Video Exclusiv Fosta președintă a Estoniei: Sancțiunile trebuie păstrate până când la Moscova se schimbă regimul, nu numai liderul
Într-un interviu pentru Digi24, Kersti Kaljulaid, fosta președintă a Estoniei, se declară convinsă că Ucraina va câștiga războiul și explică de ce sancțiunile occidentale trebuie păstrate, chiar dacă Vladimir Putin ar fi înlăturat de la putere. Ea spune că, paradoxal, în acest moment Estonia este o țară mai sigură decât era acum un an atunci când e vorba despre amenințarea rusă.
Cine crede că Rusia luptă în Ucraina doar cu arme convenționale se înșeală. Rusia duce și un alt război, paralel. Atacurile cibernetice pe care rușii le fac încă de dinainte de a-i invada pe ucraineni nu s-au oprit deloc. Dimpotrivă, sunt îndreptate nu doar spre vecinii pe care vor să-i ocupe, ci și spre aliații lor. Doar că, atunci „când te ajută Occidentul, câștigi mereu”, spune Kersti Kaljulaid, fosta președintă a Estoniei, o țară care a avut de suferit de multe ori de pe urma hackerilor ruși. Aceste agresiuni hibride vor fi mereu parte din viața noastră, trebuie doar să ne pregătim și să învățăm să trăim cu ele, arată fosta președintă, care împărtășește din experiența estoniană în interviul pentru Digi24.
Ce face cetățeanul când dispare dosarul cu șină?
Progresul a fost mereu împiedicat de neştiinţă, lipsă de încredere în ce poate aduce transformarea, dezinteresul faţă de munca pe care o presupune şi multe alte motive. Doar că singurul efect al acestor piedici este întârzierea, pentru că evoluţia nu poate fi oprită. În cazul digitalizării, avantajele pe care le aduce pentru oameni sunt multiple, dar poate cel mai important este câştigul de timp personal. Ce înseamnă de fapt servicii digitale pentru cetăţenii unui stat? Autoritatea creează o platformă unde, cu un singur cont personalizat, un om are acces la chestiunile administrative pe care le are de rezolvat, de la plata impozitelor la obţinerea de avize de la primării, achiziţia de numere noi pentru maşină şi aşa mai departe. Semnătura este electronică, criptată, deci sigură, iar dosarul cu şină şi ştampila lipsesc cu desăvârşire. La această platformă publică se pot conecta şi furnizorii de servicii private, scopul este acelaşi: îmbunătăţirea vieţii oamenilor. Este dificil pentru o ţară să pună în practică această transformare digitală a sistemului administrativ? Uşor nu este, dar nici misiune imposibilă, având în vedere că sunt deja exemplele funcţionale ale altor state care şi-au digitalizat administraţia.
Cristina Cileacu: Dnă Președinte, mulți politicieni vorbesc despre digitalizare, de transformarea vieţii cetățenilor. Mi-ați spus într-un interviu anterior, pe care l-am făcut în Estonia când erați președintele țării, că trimiterea de e-mailuri cu atașamente nu înseamnă digitalizare. Estonia a trecut printr-o transformare în acest sens. De ce are nevoie o țară să-și transforme sistemul?
Kersti Kaljulaid, fosta președintă a Estoniei: Este nevoie de curaj la nivel de conducere, înainte de toate, curajul de a spune de sus în jos: vom face acest lucru și în viitor veți profita de beneficii, cum ar fi că nu trebuie să mai mergeţi la birourile guvernamentale, iar apoi trebuie adus la bord şi sectorul privat. Acesta este în linii mari secretul rețetei estoniene. Nu am făcut acest lucru singuri. De fapt, este vorba de consorțiile băncilor - băncile suedeze, apropo, care operează în Estonia, care sunt responsabile pentru aplicarea tehnică a ID-ului digital estonian, ID mobil și ID inteligent până în prezent. Deci, a fost întotdeauna o cooperare în regim public-privat. Guvernul a creat spațiul legal permisiv, astfel încât serviciile să poată fi digitalizate. Iar toți cei care doresc pot folosi de fapt această platformă pentru serviciile lor. Ce este această platformă? De fapt, este un sistem în care sunteți capabil să semnați digital, să comunicați într-o formă criptată și, de asemenea, să vă marcați semnătura. Practic, este un pașaport online. Nimic altceva.
