Cristina Cileacu, producătorul emisiunii „Pașaport Diplomatic” de la Digi24, ne vorbește despre cum și-a putut materializa pasiunea din copilărie pentru relațiile internaționale, cum este să primești invitația de a asista la dezamorsarea unei bombe și ce cursuri de prestigiu a urmat recent în cadrul Departamentului de Stat al SUA.
1. Săptămâna trecută a fost Ziua Europei. Poți să ne spui care este cel mai important eveniment de nivel european despre care ai relatat?
9 mai, Ziua Europei, este încă un moment în care mă bucur că suntem parte din Uniunea Europeană. Da, mai avem mult până departe, dar personal consider că statutul de ţară membră a blocului comunitar înseamnă cele mai bune şanse pentru noi toţi să ne facem bine.
Cel mai important eveniment european pe care l-am relatat a fost, din păcate, cel mai trist dintre toate: Brexit. Brexitul s-a produs, evident, la Bruxelles, în inima Uniunii Europene, şi a fost ziua istorică în care am văzut cea mai mare aglomeraţie pe holurile Parlamentului European. Atmosfera era apăsătoare, încărcată, se vorbea aproape şoptit, se auzeau doar vocile reporterilor din toată lumea, care transmiteau evenimentul. Din când în când, câte un britanic prezent pe acolo ţipa de bucurie în timp ce trecea prin mulţime şi mai lua o gură de şampanie direct din sticlă. Pentru europarlamentarii britanici era ultima zi de lucru şi cei mai mulţi erau îngânduraţi sau cu ochii în lacrimi.
Marea Britanie rămâne apropiată de România, mai ales în privinţa securităţii, ne ajută să contracarăm diferitele tentative de interferenţă pe care le fac rusii în regiune.
Keep calm şi ţinem Marea Britanie aproape, chiar dacă nu mai este în UE, rămâne în Europa, iar Europa este cel mai minunat loc de pe pământ.
2. Politicile europene și diplomația reprezintă subiecte mult mai greu de transpus pe înțelesul tuturor, dar, în același timp, fascinante. Ce te-a determinat să te îndrepți către această zonă a jurnalismului?
Am crescut alături de fratele mamei, un om pasionat de hărţi şi cărţi, care m-a învăţat continentele, oceanele, mările, capitalele lumii şi steagurile fiecărei ţări, înainte să ştiu să citesc. Mi-a povestit despre limbile pe care le vorbesc oamenii, despre ce mănâncă, cum se îmbracă. Cred că singura explicaţie care nu mi-a fost clară era răspunsul la întrebarea: „Și cum reuşesc să se înţeleagă între ei?”
Când aveam 10 ani, am ajuns la TIB (Târgul Internațional București), un târg internaţional de comerţ care se organiza la Romexpo, şi am văzut cu ochii mei oamenii despre care îmi povestea unchiul meu. Abia m-a scos mama de acolo, pentru că efectiv puneam întrebări, în română, evident, oricărei persoane de altă naţionalitate pe care o vedeam. În loc de răspunsuri primeam multe zâmbete, dar şi multe dulciuri cu etichete scrise în diferite alfabete. Acestea mă încurajau să merg şi la următorul stand. Era un fel de a comunica.
Curiozitatea pentru orice este străin s-a amplificat pe măsură ce am crescut, în timp ce atracţia pentru dulciuri aproape că a dispărut.
Momentul care a declanşat interesul dedicat 100% politicii externe şi diplomaţiei a fost atacul terorist de la 11 septembrie 2001, asupra World Trade Center, de la New York. După ziua care a schimbat lumea am început să mă preocup intens de acest domeniu complex, care a devenit pasiune pură. Hărţile sunt baza politicii, aşa că le iubesc în continuare şi le folosesc de fiecare dată când mă apuc de ceva. Am una şi pe biroul din redacţie. Învăţ măcar un lucru nou în fiecare zi, dar cel mai important, pe care încă îl deprind de la diplomaţii cu experienţă, este să „traduc” ce ştiu despre aceste subiecte în explicaţii pe înţelesul tuturor.
3. Poți să ne spui mai multe despre cursul pe care l-ai urmat? Știm că Theresa May și mulți alți politicieni importanți au fost acolo.
