Video Cum lucrează jurnaliștii în Ucraina? „Fiecare persoană se teme, când înțelegi cu adevărat că ești în cea mai rea situație”
În Ucraina, jurnaliștii deveniți brusc corespondenți de război sunt în linia întâi în bătălia dintre informațiile corecte versus cele false, răspândite de propagandă. Olga Konsevich este jurnalist în Ucraina și chiar dacă a fost nevoită să părăsească Kievul, continuă munca pe frontul informațional. Ea a explicat într-un interviu pentru Digi24 care e atmosfera în Ucraina și cum reușește să-și facă meseria.
Felul în care sunt transmise informaţii din războaie s-a schimbat de-a lungul timpului. Dacă în conflictele din secolul 20, jurnaliştii erau consideraţi profesionişti neutri şi puteau trece de ambele părţi ale liniei de front, ca să discute cu toate părţile implicate, în ciocnirile militare din secolul 21, jurnaliştii sunt văzuţi ca entitate afiliată unuia sau altuia dintre combatanţi. Acest nou statut, nedorit de altfel, a transformat ziariştii în ţinte sigure. Iar riscurile nu implică doar viaţa corespondenţilor de război, ci şi calitatea informaţiilor, care poate fi oricând alterată. Războiul informaţional este o componentă care atârnă greu în câştigarea unui conflict real.
Cristina Cileacu: Olga, ești jurnalistă. În țara ta, toți jurnaliștii au devenit practic corespondenți de război. Asta este cea mai grea parte a muncii noastre de jurnaliști. Ce vezi în fiecare zi?
Olga Konsevich, redactor-șef la 24tv.ua: Știi, noi glumim în redacție că suntem soldați în războiul informațional, că ținem această linie de front informațională pentru tot publicul din Europa și din întreaga lume. Cel mai greu este pentru reporterii de pe teren, pentru că ei văd aceste crime, crime de război, în fiecare zi. Ei intră în contact cu oamenii din unele regiuni ocupate, de exemplu. Acum este o situație dificilă în partea de est, în Mariupol, dar și în regiunea Kievului, în sate mici, precum și în partea de sud a Ucrainei, în Herson și în apropiere de Odesa. Așadar, atunci când reporterii noștri de pe teren comunică cu oamenii din aceste orașe, acolo sunt cele mai fierbinți locuri unde se aude suferința, se aud informații despre crime, despre moartea copiilor și așa mai departe. Acum, noi nu suntem uneori în aceeași situație ca acești oameni, dar chiar și aici este foarte dificil.
Cristina Cileacu: Jurnaliștii sunt uciși în acest război și se pare că sunt vizați în mod direct. Situația ta este mai bună decât cea pe care ai descris-o până acum. Dar îți este teamă?
Olga Konsevich: Fiecare persoană se teme, pentru că este în natura umană, când înțelegi cu adevărat că ești în cea mai rea situație. Am auzit și noi aceste știri, am fost șocați de aceste știri, de exemplu, când, pe 13 martie, un cetățean american, corespondentul Time a fost împușcat de ruși. Pe 15 martie au fost știri rele despre producătorul de teren ucrainean și corespondentului Fox News, cetățean irlandez, care se aflau lângă Kiev, filmau situația. Chiar dacă nu suntem corespondenți de război, acum încercăm să ne adaptăm la această situație și ne gândim la un echipament special pentru jurnaliștii noștri, la reguli speciale pentru corespondenții care se află pe teren și așa mai departe. Dar dacă Rusia va înțelege că aceasta este o crimă de război, aceste situații cu jurnaliști vor înceta.
De unde se informează poporul rus
Cum se spală pe creier un popor? Cu ajutorul propagandei. Internetul şi media sunt instrumentele perfecte pentru a convinge populaţia că ceea ce vede în realitate nu este de fapt adevărat. Cu ajutorul minciunii repetate albul devine negru, victima devine agresor şi lumea îşi inversează valorile, pentru simplul motiv că oamenii aleg să creadă conspiraţii şi să ignore faptele. Formatori de opinie şi jurnalişti acceptă rolul ingrat de slujitori ai minciunii. Ei sunt primii care înţeleg cum se denaturează adevărul şi totuşi, pentru suma corectă, aleg să transforme cuvintele în arme care provoacă pagube mai mari decât cele datorate bombelor. Dezinformări precum criza de combustibil sau de ulei de floarea-soarelui, pe care şi România le-a experimentat, fac parte din această categorie de propagandă.
Cristina Cileacu: Ca jurnalist ucrainean, ai cu siguranță surse în Rusia. Și vreau să te întreb, din ce știi tu, cum se informează oamenii din Rusia, mă refer la cetățenii obișnuiți. Știm că internetul este în mare parte restricționat în Rusia. Știm propaganda pe care o au canalele oficiale. Din ce știi tu, cum se informează oamenii din Rusia?