Cristina Cileacu: Nimic sofisticat.
Kersti Kaljulaid: Nu.
Avantajul oamenilor în fața roboților
Cristina Cileacu: Uniunea Europeană are o strategie, se numește Decada Digitală și ea presupune că până în 2030 să digitalizeze infrastructura, să fie o infrastructură digitală, să digitalizeze afacerile, serviciile publice, dar și să aibă profesioniști și, bineînțeles, abilități mai bune la nivelul populației. Sunt șapte ani o perioadă suficient de realistă pentru îndeplinirea acestor obiective?
Kersti Kaljulaid: Sunt obiective variate printre ele, în primul rând, digitalizarea ofertei de servicii publice. Acesta este un lucru. Avem eIDAS (n.r.regulament pentru identitate electronică), deci, în principiu, toți cetățenii UE au dreptul să aibă un ID digital, de la ultima președinție germană (n.r. a UE), când s-a decis asta. Așadar, guvernele trebuie să se ocupe de prestarea acestor servicii și apoi trebuie să ne asigurăm că, într-adevăr, pentru eIDAS putem gestiona aceste servicii la nivelul UE. Acesta este un exercițiu.
Un exercițiu total diferit este digitalizarea economiei, a sectoarelor economice clasice care să utilizeze noile tehnologii digitale. Sincer vorbind, aceasta e ceva pentru sectorul privat în cea mai mare parte și se face mai repede acolo unde costurile forței de muncă sunt mai mari. Şi este evident de ce. Dacă vă uitați, de exemplu, la Estonia, digitalizarea sectoarelor economice tradiționale din Estonia probabil a mers mai puțin rapid decât în Germania, unde costul forței de muncă este mai mare, sau în țările nordice. Dar avem servicii publice, oferim totul online.
Și apoi a treia problemă este educația și competențele online. Sincer vorbind, sunt de părere opusă. Toți copiii noștri înțeleg „din aer” cum să folosească tehnologiile digitale, cum să valorifice serviciile, să comunice etc. Este contraintuitiv, dar în sistemul nostru educațional ar trebui să punem accentul pe abilitățile cognitive ale ființelor umane pline de compasiune. Pentru că atunci când eram mici am învățat aceste abilități doar făcând exerciții zilnice, ca atunci când mergeam la magazin, trebuia să cumpărăm ceva, să primim restul, uneori doamna din spatele tejghelei era într-o dispoziţie bună, uneori nu era. Înveți să citeşti aceste mici semne, care ne-au făcut parte din societate. Copiii noștri nu fac aceste lucruri pentru că totul este automatizat. Deci, cred că de la grădiniță trebuie să-i instruim cu adevărat să rămână membri ai societății, să ne străduim să avem o astfel de rețea comună de relații, care pentru noi este naturală. Deci, de fapt, într-adevăr, ei ar trăi într-o lume mai digitală. Dar trebuie să-i instruim în abilități cognitive, care este avantajul nostru competitiv întotdeauna în fața roboţilor.
Tehnologia, armă pentru minte în mâinile rușilor
Cristina Cileacu: Avem un război între Ucraina și Rusia, agresorul este cunoscut și pentru capacitățile sale cibernetice, dar până acum a folosit în Ucraina numai arme convenționale. Așadar, ne așteptăm ca următoarea fază a războiului să fie război cibernetic?
Kersti Kaljulaid: Atacurile cibernetice trebuie privite în cel puțin două părți separate. Una înseamnă atacurile convenționale, adică atacul sistemelor precum rețelele electrice, centralele electrice și așa mai departe. Dacă vrei să distrugi fizic infrastructura, ce rost are să o ataci mai întâi cibernetic?
A doua parte este hibridă, iar acest lucru încearcă să influențeze mințile oamenilor. Și aici știm de ani de zile, mulți oameni, de exemplu președintele Macron, după prima sa alegere, a spus: v-aţi amestecat în alegerile noastre. Același tip de rapoarte au venit din SUA și așa mai departe. Și acest lucru este mult mai periculos. Și asta, sunt sigură, se întâmplă. Așadar, trebuie să fim foarte atenți și aici, să nu declarăm că nu se întâmplă nimic. Ne-am aştepta, de asemenea, în regiunea nordic-baltică ca, pentru că Suedia şi Finlanda aderă la NATO, să apară astfel de atacuri. La urma urmei, ne amintim cu toții detaliile de la petrecerea la care a fost premierul finlandez și mass-media au făcut foarte ușoară promovarea și exploatarea acelui video. Dar știm cu adevărat de ce exact? Nu, nu ştim. Deci, trebuie să rămânem cu adevărat vigilenţi în urmărirea efectelor, în urmărirea a ceea ce se întâmplă și întotdeauna, să luăm întotdeauna în considerare faptul că nu este pur și simplu trolling. Ar putea fi mult mai sofisticat, acel tip de capabilități hibride care sunt folosite împotriva minților noastre. Nu le putem evita. Trebuie doar să învățăm să trăim cu ele.