Sunt Exchange Alumni al Departamentului de Stat SUA, adică fac parte dintr-o comunitate internaţională de profesionişti şcoliţi la cursuri organizate de Departamentul de Stat. IVLP este numele celui mai vechi program al State Department, iniţiat de Rockefeller, modificat de Truman, îmbunătăţit de Eisenhower, refăcut de Reagan, creat pentru diplomaţi şi persoane cu activităţi conexe diplomaţiei, şi care are printre absolvenţi un număr impresionant de politicieni faimoşi din toată lumea. Profesorii sunt în mare parte diplomaţi de carieră, fiecare dintre ei trecut la rândul său prin evenimente esenţiale ale istoriei recente (decizia de invazie a Afganistanului, uciderea lui Osama bin Laden, negocierile pentru Afacerea Nucleară Iraniană, foşti consilieri ai preşedinţilor SUA ş.a.m.d.).
Şi dacă tot m-aţi întrebat de fostul premier britanic, Theresa May, profesorul care predă federalismul ne-a atenţionat că doamna May a făcut acelaşi curs şi că, atunci când a fost numită prim-ministru al Marii Britanii, nu l-a invitat la depunerea jurământului. Ne-a sfătuit să nu facem şi noi aceeaşi greşeală, dacă vrem cariere reuşite pe termen lung. Da, şi la acest curs mi se confirmă ceea ce aflu zilnic pe teren, diplomaţii au umor.
4. Ai menționat acum ceva timp că filosofia după care te ghidezi este „Experienţa se câştigă pe teren" Ne poți spune câteva întâmplări din deplasările tale. Știm că ai fost și în zone de conflict.
Cred foarte tare că oamenii sunt peste tot la fel în lume şi au aceleaşi probleme. Ce ne diferenţiază are legătură cu factori din afara noastră: cultura în care am crescut şi în care trăim, religia, prejudecăţi, stereotipuri, regiunea geografică etc. Românii sunt hoţi, ruşii sunt cotropitori, musulmanii sunt terorişti, evreii conduc lumea, ungurii vor să ne fure Ardealul... şi alte „certitudini” de acest gen sunt primul semn că trebuie să mă opresc să vorbesc cu persoana care propagă astfel de grozăvii, să aflu de ce spune aşa ceva şi să subliniez diferenţa dintre un popor şi liderii lui. Asta încerc să fac şi în intervenţiile de la televizor, când sunt invitată de colegii de la ştiri în jurnale: să vorbesc în termeni clari şi să dau exemple potrivite, astfel încât mesajul să fie mai simplu de priceput şi de reţinut de public.
Ca să înveţi să înţelegi cum sunt ceilalţi este esenţial mersul pe teren. Nu poţi spune că ştii cum sunt arabii, evreii, ruşii, chinezii, americanii etc, dacă nu i-ai cunoscut în mediul lor. Am spus că înveţi să înţelegi, pentru că, pe măsură ce descoperi profunzimea altor popoare, ajungi la vorba lui Socrate şi îţi dai seama că nu ştii nimic, deci vrei să afli mai mult. De aceea, pe lângă citit enorm despre alţii, merg deseori într-o regiune, nu neapărat în acelaşi loc, ca să pot apoi vorbi în cunoştinţă de cauză, cu informaţii de la sursă, despre ce se întâmplă acolo.
Experienţa din zone de război este cumplită. Pentru mine s-a tradus prin cea mai mare frică trăită în această viaţă şi mi-e ruşine că sunt încă multe popoare care îndură zilnic suferinţe din cauza conflictelor armate. Am vorbit cu terorişti, de fapt mai mult am tăcut, am avut norocul să fiu doar în proximitatea bombardamentelor, nu sub ele, am simţit că trebuie să spun NU când am fost invitată să filmez dezamorsarea unei bombe, ca să aflu câteva ore mai târziu că un jurnalist italian, care a acceptat invitaţia, a murit când bomba respectivă a explodat şi multe alte lucruri pe care aleg să le ţin pentru mine. Lumea are parte de mult rău zilnic, nu mai este nevoie de nişte amintiri urâte în plus. Războiul şi efectele pe care am văzut că le provoacă sunt cele mai oribile lucruri pe care oamenii le pot face oamenilor.
5. Ai un mesaj pentru telespectatorii Pașaport Diplomatic?
Paşaport Diplomatic este pentru cei interesaţi de ce se întâmplă în lume şi am pus cu „răbdare de chinez” (tot am pomenit stereotipurile), cărămidă lângă cărămidă la fundaţia acestei direcţii: curiozitatea pentru politica externă. Folosesc şi un truc, mă strădui să aduc la TV şi lideri internaţionali foarte cunoscuţi, ca să atrag atenţia publicului.
Oamenii văd tot mai clar că trăim împreună, indiferent unde ne aşază destinul pe hartă. Învăţăm unii de la alţii, pentru că publicul Paşaportului este informat şi corectează greşelile atunci când le fac. Păstrăm grupul deschis pentru oricine doreşte să ni se alăture, aş zice că it's a cool gang. :)
