Video Exclusiv Cum tratezi un stat agresor? Lecțiile Lituaniei: „Dacă lumea nu va opri Rusia, Rusia nu se va opri singură” - INTERVIU
La întrebarea cum te porți cu Rusia, răpsunsul Lituaniei a fost mereu: cu fermitate. Lituanienii au experiențe istorice cu rușii, din care au învățat că este dificil să ai încredere în ei. După destrămarea URSS, lituanienii au mers spre Uniunea Europeană și NATO. Acum sunt membri, dar și-au păstrat vigilența la mișcarile Rusiei. Chiar dacă sunt sub umbrela de securitate transatlantică, cetățenii acestui stat știu să fie întotdeauna pregătiți în caz de atac sau invazie și sunt printre cei mai vocali susținători ai ucrainenilor. Violeta Motulaite este ambasadorul Lituaniei la București și împărtășește într-un interviu pentru Digi24 lecțiile bine învățate despre cum tratezi un agresor.
Lituania a avut mereu o relație contondendă cu Rusia. După ce au scăpat de ocupația sovietică, lituanienii și-au urmat natural cursul spre democrație, lucru care a fost constant un factor deranjant pentru Rusia. Această istorie a făcut ca Lituania să fie printre țările cu voce puternică împotriva agresiunii rusești, de câte ori aceasta s-a manifestat. Iar războiul din Ucraina este încă un exemplu că lituanienii au avut mereu dreptate să sublinieze că neîncrederea în Rusia este justificată.
Cristina Cileacu: Doamnă Ambasador, Vladimir Putin continuă să dea vina pe Occident pentru războiul pe care l-a început în Ucraina. În același timp, el pare să se pregătească pentru un război prelungit, dar vorbește și despre negocieri. Lituania este o țară care a avut întotdeauna o voce foarte dură în privinţa agresiunilor Rusiei. Este acum loc pentru diplomație în această fază a războiului?
Violeta Motulaite, ambasadorul Lituaniei la București: Potrivit memoriei istorice a Lituaniei, este greu de spus că există loc pentru diplomație în acest moment, pentru că vedem situaţia escaladează. Putin a anunțat mobilizarea parțială. Rusia a anexat noi teritorii ale Ucrainei și amenință în continuare, Rusia amenință cu folosirea armei nucleare. Lituania de-a lungul secolelor a fost vecinul Rusiei și chiar ocupată, nu o dată, de Rusia. Deci, având în vedere această experiență istorică, credem că, dacă lumea nu va opri Rusia, Rusia nu se va opri singură. Așadar, principalul lucru, cred, este să sprijinim Ucraina, să sprijinim prin toate mijloacele, prin includerea mijloacelor militare, atunci s-ar obţine victoria totală.
Cum este să trăiești sub ocupație rusă
Cristina Cileacu: Pentru că ați spus că Lituania are această experiență și dvs aţi trăit şi sub fosta Uniune Sovietică, puteți explica pentru publicul din România, cum este să trăiești sub ocupație rusă?
Violeta Motulaite: Să trăieşti sub ocupație rusă este la fel ca și cum ai trăi sub oricare altă ocupație. Este ocupație. Asta înseamnă că națiunea locală, ocupată este lipsită de unele drepturi și libertăți, de majoritatea acestora. Eram învăţaţi să fim națiune sovietică. Am fost învățați să uităm că suntem lituanieni. Desigur, am fost nevoiți să învățăm limba rusă, deși în Lituania a fost altfel decât în alte părți ale fostei Uniuni Sovietice. Am reușit să învățăm limba lituaniană, să studiem în limba lituaniană, începând de la liceu și până la universitate. Nu era aceeaşi regulă în alte republici. Acest lucru poate ne-a ajutat să ne menținem identitatea. Eu m-am născut în perioada dominației sovietice, a ocupației sovietice. Și îmi amintesc acele vremuri în care oamenii, desigur, unii oameni, au acceptat această ideologie, dar nu majoritatea. În familia mea, a trebuit întotdeauna să cred în părinții mei care mi-au învățat că într-o zi Lituania va fi din nou liberă pentru că s-au născut în Lituania independentă, înainte de al Doilea Război Mondial. Cred că în multe familii a fost așa. Acum, noua generație născută în Lituania nu are experiența de a trăi sub ocupație sau anexare, deci, ar putea să perceapă diferit un pic, dar știm ce poate face Rusia. Avem experiența noastră. A trebuit să trăim și să supraviețuim după cel de-al Doilea Război Mondial, în perioada deportărilor în masă, când sute de mii de lituanieni, oameni care nu erau doar lituanieni, aveau diferite naționalități, au fost deportați în Siberia. Dar am supraviețuit.
