acest dezastru.

„E unic acest caz”, a admis, pentru digi24.ro, analistul Claudiu Degeratu, expert în securitate națională și politici de apărare.

„În toți acești 20 de ani, nu a existat un plan coerent, de la început și până azi, vizavi de aceste forțe. Ideea de a construi o armată s-a tot dezvoltat în acest timp, dar a avut planuri rupte, de la un președinte la altul: cam toți președinții SUA au avut concepții diferite despre cum să se facă această armată”, a spus Degeratu.

Raport: În 2014, jumătate dintre militarii armatei afgane erau analfabeți

Cu alte cuvinte, intenția a fost bună, dar punerea în practică s-a lovit, din start, de un impediment major: instructorii veneau și se schimbau prea repede.

„Instructorii și consilierii militari care făceau instruire stăteau un an de zile. Nu apucau să se familiarizeze nici cu contextul cultural, nici să înțeleagă ce e acolo. Spre comparație, noi avem școli militare, licee în care echipa de instruire stă acolo și zece ani”, a spus analistul.

Aceasta este, de altfel, una dintre multele probleme semnalate într-un raport redactat de Inspectorului Special pentru Reconstrucția Afganistanului (SIGAR).

Raportul, redactat în luna august 2021 și întins pe 140 de pagini, vine cu întregul set de lecții învățate de pe urma celor 20 de ani de prezență militară SUA și NATO în Afganistan și explică, detaliat, motivele acestui răsunător eșec.

Conform SIGAR, SUA au alocat  în toți acești 20 de ani 145 de miliarde de dolari pentru întregul proces de reconstrucție a Afganistanului.

Printre cauze, regăsim alături de „politicienii” invocați și de Stoltenberg, corupția generalizată, „problemele cu personalul” (cunoscute, dar ignorate), sau încercarea de a impune „instituții formale într-un mediu informal”, în condițiile „înțelegerii precare a contextului cultural”.

Un alt raport SIGAR a dezvăluit un alt adevăr dureros și ignorat: nu mai puțin de jumătate din militarii armatei afgane erau analfabeți. În 2009, SUA a lansat un program, în valoare de 200 milioane de dolari, prin care s-a încercat alfabetizarea tuturor militarilor din armata afgană.

Ținta programului: în 2014, fiecare soldat afgan trebuia să știe măcar literele alfabetului, să poată „recunoaște” numerele până la 1.000 și să fie apt să-și scrie numele și să citească „cuvinte scurte”.

Rezultatul: în 2014, 50% din militarii armatei afgane erau, în continuare, analfabeți.

„A fost foarte greu să recrutezi rapid și să găsești oameni cu pregătire. Obiectivul principal, de a atrage cât mai mulți recruți, avea și o componentă antiteroristă: pentru că dacă nu îi atrăgeau ei, îi atrăgeau talibanii. Miza: atragi cât mai mulți ca să-i plătești și să-i ții sub control, pentru a nu deveni bazin de recrutare pentru talibani”.

Acest mod de gândire nu i-a împiedicat deloc pe talibani să-și infiltreze oameni în structurile de securitate și armată, care au dus la apariția și răspândirea așa-numitelor incidente „green on blue” („verde contra albastru”, după codul de culori folosit în hărțile militare în care „roșiii” sunt inamicul, „albaștrii” - forțele proprii, iar „verzii” - aliații), în care militari afgani „au întors armele” și au ucis militari NATO.

Instrucția armatei afgane a început de jos în sus. Mai întâi, soldații și abia apoi ofițerii superiori. „În aceste condiții, comanda militară a fost extrem de greu de dezvoltat”

„Până în 2014, SUA nu a permis implicarea militarilor afgani în operațiunile împotriva talibanilor, în cadrul operațiunii «Enduring Freedom». Operațiunea a fost coordonată de SUA, sub umbrela ISAF”, au precizat pentru digi24.ro, surse militare.

Practic, din 2001-2002, afganii au primit doar resurse, fără a fi implicați direct în operațiunile militare împotriva talibanilor. În 2002, s-a pus, în premieră, pe tapet ideea necesității antrenării și formării unei noi armate afgane.

„Procesul de mentorizare a trupelor afgane a fost de jos în sus”, au spus sursele digi24.ro. Inițial s-a început instruirea soldaților, la nivel de grupă și pluton. Apoi, în cadrul misiunii de „mentorizare” OMLT, s-a inițiat instruirea trupelor și a cadrelor militare la nivel de companie și batalion.