Estonia nu se teme de hackerii ruși
Cristina Cileacu: În 2007, Estonia a fost supusă unui atac uriaș, un atac cibernetic. În luna august a acestui an, țara dvs. a fost din nou vizată, deoarece a decis să înlăture unele monumente sovietice dintr-o regiune etnică rusă din Estonia. Dacă extindem această experiență la nivelul țărilor europene, sunt ele suficient de pregătite pentru a contracara atacurile cibernetice rusești?
Kersti Kaljulaid: Sunt sigură că fiecare țară are până acum o agenție care se ocupă de aceste lucruri. Și din primăvară am observat că bat la ușă, mă refer la faptul că încercările de a ne testa care ne sunt barierele au fost prezente în număr mare. Așa că ne așteptam că ceva s-ar putea întâmpla la un moment sau altul, în timp. Într-adevăr, atacul din 2007 a fost un simplu atac de tip DoS (denial of service). Și chiar și atunci am reușit ca în interiorul țării să menținem cele mai multe servicii în funcțiune. Nu le puteai accesa din străinătate.
De asemenea, sunt elemente interesante în acest gen de acțiune, care sunt menite să creeze sentimente ciudate, cum ar fi în primăvară, când Estonia, împreună cu partenerii și aliații noștri, făcea ceea ce facem în fiecare an la nivel mondial, cel mai mare exercițiu cibernetic. Apoi cineva a scrijelit cumva ca un școlar un graffiti pe peretele centrului de excelență al NATO: Killnet v-a atacat. În același timp, au fost şi un fel de încercări continue de atacare a exercițiului, care arată că este cineva care încearcă să ne sperie arătându-și prezența cibernetică şi că au un fel de capacitate de a fi, de asemenea, offline, vizibil, prezent undeva. Nu trebuie să ne speriem. Trebuie să fim pregătiți. Și asta facem atât în lumea cibernetică, cât și în lumea analogică.
Cristina Cileacu: Cum se lucrează împreună în acest domeniu al securităţii cibernetice? Desigur, în Estonia avem centrul de securitate cibernetică al NATO. Dar, la nivelul societăţii, simţiţi că Europa lucrează suficient, agențiile din Europa lucrează suficient în acest sens?
Kersti Kaljulaid: În primul rând, nu mulți oameni știu exact ce se întâmplă. Sunt multe parteneriate care au fost făcute între structurile civile şi militare din Europa şi, de asemenea, în NATO. Și sunt destul de sigură că toți se dezvoltă, încercând să fie cu un pas înaintea celor care încearcă să ne afecteze. Cred că simplul fapt că majoritatea băncilor europene, majoritatea companiilor de telecom europene, majoritatea serviciilor guvernamentale europene sunt de cele mai multe ori funcţionale demonstrează că avem o apărare de succes.
Cât de sigure sunt cablurile de telecomunicații?
Cristina Cileacu: Dar rușii au o nouă armă, veche de fapt, dar nouă ca utilizare, numită sabotaj. Și am văzut ce s-a întâmplat cu gazoductele de sub Marea Baltică. Este greu de demonstrat că au fost ei, dar este destul de evident că au fost ei. Credeți că cablurile de telecomunicații care trec pe sub mare sunt sigure sau este o altă vulnerabilitate?