Olga Konsevich: Știi, trebuie să menționez că, de exemplu, din 2015, am blocat unele rețele sociale rusești, de pildă VKontakte, și cred că și Odnoklassniki. Avem reglementări speciale pentru transmisiunile tv rusești și, apropo, niciodată în acești ultimi cinci sau șase ani de război, nu de la începutul anului 2015, ci după câțiva ani de la începutul războiului, nu am mai avut această legătură puternică așa cum era când aveam această prietenie cu Rusia. Situația este chiar mai gravă, pentru că, din câte am înțeles miercuri, când poporul rus a pierdut oportunitatea să obțină informații, cel puțin de la unele canale de opoziție, și acum se află ca într-o bulă, ascultă doar sursele de la Kremlin și este chiar mai rău decât atunci când aveau canalele de opoziție. A fost un șoc și pentru noi, pentru că înainte aveam cel puțin acest sprijin din partea unor jurnaliști de calitate din Rusia. Dar acum am înțeles că sunt în bulă și pot să audă puține. Din câte văd, rușii care au aflat despre Ucraina sunt în mare parte pe Telegram, dar și din alte rețele de socializare, unde este foarte ușor să răspândești dezinformări. La fel, folosesc și canalele de televiziune, canale pro-Kremlin, și este foarte greu să le oferim informații obiective.
Cristina Cileacu: Dar Olga, vorbești cu colegii tăi din Rusia, cu colegii tăi jurnaliști din Rusia?
Olga Konsevich: Nu avem mulți colegi în Rusia, pentru că am pierdut această legătură după anexarea Crimeei și după războiul din Donbas. Mai sunt câțiva oameni, iar când vorbim cu ei încercăm să le explicăm că nimeni nu are nevoie de această vărsare de sânge și că trebuie să facem pace.
Cristina Cileacu: Ei știu că în Ucraina, Rusia v-a atacat și că ucrainenii mor, iar soldații ruși mor și ei și că situația este foarte rea sau își urmează propaganda?
Olga Konsevich: Depinde de mass-media. Când vorbim despre unii colegi de la Dojd sau Meduza sau alte media de opoziție, ei înțeleg situația. Ei au rudele lor în Ucraina, au prieteni în Ucraina și au vizitat Ucraina de multe ori. Așa că ei știu cu adevărat situația. Dar dacă vorbim despre unii colegi din surse pro-Kremlin, nu avem niciun contact cu ei.
Ce înseamnă starea de război
Atacurile pe care armata Federaţiei Ruse le dă asupra oraşelor ucrainene au crescut în intensitate şi în funcţie de acestea, creşte şi suferinţa localnicilor care au de îndurat agresiunea ruşilor. Frica se instalează gradual şi la rândul ei capătă forţă pe măsură ce oamenii rămân fără curent electric, mijloace de comunicare, transport şi alimente.
Cristina Cileacu: Nu vreau să fiu cinică, dar trebuie să comparăm situația populației din Kiev sau din vestul Ucrainei cu situația oamenilor prinși în capcană de război în estul Ucrainei, în special în Harkov, în Mariupol și în locuri de acest gen. Cum supraviețuiesc?
Olga Konsevich: Ai dreptate, situația din Kiev este mai bună dacă putem face compația în timpul războiului, pentru că avem apărători foarte buni, care au forțe speciale. Avem civili care au organizat forțe speciale pentru apărarea orașului. În fiecare dimineață ne trezim cu sunetul sirenelor, auzim și vedem noi imagini cu bombardamente de case și clădiri în care erau cetățeni din Kiev. Cea mai dificilă situație este cea din jurul orașului și poate că este cea mai mare problemă pentru cetățenii Kievului, faptul că uneori nu pot părăsi orașul din cauza distrugerii drumurilor sau a podurilor și așa mai departe. Dar în comparație cu Harkov, Mariupol și alte locuri din est și sud, este mult mai sigur să trăiești în Kiev. Dar știi, comparând chiar și cifre, de exemplu, înainte de război, în Kiev trăiau peste trei milioane de oameni, iar acum sunt poate un milion și jumătate. Mulți oameni fug în vestul Ucrainei, în orice oraș din apropierea graniței cu UE, doar ca să fie în siguranță, pentru că oamenii cred că poate Putin nu vrea să lovească unele zone din apropierea graniței cu UE, dar poate că și publicul tău a văzut imagini, are această informație că, de exemplu, acum câteva zile, rușii au lovit o bază militară în regiunea Liov, este la doar 20 de kilometri de granița cu Polonia. Deci, oricum, toată lumea este în pericol și nu există niciun loc sigur în Ucraina.
Cristina Cileacu: Dar tu? Te-ai gândit să părăsești țara și să te salvezi, familia și pe cei dragi?
