De ce a spus Macron despre NATO că este o alianță în moarte cerebrală
Emmanuel Macron, președintele Franței, declară NATO în moarte cerebrală. Oferă argumente, care pot fi dezbătute, însă dincolo de constatare frapează atitudinea - Macron pare a fi mai degrabă înclinat să deconecteze pacientul de la aparate în loc să-l resusciteze. Omul pledează pentru o apropiere de Rusia, ceea ce strategic poate fi o greşeală majoră.
Într-un interviu pentru the The Economist, Emmanuel Macron își argumentează teoria prin faptul că la Casa Albă se află acum un președinte care nu împărtășește aceleași viziuni cu partenerii europeni, iar Turcia are o atitudine tot mai ostilă față de Alianță. În acest context, ar fi timpul pentru o regândire a strategiei NATO, care să corespundă actualelor provocări de securitat. Macron cere regândirea Articolului 5, fundamentul NATO, cel care obligă statele membre să intervină dacă un aliat este atacat.
Jocul lui Macron, defavorabil pentru flancul estic
Este pentru a doua oară în mai puțin de o lună când Emmanuel Macron critică NATO. După intervenția Turciei în Siria, președintele francez s-a arătat extrem de nemulțumit de lipsa de reacție a Alianței și a catalogat operațiunea turcă drept „o nebunie”.
Însă atitudinea Turciei trebuie înţeleasă într-un context. Cu un drum european blocat, Ankara caută să îşi crească influenţa în Orientul Mijlociu, împinsă şi de ambiţiile unui preşedinte autocrat. Sunt acţiuni care îi fac pe unii comentatori să suspecteze un plan de refacere a Imperiului Otoman ca influenţă regională. Iar în tot acest demers, Turcia are aproape sprijinul Rusiei, o Rusie care a reuşit să-şi extindă influenţa în zonă, în dauna forţelor occidentale.
În relaţie cu această ţară, Macron propune redeschiderea dialogului „strategic”.
La Moscova, astfel de iniţiative sunt interpretate drept slăbiciuni, iar istoria ne arată că cere de fiecare dată concesii.
Într-o astfel de situaţie, flancul estic ar deveni vulnerabil, cu redesenarea sferelor de influenţă, caz în care s-ar pecetlui soarta pentru Republica Moldova, Ucraina, Georgia şi chiar mai adânc, în zona caspică.
Devin relevante în contextul unor astfel de declaraţii vizitele recente de la Palatul Elysee ale lui Vladimir Putin şi Xi Jinping, președintele chinez.
Armata europeană, o soluție?
Disfuncţionalităţile din interiorul NATO sunt reale, dar în acleaşi timp şi vechi. Pe acest fond se poate face însă un progres semnificativ pentru armata europeană. Contextul este favorabil. Chiar dacă presupune un divorţ urât şi regretabil, ieşirea Marii Britanii din blocul comunitar are şi părţi bune. Drumul către o mai mare integrare, politică şi fiscală, a fost blocat de Londra.
Britancii au fost de la început cu un picior păstrat în afară. Iar în domeniul militar a fost evident, cu orice progres blocat de Regat. Armata sa este una dintre marile forţe globale şi oficialii britanici au dorit să-i conserve acest statut, unul ameninţat, dacă s-ar fi creat o forţă paneuropeană.
Proiectul unei armate europene este complex şi ar necesita ani buni pentru a fi pus pe picioare. Forţele naţionale sunt acum pestriţe, subfinanţate şi nearmonizate, atât din perspectiva echipamentelor, cât şi a strategiilor. Însă cu un proiect viabil se poate ajunge la un nivel spectaculos.
În situaţia ideală, dacă statele membre ar aloca 2% din PIB pentru apărare, s-ar strânge, pe datele actuale, un buget militar de 325 de miliarde de dolari.
Nu s-ar compara cu cel american, care se duce la 640 de miliarde de dolari, echivalentul a 3,2% din PIB.
Însă ar fi cu 30% mai mare decât cel al Chinei şi de cinci ori peste cel al Rusiei.
După ce de-a doua conflagraţie mondială, dar în special după Războiul Rece, Europa s-a bazat pe garanţiile de securitate oferite de americani. Acestea însă dispar. Şi nu e doar situaţia pe acest continent. În Orientul Mijlociu se produce acelaşi reflux al interesului american. Iar în cealalată parte a lumii, din Coreea de Sud şi până în Australia, oamenii se întreabă care mai este atitudinea Statelor Unite în Pacific, unde China caută să devină actorul principal, inclusiv printr-o forţă navală uriaşă.
(sursa: Business Club)
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
