Oamenii din Mariupol, oraş distrus aproape complet de atacurile armatei ruse, formează cozi uriaşe în faţa centrelor comerciale, unde aşteaptă cu orele pentru a face rost de mâncare. De o lună, locuitorii din Mariupol se ascund în subsoluri, nu mai au apă şi electricitate, în timp ce ruşii îi acuză pe aşa-zişii naţionalişti ucraineni pentru catastrofa umanitară din oraş.
- Ovăz, ulei vegetal, conserve de pește, conserve de carne, lapte condensat. Avem o fetiță acasă, avem şi o bunică de 94 de ani, am luat ceva de mâncare și pentru ea.
- E înfricoșător, e groaznic... În privința problemei cu mâncarea, nu știu ce să fac. Uneori găsești ceva, alteori oamenii îți dau câte ceva, mai primești ajutoare. Dar ce ne vom face când nu va mai fi aşa?
- Cum pot pleca? Casa mea a fost aruncată în aer. Stau aici în fața voastră, practic asta e tot ce am. Nu mai am absolut nimic, doar o casă distrusă.
„Mi-au omorât fratele, pur și simpu a plecat să ia apă pentru bebelușul său”
Nadejda Suhorukova, jurnalistă din Mariupol: În Mariupol nimeni nu s-a rugat atât de mult vreodată înainte. Nu știu de ce acolo are loc în continuare acest iad pentru că acolo, în Mariupol, din toate colțurile, din toate geamurile auzeai rugăciuni.
Rușii luptau cu femeile, cu copiii, cu nepoțeii mei, cu pisica mea, cu câinele meu, cu prietenii, cu fratele meu care pur și simpu a plecat să ia apă pentru bebelușul său și pur și simplu a fost lovit de un proiectil. Acum el nu mai este. Înțelegeți? Nu aveam protecție, nu aveam arme. Cum ne puteam apăra? Ei luptau cu oameni dezarmați.
Editor : Liviu Cojan