Olga Konsevich: Am trimis famila, pe mama, în Lituania, pentru că era înainte de război, tocmai gândisem la o excursie de familie acolo. Nu știam că ea și surorile mele nu mai au șansa să se întoarcă la Kiev. De asemenea, a fost foarte greu pentru mine să înțeleg că trebuie să plec undeva sau că familia mea trebuie să plece undeva, pentru că nu am trăit niciodată în străinătate. Nu m-am gândit niciodată că pot. Trebuie să-mi construiesc viața într-un alt loc și trebuie să clarific faptul că acum sunt în Lituania, la Vilnius. Locuiam la Kiev și acum comunic cu redacția mea doar cu ajutorul internetului, pentru lucrurile pe care trebuie să le facem. Avem o conexiune normală la internet aici, ținem legătura și știu care este situația. Încerc să le explic cum să fie în siguranță, cum să furnizeze ştiri în astfel de vremuri dificile. Prin comparaţie cu colegii mei din Kiev și din alte regiuni, eu sunt în regulă, sunt în siguranță. Glumesc şi spun că cel puțin sunt în NATO şi poate că Putin nu vrea să ocupe şi această ţară. Așa că împreună cu toată echipa mea de la Kiev, am închis biroul redacției doar pentru câteva zile la începul războiului, iar acum îl redeschidem. De asemenea, am propus relocarea unor oameni care se tem pentru familiile lor, cum sunt unii reporteri de televiziune, pentru că avem și noi un canal de televiziune, ei sunt relocaţi la Liov. Dar, oricum, cei mai mulţi oameni sunt încă la Kiev și continuă să comunice cu noi și să ne pregătească reportaje pentru difuzări și așa mai departe.
Cum se descurcă oamenii?
Rămâne în istorie felul în care Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, şi autorităţile ţării sale au ales să răspundă agresiunii militare iniţiate de Federaţia Rusă. Poate contează charisma şi experienţa actorului, însă curajul nu poate fi mimat. Echipa de lideri ucraineni care luptă împotriva ruşilor invadatori este motorul care alimentează atât armata de profesionişti şi voluntari a ţării, cât şi admiraţia întregii lumi.
Cristina Cileacu: Vedem că președintele vostru și guvernul Ucrainei lucrează în continuare în fiecare zi, încearcă să mențină țara funcțională. Dar este un raport recent realizat de Națiunile Unite care spune că nouă din zece ucraineni sunt în pericol de sărăcie. Și trebuie să te întreb, cum se descurcă restul populației din Ucraina, care nu lucrează pentru stat, pentru guvern, cu viața de zi cu zi, pentru că îmi imaginez că majoritatea afacerilor nu funcționează, sunt închise?
Olga Konsevich: Aici aș putea să fiu foarte recunoscătoare micilor noastre afaceri și marilor corporații, toată lumea este unită în această criză și pentru situația din Ucraina. Știu că guvernul a oferit programe speciale pentru afacerile care vor sprijini cetățenii simpli, unele operațiuni, doar ca să deschidă anumite magazine, farmacii, ca să asigure nevoile de bază pentru oameni. Spunem că trebuie doar să oprim războiul, vom construi, vom reconstrui fiecare casă, fiecare drum, ne vom putea deschide afacerile, vom împărți banii, oportunitățile cu alții. Dar trebuie să oprim acest război, pentru că fiecare zi afectează situația economică a Ucrainei. Totul depinde de perioada războiului, pentru că dacă va dura, de exemplu, un an sau doi ani, ar putea să ne epuizeze economia și țara. Dar sper că politicieni vor vorbi, vor negocia și cumva vom găsi aceste resurse pentru a ne reconstrui țara.
Pacea, greu de întrevăzut
Cristina Cileacu: Președintele Zelenski a declarat recent că a observat că negocierile cu rușii devin mult mai rezonabile. Cum putem traduce acest lucru pentru publicul român? Ce să înțelegem noi, ce este rezonabil în aceste negocieri?
Olga Konsevich: Nici noi nu știm explicația exactă a acestui termen, dar vedem rapoarte și am cerut Biroului Președintelui să clarifice acest termen, să ne explice cum continuă discuțiile, cum s-ar putea încheia și așa mai departe. Dar, după cum am înțeles de la unele surse din cadrul Ministerului Apărării, acum Rusia este și ea epuizată. Ei încearcă să găsească niște modalități să aducă niște luptători din Siria sau alți ocupanți din diferite regiuni. Dar dacă acest proces eșuează, vor încerca să găsească alte modalități prin care să discute. Și poate că va fi o discuție directă între Putin și Zelenski. Și cred că Zelenski înțelege și el că poate Putin are acum nevoie de acest dialog direct, din cauza pierderilor pe care Rusiei le are. Poate următorul pas ar fi să se așeze la o masă și să oprească acest război. Dar trebuie să clarific și faptul că ucrainenii și Zelenski gândesc din perspectiva unor oameni normali, a unei atitudini politice normale, o înțelegere normală a războiului. Dar dacă vorbim despre ruși, despre comportamentul lui Putin, el nu acceptă nicio discuție și negociere pașnică. El crede că doar prin putere, un pumn puternic, va fi eficient pentru anumite negocieri. Dar eu sper că poate se va răzgândi și poate războiul va fi oprit.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