În 2015 a început „Resolute Support”, prin care a început să se pună accent mai mare pe pregătirea armatei și forțelor de securitate afgane.

„Abia după 2014 a început instrucția ofițerilor superiori, misiuni care s-au axat pe mentorizarea ofițerilor de Stat Major, care presupuneau coordonare de acțiuni la nivel de regiment/brigadă etc”, au spus sursele citate.

„S-a început cu grupa, apoi au spus: vrem armată cu structuri inter-arme”, a explicat Degeratu.  În aceste condiții, comanda militară a fost extrem de greu de dezvoltat, datorită corupției și lipsei de experiență: au fost cazuri de persoane care au ajuns colonei sau generali după doar doi ani.

Armata afgană: Dezertări, corupție, „soldați-fantomă” și o dependență „păguboasă” față de tot ce înseamnă sprijin american

„În mod normal, ar trebui să treacă vreo 20 de ani (timpul normal pentru a avansa până la un grad superior - colonel sau general)”, a spus Degeratu. „În toți acești ani, trebuie să treci prin comanda nu știu câtor unități, de la pluton, companie, regimente, divizii. Nu e așa de simplu”.

Instructorii americani acopereau golurile din activitatea operațională. Ăla (afganul) nu înțelegea să lucreze cu calculatorul de pe Humvee sau de pe blindat și atunci intervenea instructorul militar care butona el acolo

În plus, lupta cot la cot cu militarii afgani a dezvoltat o dependență păbugoasă de tot ce înseamnă sprijin venit de la americani: depedență logistic, dependență de sprijin aerian, dar și de de informații (intelligence)

Alt efect ale cărei consecințe au dus la corupție generalizată: disponibilitatea fondurilor pentru instruire a dus la o presiune din partea Congresului SUA, care cerea „să se vadă cât mai mulți soldați (afgani)”, după cum a mai precizat Degeratu.

„Comandanții primeau foarte mulți bani pentru salariile soldaților, dar, de fapt, o parte din ei erau fantome. De aici, fenomenul corupției generalizate în armata afgană”, a spus analistul militar. Vezi cazul generalului afgan care o ducea bine-mersi, în palat, până în momentul în care talibanii i-au bătut la poartă.

În astfel de condiții este greu, dacă nu imposibil ca, într-un an, cel mult doi, să dezvolți mari unități, la nivelul unei armate întregi, care să aibă un nivel ridicat de pregătire. Asta, în condițiile în care jumătate din armată nu știe carte, iar un sfert din militari dezertează.

„Dezertările ajunseseră la 24% pe an. Practic, 24% din soldați dipăreau din unități. Asta însemna că trebuia reluat procesul de recrutare și să aduci alți oameni”, a spus Degeratu.

Corupția generalilor armatei a dus la trădarea militarilor loiali și bine antrenați din forțele speciale și la prăbușirea întregii structuri militare

Au existat, de asemenea, relatări despre talibani și strategia acestora de cumpărare a generalilor, pentru a depune armele. În plus, dacă la nivelul forțelor coaliției se știa că un anumit general afgan era corupt, nu s-a încercat să se pună presiuni pe autoritățile afgane în vederea înlăturării sau pensionării acelui ofițer superior, au mai spus sursele citate.

Iar în momentul când talibanii au declanșat ofensiva s-au văzut efectele tuturor acestor cauze. Singurele speranțe s-au pus în forțele special afgane, care au beneficiat de un program de pregătire și instrucție cu mult superior față de restul forțelor regulate.

S-a făcut un corp de armată de 20.000 de forțe speciale. Aceasta a fost adevărata armată pe care s-au bazat în ultimele două luni. Toți au sperat ca aceste forțe să blocheze înaintarea talibanilor

Conform unor relatări, acești militari au fost însă trădați și lăsați să moară. În urmă cu o lună, talibanii au executat un astfel de comando, care se predase după lupte violente în orașul Dawlat Abad din provincia Faryab. 

„S-au rupt toate legăturile. Comandanții mai mici ar fi dorit să lupte, dar deja se primeau ordine, sunt relatări în acest sens, care spuneau că primeau ordine să nu reziste. Deci, talibanii pur și simplu au cumpărat cu bani lipsa de combativitate a armatei”, a spus Claudiu Degeratu.