Vigilență în fața propagandei
Când vecinii tăi sunt Belarus și enclava rusă Kaliningrad, iar contextul este conflictul din Ucraina, este firesc să te aștepți la influențe negative și dezinformări masive. De altfel, rușii și-au manifestat aceste intenții și înainte de agresiunea împotriva ucraienilor. Ce fac acum este să înlocuiască propaganda din timp de pace cu cea din vreme de război.
Cristina Cileacu: Poziția geografică a Lituaniei înseamnă că aveți o graniță cu enclava rusă Kaliningrad, de asemenea, cu Belarus, o țară care susține războiul rusesc din Ucraina. Aveți, de asemenea, cam 5% din populația țării de origine rusă. Sunt opinii diferite, la nivelului populației din Lituania, legat de războiul din Ucraina?
Violeta Motulaite: Ai dreptate. Geografia ne-a aşezat între Belarus și regiunea Kaliningrad din Federația Rusă. Și simțim că acesta este un aspect vulnerabil al țării noastre. Totuși, credem în victoria Ucrainei, nimic ne va împiedica să îi sprijinim, pentru că simțim că acest război nu este doar al Ucrainei. Acest război este şi pentru noi, pentru noi, nu numai Lituania, pentru noi, întreaga comunitate democratică a lumii.
Vorbind despre atitudinea sau gândirea cetățenilor care trăiesc în Lituania, nu pot spune că sunt împărțiți în funcţie de naționalitatea lor. Sunt oameni vorbitori de limbă rusă care sprijină cu adevărat ucrainenii, cu braţele și inimile deschise, își deschid casele pentru refugiați. Și sunt unii lituanieni care ezită, desigur, ca în orice altă țară. Dar nu simțim această diviziune în funcţie de naţionalitate. De fapt, în Lituania acum avem în jur de 60.000 de ucraineni refugiați care s-au stabilit la noi. În comparație cu numărul populației, care este mai mic de 3 milioane, cred că este mult. Am fost în această vară în Lituania și am putut vedea mulți ucraineni nu numai pe străzi, ci în diferite supermarketuri sau oriunde altundeva. Lucrează. Au început să lucreze și au început să-și ducă copiii la școli. Cred că acest lucru ne va aduce și mai aproape unii de ceilalţi.
„Nu putem fi siguri că toți rușii care vin cu viză în Lituania sau în Uniunea Europeană au intenții bune”
Cristina Cileacu: În același timp, rușii sunt destul de puternici în privinţa propagandei și un fapt foarte simplu, cum ar fi interzicerea recentă a vizelor pentru cetățenii ruşi, a inundat practic Lituania cu și mai multă dezinformare. Are țara dvs o strategie pentru a contracara aceste efecte?
Violeta Motulaite: Există o strategie pentru cum să contracarăm aceste efecte. Cred că strategia de combatere a dezinformării a fost făcută acum câțiva ani, pentru că acest flux de informații nu s-a oprit pentru niciun moment, era doar în creștere. Dar aceea era dezinformarea pe timp de pace și acum este dezinformare pe timp de război, iar acest lucru este diferit. Specialiștii noștri care se ocupă de asta trebuie să se adapteze și nu pot spune că s-au ajustat deja.