Kersti Kaljulaid: Totul, după cum știm acum, poate fi o vulnerabilitate. Și ne dăm seama că trăim alături de o țară ostilă față de modul de viață liberă pe care îl avem. Aşadar, trebuie şi ştim că noi, partenerii şi aliaţii noştri, creştem de fapt securitatea în jurul întregii infrastructuri critice. De asemenea, în statele baltice ne străduim să finalizăm decuplarea noastră de la reţeaua energetică rusească, deoarece suntem încă parte a reţelei respective. Am putea, de asemenea, astăzi să ne descurcăm singuri și să ne sincronizăm rapid cu zona de rețea din Europa Centrală. Toate aceste lucruri se întâmplă și suntem relativ bine interconectați. Cred că și în alte părți ale Europei, toate țările se străduiesc să se interconecteze între ele, asigurându-se că, dacă un cablu, o linie, fie de electricitate sau comunicare, cade, putem să ne reconectăm și să circule orice, gaz, electroni, date, pe o altă rută. Acest lucru este foarte important, dar acesta a fost întotdeauna principiul unei construcţii mai mari, trebuie să fie o reţea capabilă să compenseze lipsa de curent care trece printr-un singur element.
Semnale politice divergente în privința energiei
Cristina Cileacu: Cum se simte populația din Estonia în privinţa creșterii prețurilor la facturile la energie și gaze naturale? Pentru că vedem că o mulțime de voci încep să se ridice în toată Europa spunând că este vina liderilor europeni, deoarece nu mai fac acorduri cu Putin.
Kersti Kaljulaid: Cred că problema este că, de foarte mult timp, iar regiunile din Europa diferă, dar pe piețele energetice notabile nordice și baltice, s-au făcut destul de puține investiții în capacitatea de producție. Iar motivul pentru asta a fost semnalizarea politică. Adică, vom trece la energie verde, apoi vedem că gazul nu este un combustibil verde. Apoi decidem gazul este combustibil verde, dar nu pentru toată lumea, ci pentru cei care pot demonstra că închid o fabrică de cărbune. Vreau să spun, cum mai exact ar putea fi piața capabilă să construiască? Și aceasta este o problemă specifică nordic-baltică, deoarece marile economii din Europa Centrală, ele tind să investească împotriva dorințelor alegătorilor și investesc mult mai mulți bani publici. În nordul Europei încercăm să investim în baza pieței. Așadar, nu avem capacități de producție, deoarece semnalizarea nu a fost clară. Nu a existat nicio înțelegere asupra direcţiei în care se îndreaptă piața. Deci, dacă politicienii sunt capabili să remedieze acest lucru, atunci sunt destul de sigură că capacitățile de producție vor crește din nou.
Pe de altă parte, a fost posibilă utilizarea tuturor centralelor electrice vechi și a generatoarelor în baza varierii costurilor, pentru că costul capitalului a fost susţinut deja cu mult timp în urmă. Această depreciere nu mai este elementul important în aceste sisteme. Deci, trebuie să construiți noi capacități oricum. Unii oameni spun că dacă construim capacități tradiționale care emit CO2, va fi mai ieftin. Dar, de fapt, nu ar fi pentru că costul capitalului este costul capitalului. Deci cel mai rău lucru pe care l-am putea face este acum să facem o întoarcere totală. Uitați totul despre problemele legate de schimbările climatice și termenul verde și reveniți la ceea ce făceam înainte. Aceasta nu este soluția. Trebuie să apăsăm înainte pe cuvântul verde.
Între timp, guvernul estonian compensează cetăţenii și IMM-urile pentru preţurile crescute la energie. Acest lucru este permis și în temeiul legislației UE. Deci toate aceste măsuri sunt necesare, dar fac ca semnalizarea politică să fie chiar mai complicată. Încercaţi să economisiţi energie, dar, dacă nu economisiţi, încercăm să vă compensăm pentru utilizarea ei. Deci, s-ar putea să nu obțineți de fapt vreo economie pe care altfel aţi face-o. Este o situație dificilă, dar trebuie însă să trecem prin ea.
Se poate vorbi cu Vladimir Putin?
Cristina Cileacu: Dintre liderii baltici, dvs l-aţi întâlnit pe Vladimir Putin și spuneaţi atunci că este mai bine să vorbești unul cu celălalt decât să vorbești unul despre celălalt. În situația actuală, cu anexarea ilegală pe care Vladimir Putin a făcut-o recent, războiul în curs și amenințarea nucleară, (...) mai credeţi că Vladimir Putin este cineva cu care se poate vorbi?