Pe de altă parte, desigur, există unele interdicții. De exemplu, este interzisă difuzarea presei ruse, televiziune, radio și așa mai departe. Dar sunt încă discuții între politicieni și în societate. Este necesar să le interzicem, deoarece oamenii sunt suficient de înțelepți pentru a înțelege ce este adevărat și ce este minciuna. Este o tendință în care unii oameni spun lasaţi-ne să auzim totul și vom decide, ştim că vom decide corect.
Cu toate acestea, desigur, din cauza acestui flux foarte mare de dezinformare legat de Lituania, de tranzitul spre Kaliningrad, în această vară, când am pus în aplicare deciziile Uniunii Europene şi am oprit un anumit tranzit de mărfuri către Kaliningrad, a fost un flux foarte mare al acestor informații despre Lituania, că oprește unilateral tot tranzitul spre Kaliningrad.
Apoi, celălalt flux de dezinformări a fost în momentul în care lituanienii au devenit mult mai atenți la cetățenii ruși care doreau să intre în Lituania. Pe de o parte, călătoria liberă nu este un drept, este un privilegiu. Iar cetăţenii din țara care ocupă agresiv țările vecine nu au dreptul la acest privilegiu. Pe de altă parte, desigur, nu este ceva absolut. Granița nu este sigilată. Cei care fac opoziție, disidenți sau membri cu familii în UE sau alții, cu alte motive, pot intra în Lituania, nu este interzis. Dar fluxul principal, desigur, este oprit și este oprit nu pentru că vrem doar să facem asta şi punct. Este vorba despre securitatea noastră. Nu putem fi siguri că toți cei care vin cu viză în Lituania sau în Uniunea Europeană au intenții bune.
Lituania nu uită cine sunt rușii
Cristina Cileacu: Ţara dvs. este printre cele mai active în susţinerea Ucrainei. Și un bun exemplu ar fi faptul că poporul lituanian a strâns aproximativ 6 milioane de euro să cumpere o dronă Bayraktar și să o doneze Ucrainei. În același timp, la nivelul Uniunii Europene, auzim diverse voci, diferite țări care spun că poate ar trebui să fim mai puțin duri cu Rusia, poate ar trebui să renunțăm la sancțiuni sau nu renunțăm la ele, dar măcar să nu mai adăugăm alte sancțiuni. Credeți că mai este loc, în acest moment, pentru aceste zone gri în privinţa Rusiei, în timpul războiului
Violeta Motulaite: O politică de reconciliere nu a dus niciodată la pace durabilă. După anexarea Crimeei, în 2014, reacția insuficientă a unor țări a deschis calea pentru 24 februarie anul acesta, pentru agresiunea din acest an. Am pledat întotdeauna în Uniunea Europeană și la nivelul altor organizații să facem tot ce este posibil la nivelul UE desigur, să folosim sancțiuni, apoi sancțiuni suplimentare și tot aşa.
Independența energetică. Lituania, cu un pas înaintea UE
Când ai experiența Lituaniei în relația cu Rusia, știi bine că este foarte înțelept să îți iei toate măsurile să reduci dependențele de o țară în care nu poți avea încredere. Gazul cumpărat de la ruși era mai ieftin, dar pe termen lung, prețul s-ar plăti în libertate. În ultimii 10 ani lituanienii au lucrat la soluții care să îi ajute să se decupleze de la conducta de gaz rusesc și au reușit. Lituania este prima țară europeană care nu mai depinde de resursele energetice din Rusia.
Cristina Cileacu: Țara dumneavoastră a fost prima la nivelul Uniunii Europene care s-a decuplat de la gazul rusesc. În același timp, acesta a fost un proces pe care Lituania l-a început nu recent, ci acum mulţi ani. Este acesta un exemplu de urmat?
Violeta Motulaite: Cred că este inevitabil, vedeți ce se întâmplă cu Nord Stream 1 și cu Nord Stream 2 și cu alte conducte. Rusia închide livrarea gazelor, deși este foarte profitabilă pentru ea. Da, Lituania a tăiat, a încetat importul de gaze în aprilie acest an. Am putut face asta pentru că ne pregătim nu doar de un an, am pregătit acest lucru cam un deceniu. Am construit un terminal de gaz lichefiat și am fost primii din regiune care am construit acest tip de terminal. Cetățenii noștri, la început, au dat vina pe guvern pentru prețurile la gaze crescute în acel moment. Dar acum, cred că nimeni în Lituania nu acuză decizia guvernului de a construi acest terminal de gaz lichefiat, pentru că eram pregătiți pentru acest război. În primul rând, am construit un terminal petrolier și apoi am construit terminalul de gaz.
Dar nu suntem pe deplin pregătiți să ne decuplăm de la energia electrică din Rusia. Încă avem probleme în domeniul electricităţii, în Lituania. În Lituania, doar 33% din energia electrică se generează pe teritoriul nostru și peste 60% din energia electrică trebuie importată. Aceasta este problema în acest moment și acum guvernul și chiar sectorul privat investesc rapid în surse regenerabile și energie regenerabilă. Și avem un scop: în 2030 vrem să devenim o țară exportatoare de energie electrică, deși acum importăm. Importăm energie electrică din Suedia, în mare parte și de la vecinii noștri din nord. Da, prețul gazului este foarte, foarte mare pe piață, pentru că cetăţenii noștri plătesc prețul pieței. Dar ce putem face, trebuie să sacrificăm ceva ca să ajutăm, să punem în aplicare sancțiuni şi să ajutăm Ucraina în ansamblu. Pot spune că ar putea fi un exemplu și pentru alte țări, noi suntem o ţară mică şi nu foarte bogată, alții își pot permite mai mult, dar suntem cu adevărat gata să facem un sacrificiu.
„Sperăm că vom supraviețui”
Cristina Cileacu: Este şi populația este gata să sacrifice? Am vorbit despre implicarea lituaniană, dar pe termen lung când privim în buzunare și vedem că trebuie plătiți din ce în ce mai mulți bani, este populația constantă pe acest drum?
Violeta Motulaite: Pentru moment, da, dar nu ne putem baza că populația va rămâne stabilă și pe o perioadă mai lungă, mai ales când vine iarna, încă nu știm cum va fi. Sunt unele subvenții, dar subvenționarea prețurilor pentru consumatori nu va încuraja reducerea consumului. Acum facem un efort să reducem consumul, în primul rând. În al doilea rând, sprijinim cu adevărat inițiativa de plafonare a prețurilor la energie electrică și sperăm că vom supraviețui, pentru că prețurile de pe piață nu sunt doar în creștere, sunt ca valurile şi acum vedem o anumită scădere la unele resurse de energie. Credem că da, acesta este un efect al solidarității. Acesta este un efect al solidarității țărilor europene. Și cred că vom supraviețui. Oamenii nu sunt încă pe străzi în Lituania. Sunt răbdători.
Interesele comune ale României și Lituaniei
Cristina Cileacu: Dnă ambasador, la o întâlnire pe care am avut-o acum câteva luni, mi-ați spus că sunteți uimită de câte resurse are România și, în același timp, că este păcat că nu profită de ele cum trebuie. Sunteți ambasadorul Lituaniei în României și întrebarea este cum ați îmbunătăți aceste relații, în sensul în care am putem folosi mai mult aceste resurse?
Violeta Motulaite: Nu cred că sunt în măsură să dau sfaturi despre cum să îşi folosească România resursele. De fapt, datoria mea aici este să încurajez relaţiile bilaterale şi să încurajez schimbul de bune practici. Suntem mereu gata și deschiși dacă este ceva ce am putea împărtăși României. Dar cred că România trebuie să găsească singură cea mai bună soluție. Ca ambasadă, vedem că deşi avem relaţii politice absolut excelente, gândim la fel, Lituania și România sunt pe flancul estic al NATO, avem aceleași preocupări și sprijinim deciziile UE privind noul set de sancțiuni, și, mai ales, ne-am bucurat la summitul NATO de la Madrid, deciziile pentru ambele țări, când într-adevăr s-a acordat multă atenție flancului estic al NATO. Dar cred că mai avem multe de făcut, sunt multe posibilități să ne extindem relațiile în sfera economică, relațiilor dintre oameni, simt că aceasta este datoria ambasadei noastre.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