Kersti Kaljulaid: Situația este total diferită. La acel moment, paradigma Rusiei era că despre statele baltice vorbim cu Germania, vorbim cu SUA. Și într-o astfel de paradigmă, este ca și cum ai spune nu vreau să fiu parte din meniu, vreau să fiu la masă, deci să vorbeşti în numele tău are sens. Rusia este țară vecină. Chiar și atunci când a izbucnit pandemia de corona, i-am sunat pe toți vecinii mei și i-am informat că închid granițele. Adică, ăsta este un lucru normal, decent. Dar dacă acum ne confruntăm cu această situație, să pretindem că avem un lucru normal nu are nici un sens. Lucrurile s-au schimbat total. Intenția mea atunci a fost într-adevăr să vorbesc direct, nu să fiu țara despre care Rusia vorbește cu cei mari, care a fost intenția lor de mult timp, ideea că ţările din spatele Cortinei de Fier nu contau.
De ce e nevoie de o schimbare de regim la Moscova
Cristina Cileacu: Deci, cum să tratăm Rusia în situația actuală?
Kersti Kaljulaid: Cred că trebuie să înţelegem că negocierea cu actualul regim al Rusiei nu ne oferă nimic, pentru că ei nu respectă nici propria semnătură pe niciun protocol internaţional, pornind de la Actul Final de la Helsinki, pe care l-au moștenit de la căderea Uniunii Sovietice, până la Acordul de la Budapesta sau chiar Acordul de la Minsk. Ce rost are? Nu are sens. Așadar, să încetăm să pretindem că nu trăim alături de regim, care poate seamănă cel mai bine cu Coreea de Nord, este cel mai important lucru. Este incomod să ne confruntăm cu o astfel de informaţie, că aici s-a ajuns, dar să nu privim situaţia în faţă nu face lucrurile mai bune. Aș prefera să recunoaștem că trebuie să fim fermi. Și întrebarea mea este dacă gândim la viitor.
Sunt sigură că Ucraina, cu ajutorul nostru, poate câștiga acest război pentru că, cu ajutorul occidental câștigi mereu. Rusia și în cel de-al Doilea Război Mondial, apropo, a câştigat cu ajutor occidental. Acum, analogia este cu Ucraina și sunt sigură că pot câștiga. Ce vor declara după ce vor câştiga este decizia ucrainenilor, dar nu înseamnă automat că este o schimbare de regim în Rusia. Poate fi o schimbare a conducerii, dar Stalin a însemnat gulag, așa cum știm cu toții. Deci, fără schimbarea regimului nu ar trebui să înlăturăm sancțiunile economice chiar dacă războiul s-ar încheia.
Știi de ce? Pentru că sunt două opțiuni. Fie eliminăm sancțiunile, permitem Rusiei să se reînarmeze și noi vom cheltui la nesfârșit pentru propria noastră apărare, poate 3%, poate 4% din PIB, fie nu permitem Rusiei să se reînarmeze și, prin urmare, putem reduce costurile de apărare. Deci, chiar și din punct de vedere economic, cred că este mai fezabil să nu ne întoarcem la relaţia de dinainte.
Paradoxal, Estonia este o țară mai sigură decât acum un an
Cristina Cileacu: Având în vedere, situația actuală și modul în care Vladimir Putin reacționează, pare din ce în ce mai agresiv și din ce în ce mai nervos. Estonia, din poziţia sa geografică, se așteaptă la vreo mișcare greșită din partea Rusiei?
Kersti Kaljulaid: Să fii de fapt o țară de frontieră, astăzi, în acest sens, înseamnă să fim mai în siguranţă poate decât eram acum un an, pentru că dacă te uiți la distribuția forțelor rusești, de la nord, din Norvegia, Finlanda până în statele baltice, Polonia, totul este în Ucraina. Deci, din punct de vedere tehnic, ești chiar mai sigur decât erai acum un an. Dar, desigur, cu amenințări nucleare și toate acestea, nu văd care este diferența dintre Tallinn sau Berlin, desigur, pentru că dacă ceva cu adevărat nesăbuit se va întâmpla, atunci probabil nu este legat de zonele de frontieră. Dacă ne gândim la comportamentul nesăbuit al lui Putin de dinainte, de Salisbury (UK), exploziile din Cehia, vreau să spun că nu este nevoie de o graniță comună pentru ca ceva să meargă prost. Și cred că trebuie să ne dăm seama că este lumea liberă, lumea democratică împotriva regimului actual al Rusiei. Unde suntem din punct de vedere geografic, în acest sens, nu mai este atât de important.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
